Extraordinarele dezvaluiri ale lui Robert Dean

Din motive personale nu imi mai pot scrie o perioada articolele si analizele. Pentru ca stiu ca unii cauta aceasta pagină pentru a nu căuta degeaba o perioada-sper cat mai scurtă-  voi posta unele articole preluate de pe alte publicaţii, care consider că nu sunt citite sau merită republicate. Imi cer scuze faţă de cititori. Sper să revin cât mai curând. Deocamdată un articol publicat de Formula As
privind unele dezvăluiri ale unui veteran  american privind OZN-urile.

Extraordinarele dezvaluiri ale lui Robert Dean
Robert O. Dean, veteran al armatei americane, a fost invitat la Congresul de exopolitica organizat la Madrid in iulie 2010. De mai bine de 20 de ani, el le vorbeste oamenilor despre ceea ce i-a fost dat sa descopere pe cand era in exercitiul functiunii. Acest fost militar de cariera impresioneaza de fiecare data publicul prin precizia si forta marturiilor sale.
Dosarele se deschid
In lunga istorie a relatiilor dintre extraterestri si pamanteni, Robert Dean apreciaza ca exista trei categorii de marturii.
1. Observatiile facute dupa cel de-al doilea razboi mondial, consemnate in marturii ce au fost confiscate de catre autoritatile militare, fiind tinute strict secrete in anii 50.
2. Marturii ce provin de la multe persoane ce pretind ca au fost rapite si utilizate drept cobai de experiente sau drept purtatoare ale unor mesaje de pace sau de avertisment legate de greselile civilizatiei pamantene.
3. Dezvaluiri provenite de la persoane din inalte sfere politice si militare, dupa ce
se retrag din functie. Majoritatea lor au lucrat in servicii guvernamentale ce au legatura cu observarea fenomenului OZN sau chiar au intrat in contact cu extraterestrii.
Marturia si dezvaluirile lui Robert O. Dean apartin acestei ultime categorii: cea a faptelor recunoscute in mod oficial de catre inaltele autoritati militare, de catre NATO sau NASA. Fapte care au speriat suficient de tare puterile militare, pentru ca ele sa le transforme in „dosare strict secrete”. Numeroase persoane ce lucreaza pentru armata au trebuit sa jure ca vor pastra secretul, ele fiind amenintate cu moartea, in caz ca nu se conformeaza. Se pare ca unele dintre ele chiar au disparut in mod misterios, pentru ca au vorbit prea mult. Dar Robert Dean si-a asumat acest risc, ba mai mult, a amenintat ca va da si nume, daca va fi persecutat. Si nu e singur! In ultima vreme, tot mai multe marturii ale unor fosti inalti militari vin sa completeze puzzle-ul pe care il reprezinta problema extraterestra. Faptul ca devin obiectul unor campanii de dezinformare si denigrare pare sa nu-i impresioneze prea mult, de altfel, chiar guvernele unor tari precum Anglia si Canada au dezvaluit, recent, dosare secrete legate de OZN.
Dupa zeci de ani de tacere, autoritatile lasa, intr-un fel, sa esapeze problema extraterestra. De ce se deschid aceste dosare oficiale, e mai greu de raspuns. Stiu puterile lumii adevaruri despre extraterestri ce trebuie comunicate inainte de a fi prea tarziu? Sau este vorba doar despre o ceata care trebuie sa adoarma curiozitatea, ascunzand pe mai departe esentialul?
Un secret prea greu de pastrat
Robert O. Dean este astazi pensionar. Asadar, a scapat de controlul direct al superiorilor sai si de juramantul moral al tacerii care i-a fost impus. In perioada activa, dupa o cariera militara stralucita, confirmata de decoratii primite in razboaiele din Coreea si Vietnam, a fost detasat la Centrul de Comunicare al NATO din Europa (SHAPE) (condus de generalul Lemnitzer, comandantul suprem al fortelor aliate din Europa), fiind numit analist al observatiilor clasificate drept „Cosmic Top Secret” si, totodata, membru al comandamentului.
