vineri, 19 iunie 2015

Poziţia militarului şi pensiile

pozitia militarului
Nu am mai scris, deşi mulţi prieteni, colegi m/au rugat să dau date, informaţii despre Legea Pensiilor militare, pentru că până la această oră încă vorbim despre joc de gleznă. Cum Ponta a tot făcut joc de gleznă cu Legea Pensiilor din 2012 încoace, pasând-o când la Oprea, când la Duşa, când la Câmpeanu, nu prea aveam ce scrie. Se pare că ultima pasă, cea către doamna Rovana Plumb i-a purtat ghinion lui Victor, pentru că iată, contactul cu plumbul l-a dus la operaţie în Turcia.

Dacă tot vorbim de operaţie, se spune că după operaţie, chirurgul a venit la el şi i-a spus că are două veşti, una proastă şi una bună.
– Cu care să încep, întreabă medicul.
-Cu cea proasta -zice Ponta
– Operatia nu a reuşit pe deplin, va trebui să mai staţi pe aici, e posibil să o repetăm…
– Daca e pe banii contribuabilului nici o problem, spune Ponta, şi aşa acasă mi se cere demisia, poate până mă întorc uită oamenii de demisie şi oricum nu se pot lua de un om în convalescenţă. Si cea bună?
– Vestea bună este ca domnul Iohannis, care nu ştie de prima veste, şi-a luxat mâna scriind cărţi şi dând autografe şi vine să se opereze tot aici, s-a programat pentru luna viitoare.
– Ok, zice Ponta, cât mă costă să îl opereze aceeaşi echipa? Plătesc peşin, din banii mei aici.

Să revenim la legea pensiilor. Spuneam că am tot fost întrebat de ce nu spun şi eu ceva, că toată lumea vorbeşte despre asta şi apar zeci de variante. Păi tocmai de asta nu am mai spus nimic, pentru că sunt prea multe variante. Fiecare asociaţie, grup sau grupuleţ milităresc a căşunat pe câte un senator, deputat, primar sau mai ştiu eu ce parlamentar şi l-a pus să îi susţină amendamentele, deşi în linii mari problemele sau amendamentele s-ar referi la câteva articole, maxim 10 de factură majoră, celelalte sunt mutări ale virgulei, sau ambiţii, cazuri izolate, sau interese personale. Aşa s-a ajuns ca în Parlament pe la comisii să apară zeci de propuneri sau mai bine zis liste de amendamente care deşi în fond se referă la aceleaşi probleme, sunt formulate diferit, unele greşit şi suscită ore de discuţii inutile. Toate astea se întâmplă pe de o parte pentru că militarii sunt încă dezbinaţi şi asta convine de minune politicienilor oricare ar fi ei şi pe de altă parte şi faptului că nici politicienii nu prea doresc să rezolve problema pensiilor militarilor pe ei i-a durut dar au scăpat de durere, pensia lor. Şi atunci ce să facă şi ei, se ceartă prin comisii pe liste de amendamente chestii de suprafaţă, fără a rezolva fondul.

În Februarie am fost la Senat la marea adunare de la Senat a asociaţiilor miltarilor, pentru a discuta şi a ne pune de acord asupra acestor amendamente. Aproape 30 de asociaţii şi-au trimis reprezentanţi pentru a discuta şi a ajunge la un punct comun. Din păcate adunarea a fost condusă, dirijată şi direcţionată de domnul general Gropan care practic dorea să  marcheze  aniversarea FMP, să se erijeze în marele conducător al militarilor şi astfel să capete ceva prestanţă prin FMR. Alţi lideri de asociaţii sau generali au venit cu gandul la rezolvarea dosarelor penale, sau la alte avantaje personale. Deşi s-a constituit un comitet de reprezentare- în mare parte format de oamenii propuşi de domnul Gropan- şi o comisie de lucru, în practică la discuţii cu reprezentanţii politici au fost doar câţiva aleşi de acelaşi domn Gropan, discutând discuţii. Cei însărcinaţi cu întocmirea propunerilor, sub conducerea lui Marian Tudor au lucrat, dar au păstrat- dintr-o strategie pe care nu am agreat-o dar nu am avut ce face- pentru ei propunerile şi în loc să le facă cunoscute tuturor asociaţiilor şi să meargă toţi pe aceeaşi mână, adică pe aceleaşi amendamente dar răspândite tuturor parlamentarilor şi politicienilor pentru a fi sprijinite, au mers pe mâna unui singur senator care – cu sau fără intenţie ascunsă, – a solicitat ca acestea să rămână secrete, vezi doamne, să nu se prindă duşmanul. Proastă gândire, după mine.

Aşa s-a ajuns la zeci de amendamente la zeci de senatori şi toţi fie că vor cu adevărat să ajute cu ceva fie că vor doar să facă praf, se dau cap în cap şi nu acceptă sau nu vortează amendamentele propuse de altul, pentru că fiecare vrea să se laude cu amendamentul lui, deşi în mare sunt cam la fel. Bună tactică, cinste cui a gândit-o!!!!

În ultimul timp au tot apărut pe internet la bursa zvonurilor variante şi variante de amendamente, “propuse şi acceptate” de comisii, un aşa zis raport al comisiilor de muncă şi apărare din Senat în care sunt înşiruite pe douăzeci şi ceva de pagini nişte propuneri care cică ar fi fost admise şi sunt ca şi votate, dacă nu şi promulgate.
Aiurea. Din surse sigure, intersectate şi verificate , după lupte seculare, Comisia pentru Apărare din Senat a discutat o grămadă de propuneri de amendamente, dar nu a votat decât două, unul legat art 28, privitor la baza de calcul şi altul legat de art. 29, privind procentele.

