Bi-lanțuri de sfârșit de an

 

Mai sunt 3 zile, vine noul an și orice om așezat trebuie să tragă linie să vadă ce a reușit, în anul 2024, ce nu și ce urmează sau ce își dorește măcar pentru noul an. Sub acest aspect, în funcție de ceea ce s-a obținut și ce nu, dar și în funcție de caracterul fiecăruia, apar bilanțuri pozitive, negative, realiste, cu bune și rele, sau… fabricate, în funcție de nota de obiectivism/subiectivism a fiecăruia. Voi încerca o variantă realistă dar pentru că nimeni nu poate fi obiectiv 100%, intenționat sau nu, există o doză de subiectivism, deci rog a fi măcar scuzat dacă voi uita, sau neglija unele aspecte.

Bilanț politico-social

Fără îndoială aici accentul se va pune pe evenimentele ultimelor luni, având în vedere alegerile plecând de la cele din primăvară și urmând cu finalul ”apoteotic” care a culminat cu anularea alegerilor din turul I al alegerilor prezidențiale și întreruperea celui de-al II-lea tur, fără nicio bază legală. Nici anularea primului tur nu a fost ok, și nu o spun numai eu, o spun înclusiv reprezentanți ai media din afară, dar și personalități politice care nu au niciun interes direct în politica românească, dar ÎNTRERUPEREA celui de-al doilea tur este pur și simplu ilegală, oficial nu există nicio bază juridică care să o justifice măcar, ca în cazul anulării turului I, care ar avea o decizie a CCR, chiar dacă această decizie nu este argumentată.

Ce a dus la aceste ilegalități în valuri, comise de statul român împotriva propriilor cetățeni și votul de blam al cetățenilor la ultimele alegeri? Cauzele sunt multiple împletite, încâlcite, dar ușor de văzut de cine vrea să le vadă.

• Politica globalistă nu doar că a dat greș, dar a început să aibă din ce în ce mai mulți oponenți în țară și peste hotare, pentru că numai dacă ești setat sau născut pentru a fi dirijat sau dacă faci parte din tagma celor care se îmbogățesc călcând pe cadavre, nu poți vedea că globalismul nu este nimic altceva decât o dictatură a corporațiilor împotriva țărilor mai mici sau mai mari, o nivelare a conștiințelor, un pumn în gură pus adevăratei democrații, persoanelor și țărilor, independenței unității și suveranității statelor, exploatarea resurselor membrilor UE în favoarea teoreticienilor și practicienilor totalitarismului de ”lume nouă”.

• Pentru români, cei 35 de ani de conducere ”democratică” au dus la eliminarea și scoaterea în afara legii a sentimentului național căruia ”dirijorii” și unii dirijați îi spun ”naționalism” au dus la pierderea în proporție de 90 % a tot ceea ce reprezenta România în lume în plan economic, politic, social, militar, strategic. Nu trebuie să mai exemplific, așa cum am spus, numai cine nu vrea nu vede realitatea, nu vede că nu mai avem economie, nu mai avem resurse naturale care să fie gestionate de ”statul român”, nu mai avem reprezentanți naționali, țara a fost condusă pe aproape toate palierele de alogeni sau trădători în simbria unor servicii străine, atât de multe încât uneori acestea s-au bătut pentru impunerea unei conduceri în unele structiri statale. S-a ajuns până acolo încât serviciile secrete străine să se faulteze unele pe altele pentru a-și impune oamenii în fruntea țării și a serviciilor secrete naționale. Se aude că la conducerea SRI ar fi în cărți Kelemn Hunor. În condițiile actuale, în care Orban al Ungariei a reușit să intre în grațiile celor două capete ”suveraniste” de la Est și de la Vest, este greu de crezut că îi va mai sta cineva în cale și că nu va îndrăzni mai mult decât a încercat oricine până la el. Ori Hunor șef la SRI, este exact ce i-ar trebui Ungariei pentru a lua ce i-a mai rămas neluat din Transilvania. Vin vremuri grele pentru integritatea României.

• Partidele politice și mă refer aici la cele care au avut degetele mânjite cu mierea guvernării în cei 35 de ani, dar și cele care au girat de pe margine, din așa zisa opoziție, toate faptele de trădare, furt și corupție ale guvernanților, au avut o singură grijă un singur scop, puterea, banul, menținerea acestui status qvo care le asigura canducta, din care pentru unii curgea iar pentru alții picura bunăstarea, sinecura, ciupeala, ciubucul, furtul, îndestularea. Pentru că ultimele evenimente au indus în rândul populației o neîncredere totală în clasa politică, neîncredere care a condus la retrageri și înlocuiri la nivelul conducerii PNL sau doar cenușă în cap la PSD, acestea au încercat să ”repare” imaginea deteriorată, declarând că ”au înțeles” mesajul cetățeanului, mimând schimbarea. Schimbarea de fapt a însemnat revenirea celor care au stat la baza situației din ziua de azi. La PNL a fost adus la conducerea partidului Bolojan, un român cu apucături străine, apoi o murătură care a inițiat practic decăderea PNL, dându-l contra cost, bine-înțeles, pe mâna Dulapului Iohannis. La PSD, Ciolacu, mai șmecher, a mimat retragerea până s-au liniștit apele, dar apoi a revenit precum ”firul ierbii” din poezia ”Dan căpitan de plai”: Aceasta a fost schimbarea la față, dar nu de comportament, a guvernanților resposabili cu dezastrul național.

