Brexit, între agonie şi extaz

A căzut ghilotina
A venit Apocalipsa. Europa a întrat în fibrilaţie, toată lumea plânge, se vaită, face analize, dă pronosticuri,  vai ce rău o să ne fie după plecarea perfidului Albion din UE. Alţii au început să analizeze ce rău o să le fie săracilor englezi după ce ies din UE, semn că proverbul ăla cu câinele care moare de fugă e valabil  all over the world. Ceea ce este cu adevărat hilar este că până la vot  nici unul din marii analişti, politologi, strategi, ziarişti, politicieni, capete luminate, illuminate sau încor(n)orate ale lumii sau măcar Europei nu au luat în calcul această variantă, nu au analizat-o public, nu au încercat să vadă ce efecte va avea, pentru a-i informa pe votanţi sau chiar pe partenerii  britanicilor, deşi măcar ipotetic exista posibilitatea. Se pare că marile capete luminate nu au vrut să creadă că acest lucre va fi posibil, aşa că nu au calculate efectele reale și implicaţiile până nu s-au văzut cu porcul în bătătură. Halal conducere politică europeană, halal strategi, analişti şi absolvenţi de facultăţi cu renume. Şi când te gîndeşti că îi plătim cu mii de Euro ca să ne reprezinte interesele. Acuma, după vot toţi au devenit vocali, toţi se vaietă, toţi se dau cu capetele de pereţi ca într-o telenovelă indiană.  Teatru ieftin, sau incompetenţă. Este ca şi cum ai asista la o decapitare şi rămâi surprins când după căderea ghilotinei  condamnatul rămâne fără cap. Păi este LMC că dacă îi cade lama pe gât  capul  se desparte de trup. Dar nu, până să cadă lama, nimeni nu a crezut că va fi tăiat capul.   Înainte de a trece la o analiză a efectelor, trebuie remarcat un lucru, mai ales de noi, românii.
Primul lucru care ar trebui  remarcat în urma votului britanicilor din data de 23 Iunie  este faptul că populaţia Marii Britanii, cu Irlanda, Scoţia şi Ţara Galilor este de 63 de milioane de locuitori, de trei ori si ceva populaţia României. La vot au participat 71,8% din totalul celor cu drept de vot, adică 35 de milioane de cetăţeni. Ei bine numărarea voturilor tuturor acestor oameni,  a durat mai puţin de 24 de ore.
În România, la alegerile din Iunie 2016, au participat la vot 8,5 milioane de alegători iar rezultatul final al alegerilor a fost anunţat la  5 zile după alegeri.  La alegerile pentru Cotroceni  din data de 16 Decembrie din 2014, au participat la vot  11.719.344 de cetăţeni, iar rezultatul votului a fost anunţat după 4 zile.
Să tragă fiecare ce concluzii doreşte.
România, din nou  între minciună şi adevăr
Binînţeles că de acuma încolo, după Brexit, televiziunile vor avea ce toca.
Îmi aduc aminte că la noi, înainte de vot, Guvernatorul  Isărescu spunea că dacă Marea Britanie iese din UE, va fi rău pentru noi. Apoi, după vot, după ce Iohannnis s-a întîlnit cu Cioloş, Isărescu şi alţi români get beget din care a lipsit doar Laszlo Tokes, domnul preşedinte iese pe post şi ne prezintă situaţia şi perspectivele României după divorţ, asigurându-ne că nu e nici un pericol, nu trebuie să ne impacientăm. Dar alţii spun că e vai de curul nostru  pentru că rezervele valutare ale României, despre care se spunea de mult că au fost scoase din ţară de Isărescu, au fost trimise exact în .. Londra. Ca să vezi cât de liniştiţi putem sta. Vor avea soarta tezaurului dat ruşilor? Sper că nu, dar nici bine nu e. Şi atunci cine şi când a minţit, Isărescu când ne informa că dacă britanicii ies  ne-am ars,  ne vom confrunta cu două noi riscuri sistemice, sau Iohannis care ne spune să dormim liniştiţi, că veghează el asupra noastră? Dacă ne raportăm la ultimele boacăne ale Cotrocenilor, Iohannis nu ar trebui să fie creditat nici măcar cu 10% credibilitate. Dar să nu uităm că nici Isărescu nu e de lepădat, el ne minte mai de mult şi mult mai profesional decât Iohannis. Cât ne va afecta ieşirea britanicilor din UE? Nu se va şti decât dacă şi după ce vor ieşi, deocamdată vorbim de un vot care poate fi reluat şi “corectat” corespunzător, după ce UE şi toţi adversarii ieşirii  îşi vor face numărul. Eu cred că în fapt pe noi ne va interesa  din toată afacerea asta, dacă domnul Charles va avea nevoie de paşaport pentru a-şi vizita domeniile. Eu nu m-aş mira dacă aş auzi că a cerut cetăţenie română şi atunci să te ţii, va putea să ceară  să i se dea moştenirea ce îi revine ca descendent al lui Vlad Ţepeş. Nu râdeţi,  nimic nu este exclus. Asta este cea mai mare grijă a românilor după recuperarea  rezervei BNR. Eu zic că românii pot sta liniştiţi, să îşi facă griji numai după ce Charles va cere cetăţenie română, pentru că va fi destul de dificil să aleagă între un rege englez cu origini româneşti şi un preşedinte român cu origini teutone.