Din sursele respective rezultă că:
– Nimic nu a fost statutat, bătut în cuie, semnat şi parafat;
– Nu s-a întocmit nici un document, nu există un document final, nici măcar parţial;
– Discuţiile vor continua marţi, dar la cum evoluează situaţia politică există nu mari dubii ci minime probabilităţi că se va ajunge la un consens, totţi parlamentarii se gândesc acuma la posibila debarcare a guvernului aşa că TOATĂ LUMEA AŞTEAPTĂ SĂ VADĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ, PESEDIŞTII NU VOR SĂ MAI VOTEZE LEGEA PENTRU CĂ ALTII SE VOR ÎMPĂUNA CU EA DACĂ CADE GUVERNUL, PENELIŞTII NU VOR SĂ O VOTEZE PENTRU CĂ EI AU ALTĂ VIZIUNE ŞI SPERĂ SĂ FIE APLICATĂ CÂND VOR CÂŞTIGA MAJORITATEA PARLAMENTARĂ ŞI GUVERNUL.
– În ceea ce priveşte baza de calcul în Comisia Pentru Apărare s-a votat ca aceasta să o constituie media tuturor veniturilor brute realizate în şase luni consecutive din ultimii 5 ani, la alegere.
Având în vedere aceste aspecte, orice comentariu este inutil. Dezbinaţi sunt pensionarii militari, dezbinată e şi ţara şi clasa politică, cum e turcul şi pistolul. Nu vom reuşi niciodată să obţinem ceva, pentru că se pare că în armata română au fost mai mulţi comendanţi decât executanţi şi toţi vor să fie în continuare în faţă. Unii sunt preşedinţi sau în biroul de conducere a câte 2-3 organizaţii sau asociaţii şi tot nu le ajunge.

Ce e de făcut? Ar trebui în primul rând să ne găsim un lider cinstit, fără veleităţi dictatoriale şi fără comandă politică. Acesta să strângă toate asociaţiile şi să vorbim aceeaşi limbă. Acestea să cadă de acord pe un set de propuneri cu care să meargă la politicieni ca venind din partea rezerviştilor şi poate şi a activilor şi să spună : ACESTEA SUNT AMENDAMENTELE PE CARE LE DOREŞTE ARMATA. LE ACCEPTAŢI SAU NU SCOATEŢI NICI O LEGE PÂNĂ NU VĂ PUNEŢI DE ACORD CU NOI.
Întrebare: Există acel om în armata română activă sau de rezervă? Există un militar pe care să îl respecte toţi militarii suficient de mult încât să se lase conduşi de el şi să îl voteze drept reprezentantul lor? Există un astfel de militar, indiferent de grad care să accepte să se lupte cu clasa politică, să nu fie şantajabil, să nu fie penabil, să nu fie manipulat sau îngenunchiat şi să poarte cămaşa kaki pe el în lupta cu clasa politică? Dacă nu avem, dacă nu suntem în stare să găsim, nu are rost să mai vorbim de drepturi, vom fi priviţi ca o turmă fără cap sau cu zece capete dar nici unul bun, numai buni de manipulat, folosit politic, amagit, încăierat, nişte mineri fără lămpaş.

Atâta vreme cât noi nu ne respectăm între noi, cât ne închinăm la politicieni corupţi, ca nişte mieluşei, în speranţa unui os de la masa lupilor, atâta vreme cât ne luptăm între noi pentru susţinerea unui partid sau altul deşi ştim că toate sunt la fel, să nu aşteptăm să fim respectaţşi de alţii, să nu aşteptăm să ne fie respectate drepturile, drepturile nu se câştigă din poziţia târâş chiar dacă este o poziţie “regulamentară” Această poziţie se adoptă pentru a te apropia nevăzut de inamic şi a te proteja. Dacă faci din ea un mod de viaţă, o cale de a obţine beneficii şi grade, este o ruşine.
Unii îşi iau ţara înapoi, alţii îşi iau parlamentul înapoi,deşi nici una nici alta nu le-au aparţinut niciodată. Este timpul ca militarii, activi sau în rezervă, să îşi ia demnitatea înapoi de unde au aruncat-o singuri şi de unde alţii joacă ping pong cu ea, chiar şi cu piciorul operat.

P.S. Ca să vedem unde am ajuns în România, în ţara condusă de un grup minoritar în care majoritatea parlamentară este decisă şi înclinată de un grup minoritar, şefii serviciilor secrete sunt şi ei aparţinători ai unor alte etnii, cu un preşedinte aparţinând unei minorităţi lingvistice dar şi religioase, recent în Senat a fost votată Ziua Limbii Maghiare, dar nu a fost votată Ziua lui Brâncuşi. Ne gudurăm pe lângă portarii câte unei ambasade care nici ambasador nu ne trimit, mergem cu jalba în proţap la aceleaşi ambasade când nu ne înţelegem cu opoziţia politică, acceptăm cizmă străină pe pământ românesc, ne războim cu legile şi le strâmbăm după chipul nostru, ne ploconim la aşa zişii investitori dar nu îi acceptăm decât dacă la rândul lor ne dau şperţ, ne vindem comorile şi resursele aceloraşi firme pentru a ne umple conturile personale cu onorarii oneroase, dar ne doare mâna să votăm o zi pentru Constantin Brâncuşi. Mă întreb, acă ar trăi, ce ar alege pentru a reprezenta omul politic al zilelor noastre?

Poziţia militarului şi pensiile

Un comentariu:

  1. http://stops-caleidoscop.blogspot.ro/2015/06/pensionar-nesimtit-dupa-ce-mi-vazu.html

    RăspundețiȘtergere

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.