• Justiția, cea care trebuia să vegheze la respectarea legilor și drepturilor cetățenești, a avut o singură preocupare, și anume protejarea mai marilor zilei, executarea ordinelor venite din partea guvernanților, indiferent în ce parte se lăsa balanța dreptății. Dreptatea în România nu mai există, justiția a fost oarbă cu adevărat, nu a văzut și nu vede dreptatea, nu a văzut și nu vede că țara plânge călcată în picioare și de afară și dinăuntru, pentru un săculeț, două trei, zece, cu arginți, justiția a călcat pe cadavre, siluind până și Constituția, de la judecătoria din localitatea Z până la CCR. Prin ceea ce s-a întâmplat în acest sfârșit de an cu alegerile prezidențiale, nu mai este român care să mai aibă încredere în politicieni sau justiție în Românie. Nu este de mirare că într-un sondaj realizat recent, cele mai lipsite de încredere profesii din România, sunt cele de judecător, jurnalist și politician. Bineînțeles că acest clasament este influențat de evenimentele din ultimele 3 luni din an, în care cele 3 profesii au făcut front comun împotriva drepturilor cetățenilor. Voi spune, cu credința că nu mă înșel, că cea mai coruptă dar și cea mai periculoasă pentru democrație, structură a statului, o constituie JUSTIȚIA, pentru că fără ea, Corupția nu poate fi stârpită, fără o justiție curată, nu poate exista nici o politică dreaptă, nici o societate curată. Așa cum tonul face muzica, și justiția dă tonul, sau nu, corupției, într-o societate.

• Media, televiziunile în special, dar și presa scrisă, tipărită sau on line, paginile de socializare, influencerii, toți cei care contează și au o mai mică sau mai mare putere de convingere, manipulare, propagare a unor idei, opinii, convingeri, simpatii, principii, au avut și au rolul lor în menținerea sau combaterea corupției și stării actuale de fapt a României. Nu mai constituie un secret faptul că presa, televiziunile au fost și sunt departe de a fi independente, de a reprezenta acel ”câine de pază al democrației” fiecare post, grup media, fiind de fapt slujitori ai celor care îi plătesc, indiferent că e vorba de structuri statale, corporatiste, politice, naționale sau internaționale. La fel de adevărat este faptul că acestea trec de o parte sau alta a baricadei în funcție de interesele păpușarilor care le conduc, de banii dar și puterea celor care le subvenționează. Și aici iarăși intervin serviciile secrete, politicienii, magistrații, care închid ochii la tot ceea ce se întâmplă, dacă interesele ”țării”o cer. Așa că cine crede că ar exista o televiziune a ”poporului„ se înșeală. Totul este de vânzare, totul este relativ, învingătorul ia totul dar numai atâta vreme cât este la putere. Nu există principii universal valabile sau de neîncălcat, în afară de puterea banului.