Implicaţii europene
Ce înseamnă pentru UE ieşirea britanicilor din UE? Înseamnă că englezii au simţit că statutul lor de mare colonie şi mare imperiu era în pericol, Germania se impusese la Bruxelles, Anglia era doar o anexă de care nu mai ţinea nimeni cont, nici chiar fraţii americani care apelau la englezi doar când aveau ei nevoie. Şi mai înseamnă că totuşi e ceva putred în Bruxelles, de vreme ce ţările cele mai  dezvoltate şi sigure din Europa sunt cele care nu sunt membre UE, iar ţara cu cea mai solidă economie se simte ameninţată de UE şi a decis să iasă. Bineînţeles acuma toţi politicienii pro UE se vor grăbi să spună că englezii au făcut o mare greşeală, că a luat-o pe o direcţie greşită, dar dacă ne uităm la rezultatele economice ale micilor ţări (în special foste comuniste)  care au aderat la UE constatăm că au pierdut ceea ce aveau şi au devenit dependente de mila FMI şi că sunt dirijate şi controlate în numele unei “democraţii” europene care de fapt este o hegemonie vecină cu dictatura. UE şi FMI au cerut aspirantelor comuniste să îşi distrugă “ sistemul comunist” cu tot ce ţinea de el, economie, politică, tradiţii, în vreme ce NATO a lucrat pe sistemul militar cerând acelaşi lucru, apoi după ce acestea au rămas fără industrie şi apărare, au început să le pună condiţii pentru finanţare. România este cel mai bun exemplu.Și totuși ce ciudat, unul din sloganurile celor care cereau ieșirea din UE, era ”ne vrem țara înapoi”. La noi, cel care au spus că și-a luat  țara înapoi a vândut-o conducerii de la Bruxelles. Asta înseamnă pentru el patriotism. Probabil a vorbit în numele trădătorilor.
Acuma Marea Britanie a votat ieşirea din UE pentru că a realizat că dacă va continua să accepte deciziile Bruxlinului îşi va pierde identitatea. Interesant este că decizia nu a fost de natură politică, nu aparţine Parlamentului sau guvernului  ci populaţiei, ceea ce face cazul mult mai complicat. Degeaba încearcă unii acuma să arate că englezii nu au ştiut ce votează şi abia acuma studiază implicaţiile pe internet, cei care caută acuma pe internet vor să vadă reacţiile foştilor parteneri, nu ce efecte are gestul lor şi oricum nu le e teamă. Marea Britanie are încă un imperiul mai are şi sprijinul SUA dacă nu cumva şi coada lor băgată prin acest subiect. Deja unii au început să speculeze, ba că ruşii îşi freacă mâinile, ba că americanii jubilează, dar să nu uităm celebra replică Fuck the UE! Chiar dacă ceva amestec extern ar putea fi la nivel propagandistic, Marea Britanie totuşi nu este România să se decidă votul pe facebook. Oricum cine caută amestec extern aici să încerce să afle cu cine este frate englezul şi va şti cine ar fi putut influenţa votul cu măcar 1%.

Şi totuşi …
Dar cum spune românul, tot răul spre bine. Dacă avem în vedere că englezii au la dispoziţie 2 ani, ca şi Raluca Prună cu legea defilării cătuşelor, pentru a pune în practică decizia şi că în acest timp poate fi organizat un alt referendum, nu există motive de îngrijorare. Eu sunt convins că guvernul nu se va grăbi să implementeze măsurile care se impun, dimpotrivă va trage de timp cât va putea, oricine l-ar conduce. Mie însă îmi e teamă că măsurile de scoatere a Marii Britanii din UE vor fi grăbite, în părţile ce îi revin, tocmai de Bruxelles care va forţa anumite măsuri defavorabile britanicilor, tocmai pentru a arăta tuturor ce îi aşteaptă dacă vor face aceeaşi greşeală, iar britanicilor ce greşeală au făcut şi cât îi costă dacă nu îşi revin.