La scurta vreme, i-a fost inmanat un raport ultra-secret in legatura cu o posibila amenintare militara contra fortelor aliate din Europa. Spre stupefactia lui, posibilii atacatori nu erau pamanteni, ci extraterestri, documentele continute in dosar relatand exclusiv despre aparitii si prabusiri de OZN-uri in Europa. Concluzia era clara: autoritatile militare ale puterilor importante se temeau de un atac extraterestru. Robert Dean relateaza toate aceste lucruri intr-o carte numita „NATO meets ET”.
SHAPE a fost alegerea inimii mele. Trebuie sa ai un dosar fara nici un fel de pata si sa treci prin multe teste de securitate, ca sa fii selectat. Mi-am dorit enorm acel post si pana la urma l-am obtinut. Acolo dispuneam de o acreditare „Top Secret Cosmic”. Este nivelul de securitate cel mai ridicat de la Nato. Am fost detasat la centrul operational al comandamentului suprem. La vremea aceea, lucrurile puteau deveni oricand fierbinti, in functie de cum doreau rusii sa joace partida dupa sfarsitul razboiului. Dar cel mai tulburator lucru pentru mine nu erau informatiile stupefiante continute in documente, ci faptul ca aparitiile de OZN-uri continuau, starnind mari probleme. In mod regulat primeam rapoarte legate de intalnirea cu OZN-uri metalice de dimensiuni mari, pretutindeni deasupra Europei. Ele provocandu-le mari problemele pilotilor. Fusesera semnalate de catre radare si chiar vazute de catre piloti. Unele zburau in formatie, parand sa vina din Uniunea Sovietica, trecand peste Germania de Est, cea de Vest, Franta, intorcandu-se mai apoi peste Canalul Manecii si indreptandu-se spre nord, disparand de pe radarele NATO deasupra Marii Norvegiei. Aceste obiecte erau foarte mari, se deplasau foarte repede, la altitudini mari, ce nu ne erau accesibile pe atunci, si pareau a fi controlate in mod inteligent”.
Februarie 1961
Am constatat, deci, ca evenimentele cuprinse in dosare se petreceau in continuare, iar in februarie 1961 lucrurile luasera chiar o turnura dramatica.
Cincizeci de astfel de obiecte au fost detectate pe radar deplasandu-se in formatie dinspre Uniunea Sovietica catre Europa, la o altitudine de aproximativ 3000 de metri. Sovieticii isi inchisesera pe atunci frontierele. Toata lumea a intrat in alerta de gradul zero. Ne-am gandit cu groaza ca a inceput din nou razboiul. A fost cel mai mare numar de ozn-uri ce au fost observate vreodata. Din fericire, si doar multumita lui Dumnezeu, nu ne-am lansat rachetele si nici rusii pe ale lor. In noua minute, OZN-urile au disparut.
Stiu sigur ca Sir Thomas Pike, comandantul de-atunci al fortelor aliate din Europa, a cerut de mai multe ori informatii, la Londra si la Washington, despre aceste obiecte, dar nu a obtinut nici un raspuns. Am aflat mai tarziu ca reteaua de spionaj „Columbina Topaz”, aflata la Paris, intercepta totul si transmitea KGB-ului, care obtinea astfel informatiile secrete inainte chiar ca noi sa le primim. Pike a decis atunci sa inceapa un studiu intern, pentru a afla daca acele obiecte reprezinta sau nu o amenintare militara.
Alianta impotriva unui dusman comun
In cele din urma, fenomenul OZN a dus la stabilirea unor legaturi si a comunicarii directe intre blocurile din est si din vest, in 1962, lucru pe care il consideram in acelasi timp interesant si ironic. La vremea aceea, stabilisem definitiv ca acele obiecte zburatoare nu erau rusesti, dupa cum si rusii s-au convins ca nu sunt nici americane. S-a ajuns, astfel, la o intelegere mutuala si a fost deschisa o linie directa intre SHAPE si comandamentul cartierului general al Tratatului de la Varsovia. Cum nu puteai fi sigur niciodata de rusi si se putea foarte bine sa fie vorba despre o capcana, ne-am asigurat de sinceritatea lor prin diferite mijloace.