• Societatea românească pare să se fi deșteptat oarecum, sau poate cuțitul a ajuns la os. Românul, de-a lungul întregii sale istorii a avut câteva momente de deșteptare, dar și acelea induse. Am mai spus în câteva rânduri, o repet acuma la acest bilanț, toate evenimentele definitorii ale istoriei moderne a României, au fost inițiate, dirijate și finalizate de persoane sau evenimente externe, românul nu a făcut nimic singur, nu a mișcat în front fără ”ajutor străin”, pentru că e prea fricos , sau poate prea cuminte, prea laș sau poate are un spirit de conservare exagerat, proverbul cu capul plecat nu este ieșit din nimic, reprezintă un mod de viață la români. Argumente? Răzvrătirea de la 1821, pornită sub acoperirea Rusiei, cu sprijinul eteriștilor a sfârșit prin trădare. Războiul de Independență de la 1877 a fost doar o parte a Războilui ruso-turc, în care România a intrat la rugămintea țarului, pentru că unii lideri au întrevăzut posibilitatea ieșirii de sub dominația imperiului turcesc, dar ne-a adus sub influența celui rusesc. Revoluția de la 1848 a fost declanșată în Europa și adusă în bagajele studențimii și elitei burgheze, din Franța. Lovitura de stat din decembrie 1989 a fost organizată, dirijată, finanțată, de serviciile secrete din Rusia, SUA, Franța, Serbia, Ungaria, Israel, și continuă și acuma sub influența acelorași servicii. Nici cele două UNIRI cu care ne lăudăm nu au fost rodul doar al patrioților români, aceștia nu au îndrăznit să miște un deget fără acordul ”marilor puteri” sau măcar a unora din Marile Puteri, pe care le-au speculat sau de care au fost speculați pentru unele interese care depășeau chiar și voința populară. Pentru cei neîncrezători este deosebit de interesant de aflat cum s-a unit Basarabia cu România și și mai interesant este de ce în Istoria României nimeni nu vorbește despre Suprema Unirea din 27 Martie -9 Aprilie 1918, respectiv unirea Basarabiei cu Regatul României. Puțini, foarte puțini știu că această unire s-a făcut din nou cu semi-acceptul sau îndemnul Marilor Puteri care au impus României, ca odată uniți, să plătească, în numele Basarabiei,o parte din datoriie Rusiei către băncile occidentale care o creditaseră, credit pe care însă Lenin îl anulase în 1916 . Deci practic Unirea Basarabiei cu România a fost plătită cu bani grei de toți românii, dar luată apoi înapoi în 1940 de către ruși.

  CONCLUZIE: Niciun eveniment istoric al nației nu a putut avea loc fără imboldul/ ajutorul/interesul direct al Marilor Puteri. Am obținut ceea ce am obținut, doar când și ce au vrut stăpânii, oricât am încerca noi să ne împăunăm cu vitejia și eroismul nostru. Nu contest eroismul soldatului/țăranului român, care este ADMIRABIL, poate UNIC, aduc doar spre recunoaștere faptul că noi nu am obținut niciodată nimic doar din proprie voință sau efort singular, iar acest lucru este valabil și în zilele noastre. Chiar și Unirea de sub Mihai Viteazul s-a înfăptuit cu sprijinul Marelui Imperiu și luptei acestuia cu încercarea de autonomie a lui Sigismuld Bathory care și el voia să stăpânească cele 3 țări române. Iar Mihai a fost sprijinit până ce Sigismund a fost readus sub ascultare, apoi înlăturat fără scrupul pentru că ”suveranismul” lui nu era pe placul Pragăi, unde domnea Rudolf al II-lea Împărat al Sfântului Imperiu Roman, așa cum nici suveranismul lui Georgescu, suveranism declarat sau poate chiar dorit, nu este pe placul Bruxell-ului. Trump, în rolul lui Rudolf, ar putea sprijini fronda lui Georgescu, dacă nu direct, măcar prin interpuși, dar nu de dragul lui sau al României, nici măcar al principiului suveranismului statelor, ci pentru a slăbi Uniunea Europeană. Pentru același motiv Trump îl primește pe Orban Viktor, lăsând impresia că îi apreciază ”independența ” și patriotismul dar de fapt pentru a-l folosi, ca și Putin, ca ghimpe în spatele UE. Prin poziția sa, România este din nou la mijloc, sau între ciocan și nicovală și iarăși va fi monedă de schimb sau țap ispășitor al datoriilor Est-Vest.

Armata

Și de data asta armata a fost, este și va fi marele perdant național. Pentru că l-am pomenit mai sus pe Trump, voi începe capitolul pierderi cu ultima cerere, extrem de costisitoare adresată europenilor, aceea de a aloca 5% din PIB armatei, pentru a fi în măsură să contribuie la ”apărarea comună”. Pentru cei care vor sări în sus și vor spune că asta este în beneficiul contributorilor, aș putea ridica un deget dar acela e deja ridicat de Trump. Ce ne-a adus nouă până acuma ridicarea scutului de la Deveselu, achiziționarea unor avioane sau sisteme de apărare anti rachetă pe care le-am plătit integral, nu le-am primit încă în totalitate, ba am mai fost ”sfătuiți” să mai și cedăm din ele ? La întărirea sau la slăbirea sistemului de apărare și la umplerea pungilor samsarilor și producătorilor de tehnică militară americani?

Trump ne îndeamnă să ne ”modernizăm” tehnica militară, cu produse ale industriei militare a SUA. CINE VA IEȘI ÎNTĂRIT DE AICI ? Economia SUA. Este LMC că Trump nu urmărește întărirea capacității de apărare a europenilor, ci a companiilor și industriei de război americane care vor primi comenzi din toate țările europene slăbite din voința și prin eforturile SUA, care au avut grijă să arunce în aer și la propriu și la figurat, politic, economic, strategic, toate posibilităile de aprovizionare a Europei din Rusia. Bine jucat. Și culmea, acuma Trump are tupeul să spună că după ce el va reveni la putere, relațiile SUA cu Rusia și China vor înflori.