Au început presiunile
Deja au apărut presiuni şi  ameninţări  la adresa Marii Britanii. Se vehiculează chiar destrămarea Regatului Unit al Marii  Britanii deoarece Scoția şi Irlanda de Nord, au votat rămânerea în UE şi guvernele susţin că vor fi nevoite să respecte această decizie, dar în fapt nu pot face asta fără un referendum pe acest subiect. Chiar dacă Scoţia are deja un rezultat pe acest subiect, decizia finală încă nu a fost luată. Dar aceste pericole vor fi mult discutate acuma, pentru a arăta englezilor ce vor pierde dacă nu revin asupra deciziei.
Pe de altă parte Spania, care fără banii UE ar muri de foame repune în discuţie soarta Gibraltarului, anunţând că cetăţenii englezi din Gibraltar au votat în proporţie de 95% rămânerea în UE deci se va pune problema suveranităţii Spaniei, dacă locuitorii vor dori să rămână în UE, după modelul scoţian.
Şi asta nu e totul, au început presiunile şi insinuările privind industria … fotbalistică, ştiindu-se că echipele de fotbal englezeşti au foarte mulţi comunitari iar succesele echipelor lor în Europa se datorează în mare măsură și  acestor jucători. Au început … jocurile şi pe plan fotbalistic, pe de o parte cluburile engleze fiind ameninţate cu “defrişarea”, pe de altă parte jucătorii comunitari fiind ameninţaţi că vor rămâne fără serviciu în Anglia dacă se pune în aplicare rezultatul referendumului.
Aceeaşi pisică li se arată tuturor celor care sunt veniţi din Europa şi lucrează în Anglia, fără a li se spune totuşi că în  UE sau nu, Anglia are un sistem juridic sănătos, că drepturile omului sunt respectate cu stricteţe încă  înainte de intrarea în UE, că un contract este un contract și nimeni nu riscă să anuleze sau să încalce prevederile acestor contracte atâta timp cât sunt valabile, aşa că nu trebuie să fie îngrijoraţi că de mâine gata, au rămas fără job.
Toate aceste presiuni şi insinuări, ameninţări mai mult sau mai puţin mascate însă, ne arată ce face UE,  marea democraţie europeană, conducerea de la Bruxelles pentru a-şi apăra hegemonia, cât de parşivi pot deveni cei care pretind că apără drepturile omului,  inclusiv dreptul la vot, atunci când le sunt ameninţate poziţiile şi privilegiile. Cine are ochi de văzut să vadă. Sub acest aspect, votul britanicilor este o bună oportunitate pentru toţi cei care au intrat, sau vor să intre în UE de a vedea ce îi aşteaptă dacă îşi vor supăra actualii sau viitorii stăpâni.
Nu este exclus să asistăm la mișcări de stradă împotriva Brexit în interiorul Regatului Unit sau și în alte țări, pe modelul Euromaidanului, că doar avem experiență și este ”democratic”, poate chiar conflicte deschise între tabere, pentru că Statele Unite ale Europei nu vor accepta înfrângerea, dar nici SUA nu vor accepta să cedeze prea ușor. Până la urmă se va da la pace, se vor pune condiții,se va negocia și totul va fi bine. Numai că până acolo valutele vor fluctua bine dirijate cât să umple conturile băncilor.
În rest, ieşirea Angliei din UE  va fi o bună ocazie pentru unii şi alţii de a însăila scenarii, de a prezice apocalipse, de a-şi susţine campanii electorale, de a face rating sau câştiga popularitate. Un lucru este clar, de profitat de pe urma acestui vot vor profita cele două superputeri, SUA şi Rusia, care se văd mai puţin ameninţate, cel puţin teoretic, deşi ieşirea Angliei din UE nu înseamnă război cu Germania şi nici abandonarea proiectelor comune sau a strategiei de apărare. Numai că da, Germania este acuma mai slabă în faţa SUA şi toată lumea ştie divergenţele la nivel strategic şi militar dintre Angela şi Obama. Este posibil ca ieşirea Angliei să ducă la o apropiere şi mai mare a lui Merkel de Putin dar sunt convins că numai la nivel diplomatic sau economic se vor întări relaţiile. Deci practic ieşirea Angliei din UE ar ajuta .. potenţialii adversari ai Germaniei, cea care dirijează politica UE.  Am văzut ce a decis populaţia, acuma rămâne să vedem ce decid Lorzii.
În loc de concluzie, o întrebare : oamenii ăştia sunt inconştienţi, sau masochişti ?

http://www.realitatea.net/bnr-avertizeaza-iesirea-uk-din-ue-ne-va-afecta-care-sunt-efectele-brexit-ului-in-romania_1950666.html
http://www.ziare.com/brexit/marea-britanie/dupa-brexit-spania-isi-vrea-gibraltarul-inapoi-1426782
Brexit, între agonie şi extaz