Dan minus Dănuţ

Zi de vineri într-un oraş care se laudă că a fost condus de colegul lui Zgonea, repetentul de la Camera Deputaţilor. Cum care oraş? Cel din care au ieşit şi ajuns pe cai mari chiar dacă încă nu de bronz,domnul Berceanu, făcătorul de avioane cadou, sau domnul Vişan violagogul de la Vuia.  Aţi înţeles, este vorba de Craiova, cetatea banilor şi a stâlpilor plantaţi în mijlocul şoselei. Cu asemenea specimene  crescute şi educate , numai la Craiova se putea întâmpla ce am văzut  sau mai degrabă auzit azi. Mă aflam într-o bancă să depun un leu pentru contul meu. Nu spun ce bancă,  nu vreau să se supere preşedintele meu că mă iau de banca lui care îi plăteşte chirie.  Nici nu contează, se putea întâmpla în orice bancă, în orice oraş dar,  în mod cert, nu în orice ţară. Asemenea probe de incultură sunt cultivate cu grijă de 25 de ani, numai pe fundul democraţiei de Dâmboviţa.  Să trec la subiect.
Intru în bancă, mă aşez la rând, era deschis un singur ghişeu, aveam 5 – 6 persoane  înaintea mea. În faţă o doamnă care cerea să fie recunoscută ca posesoare de drept de semnătură, ea şi încă cineva, dar lucrătoarea de la ghişeu nu o găsea sau nu îi găsea în baza de date. Doamna spune că trebuie să fie acolo, lucrătoarea că nu o găseşte şi se duce pe alt calculator la o colegă care lucra la contracte. Acolo se uită şi şuşotesc amândouă şi până la urmă o găsesc pe doamna dar nu şi cealaltă persoană, să zicem Dudu Dan-Daniel. Cred că toată lumea ştie de ce este pusă o liniuţă  sau cratimă, cum îi spun unii, între Dan şi Daniel. Da, aşa credeam şi eu. În fine, doamna de la ghişeu se întoarce la ghişeu să o rezolve pe clientă. În timp ce ea rezolva problema, colega cealaltă strigă la ea şi o anunţă victorioasă că l-a găsit şi pe domnul  Dudu, Dan. Şi îi spune:
–          Ştii de ce nu îl găseam ? Era cu minus.
M-am gândit,  auzind ce spune, că o fi ceva codificat, sau domnul o avea ceva restanţe sau un credit neachitat şi figura în baza de date la datornici sau cam aşa ceva, dar doamna m-a lămurit imediat:
–          Era Dan minus Daniel.
Vă spun sincer că mi-a luat ceva timp să înţeleg ce înseamnă asta, Dan minus Daniel şi mă uitam la ceilalţi clienţi să văd dacă sunt eu prost, sau sunt prost. Nici ei nu prea înţelegeau. Apoi brusc m-am luminat. Aha . Între Dan şi Daniel era semnul Minus. Dar ce să caute semnul minus acolo ? Apoi mi-am amintit că eram într-o bancă, unde se lucrează cu operaţiuni matematice  şi era normal să se găsească o grămadă de semne minus sau plus acolo. Dar, mi-am zis eu, totuşi acela nu era minus, era cratimă. Şi bucuros că am desluşit misterul i-am spus doamnei respective:
–          Doamnă, nu vă supăraţi nu e semnul minus, e liniuţă de despărţire, îi mai spune şi cratimă.
Domnişoara, sau doamna, că nu am văzut dacă apucase să fericească pe cineva, având undeva între 20 şi 30 de ani, se uită la mine, cam ca caracaleanul ăla care e întrebat de un călător în gară dacă e Caracalul, adică „ bine că eşti tu deştept”  şi  îmi răspunde:
–          Da de unde ştii dumneata?
–          Doamnă, îi spun, semnul minus se foloseşte în matematici, în scris, acela e cratimă.
Nevrând să cedeze, dovedind că românii  nu sunt degeaba pe aceste pământuri de 2000 de ani, doamna se uită şi mai chiorâş la mine şi îmi spune:
–           Dar poate foarte bine să fie şi minus.
Ce poţi să mai spui în faţa unui asemenea argument? Am întrebat în disperare de cauză:
–          Aveţi cumva în baza de date şi pe cineva cu plus doamnă ? Un individ pe care să îl cheme de exemplu   Klaus plus Werner  sau măcar Dacian plus Julien ?
–          Aţi putea să vorbiţi mai frumos, suntem în săptămâna…
–          Doamnă, indiferent în a câta săptămână suntem, de vorbit trebuie să vorbim corect. Puteaţi măcar să lăsaţi capul în jos şi să vă admiteţi greşeala. Văd că tot dumneavoastră continuaţi să  vă faceţi de râs.
Am decis unilateral să închei subiectul, nu pentru a dovedi că cel mai înţelept cedează ci pentru că nu aveam cu cine vorbi şi un bun amic al meu mi-a spus să nu mă cobor la mintea prostului că mă bate cu armele lui, fiind mai experimentat. Aşa e Mir ? Dar nu pot să nu mă întreb, oare „mă-ta”se poate spune şi „mă minus ta”? Dacă o întrebam asta pe domniţa de la bancă, sigur chema mascaţii să mă salte şi ăia nu mă întrebau multe, că lor mereu le dă cu zecimale.
Update: Cineva mi minus a pus o ghicitoare : Cum se spune corect
1.  Am găsit o capră’n vie.
2.  Am găst-o capră ‘n vie.
3. Am găsit minus o capră ‘n vie.
4  Am  găsit   o capră vie.
Aştept variante.

Dan minus Dănuţ