Deci, armata va trage din nou toate ponoasele, vom menține dacă nu spori cheltuielile cu întreținerea trupelor străine în țară, vom continua să sponsorizăm pe termen scurt cu beneficii îndoielnice pe termen foarte lung industria de război americană, vom menține armata națională în stadiul de cenușăreasă a societății, bună doar de muls, intervenții la dezastre, instituție de forță în pandemii, cu pensionari furați cu fiecare ”trenuleț”, cu un moral sub genunchiul broaștei în rândul militarilor.

Culmea este că dezastrul partidelor de la alegerile prezidențiale și cele parlamentare a fost prezis de ieșirile la protest ale pensionarilor militari, începând cu protestul din fața Ministerului Apărării Naționale. De ce spun asta ? Pentru că din 2011-2012 când pensionarii militari mai ieșiseră la proteste în număr destul de mare, aceștia nu mai contaseră numeric în activități revendicative. Motivul este vizibil, ”marea mută” nu ajunsese la punctul critic. Acuma, odată cu neacordarea creșterii soldei de grad pentru rezerviști, s-a atins punctul maxim al suportabilității acestora. Chiar dacă liderii asociațiilor militarilor își vor revendica meritul, ba unii ba alții în ceea ce privește ”ridicarea la luptă” a pensionarilor militari, rolul lor a fost minuscul, practic ei au organizat și participat luați de valul nemulțumirilor membrilor de jos, nu din dorința de a rezolva ceva, cu sau fără ei, mulți pensionari erau determinați să protesteze și, ca și în cazul numărului de votanți, grosul protestatarilor a fost dat de cei ”neîncadrați” sau neangajați în asociații. Rolul și aportul liderilor asciațiilor la rezolvarea problemelor s-a văzut în negocierile și discuțiile avute cu liderii politici de diferite culori unde s-au făcut de râs ratând, din nepricepere sau pur și simplu lipsă de interes, toate posbilitășile de a obține ceva, fie prin pretenții absurde, fie prin orgolii și încăpățânare, fie prin muțenie.

Clasa politică ar fi trebuit să intre în studiu de caz încă de la acea primă ieșire în stradă a pensionarilor militari de la sediul MapN, pentru că dacă până și ”muții” strigau în stradă, era de așteptat ca și societatea care a fost mereu mai activă, să reacționeze. Aceste ieșiri ale militarilor ar trebui să fie de acuma semnalul de alarmă pentru autorități și să știe că urmează un tsunami de genul celui din 4 noiembrie, dacă nu mai mare.

Dar la fel de bine, și liderii acestor asociații ar trebui să știe că urmează un tsunami și pentru ei, pentru că având în vedere măsurile care vor urma în 2025, începând cu prorogarea sau anularea totală a indexării pensiilor, continuând cu celelate măsuri de ”sacrificiu” luate de viitorul guvern în special împotriva cetățeanului de jos, pensionarii militari le vor cere socoteală celor care au ratat ocazia de a obține ceva pentru ei deși ei au venit în număr mare la proteste. Nu ar fi exclus ca dacă se vor mai organiza proteste, acestea să se răsfrângă și asupra organizatorilor care doar se împăunează cu ”rezultate” inexistente, singurele rezultate fiind numărul participanților la proteste, dar acesta nu este rezultatul încrederii oamenilor în liderii lor, dimpotrivă.

Așadar, ce a adus, produs, anul 2024 pentru români ?

1. Pentru partide și politicieni, cu ajutorul serviciilor și al magistraților, a asigurat continuarea devalizării resurselor, umplerea portofelelor, încă 4 ani de huzur și batjocirire a românului, plus convingerea că orice ar face, lor nu li se poate întâmpla nimic, românul e prost .

2. Pentru media, în special în ultimele luni, o grămadă de contracte de promovare a diferiților candidați, plus mulți bani din reclame și audiență record. Asta înseamnă bani, ”notorietate” și credința că românul poate fi manipulat ușor.

3. Pentru magistrați, o grămadă de bani, pentru că fiecare greșeală sau intervenție a lor în procesele pe care le-au intentat cetățenii au însemnat noi OUG uri cu măsuri de ”recuperare” de drepturi financiare pentru magistrați. Trăiască frăția politico-juridică!

4. Pentru societate, promisiuni, minciună, minciună, promisiuni.

5. Pentru militari, încă un rând de piele jupuită, încă un an trecut degeaba.

SĂNĂTATE!

https://www.realitatea.net/stiri/actual/sondajul-care-arata-dezastrul-din-politica-romanii-nu-mai-au-incredere-deloc-in-politicieni_67704a15deec836ebf62ff42

https://in-cuiul-catarii.info/2024/12/29/bi-lanturi-de-sfarsit-de-an-22333