Totusi, avand in vedere ca ambele parti erau inarmate pana in dinti si deasupra capului tuturor plana amenintarea unui razboi, s-a considerat ca legatura cu ei ar fi, cu siguranta, un pas in directia cea buna. Urmarea a fost stabilirea unei linii directe intre presedintele Statelor Unite si cel al Uniunii Sovietice, in timpul crizei rachetelor din Cuba. Dovada realitatii ei mi-a ajuns pe birou.
Intr-o noapte de ianuarie a anului 1964, pe la ora doua dimineata, cand totul parea linistit, controlorul centrului de comanda a intrat in camera punandu-mi pe masa un document: „Aruncati o privire peste el”, mi-a spus. Documentul era numerotat cu cifra 3 si era stampilat „Top Secret Cosmic”. El continea foarte multe anexe si fotografii. Fusese consemnat in camera blindata de catre colonelul german Heinz Berger, seful securitatii centrului de comanda, si le era destinat sovieticilor, in vederea unui schimb de informatii. Fusese finantat din fondurile NATO si editat in cincisprezece copii, in engleza, germana si franceza. Fiecare dintre ele era numerotata.
Niste obiecte ce sfidau legile fizicii si ale chimiei
Noul dosar devansa cu mult ce aflasem pana atunci. A fost documentul cel mai ciudat pe care l-am vazut in viata mea. El a fost pus la punct de catre reprezentantii militari ai fiecarei tari NATO, continand si contributia celor mai mari oameni de stiinta ai vremii. Acele obiecte zburatoare violau toate legile cunoscute ale fizicii, si echipa de cercetare a trebuit sa mearga pe la toate marile universitati ale lumii, pentru a colecta informatii in legatura cu chimia, fizica, fizica atmosferica, biologia, istoria, psihologia, ba chiar si teologia, fiecare dintre aceste domenii fiind tratat in cate o anexa.
Am citit diferite teorii in legatura cu cercetarile lui Einstein asupra campurilor unificate si asupra prezentei unor radiatii puternice in locurile unde aterizasera OZN-uri; am aflat despre observari ale OZN-urilor ce se intindeau din vremea romanilor si pana la intalnirile cu pilotii nostri de pe F-105. Fusesem sceptic pana atunci, dar acel raport conchidea ca nu era vorba doar de science-fiction.
Intalniri si contacte
Anexa care m-a marcat cel mai tare a fost cea intitulata „Autopsii”. Am vazut fotografiile unui disc de 30 de metri, ce se prabusise la Timmensdorfer, in Germania, in apropierea Marii Baltice, in 1961. Conform raportului, armata britanica a ajuns prima la fata locului si a instalat imediat un perimetru de securitate. Aparatul aterizase pe un sol foarte moale si din aceasta cauza nu fusese distrus, chiar daca o parte din el era ingropata in mal. In interior se gaseau corpurile a 12 extraterestri, de dimensiuni mici, morti cu totii. In fotografii se putea distinge ca faceau parte din asa-zisa „rasa gri”. Fusesera intinsi pe niste brancarde, iar apoi transportati cu niste jeep-uri. Doctorii insarcinati cu autopsia au tras concluzia ca pareau „fabricati” , fiind ca niste clone, fara aparat digestiv. Nu ingerau mancare, ca noi, si nu aveau nici un fel de aparat eliminator. Nava lor a fost taiata in sase bucati, instalate pe transportoare si remorcate. „Scuttlebut” era numele partii atribuite americanilor, ea fiind dusa la baza aeriana Wright-Patterson din Ohio. Ma uitam la acele fotografii si nu imi venea sa cred. Niciodata nu impartasisem ideea ca eram singuri in univers dar, totusi, ceea ce vedeam era greu de admis.
Un raport incredibil
Concluziile raportului NATO erau urmatoarele:
– fusesera identificate, vizual, patru rase extraterestre diferite. Una dintre ele parea identica cu a noastra. O alta avea o statura asemanatoare cu a noastra, dar pielea era foarte gri si aspra. Cea de-a treia rasa este cunoscuta sub numele de „gri”, iar cea de-a patra era descrisa drept reptiliana, cu pupile verticale si pielea ca a soparlelor.
– vizitele extraterestre se derulau de o perioada indelungata, cel putin 200 de ani, poate chiar mai mult.
– extraterestrii nu pareau sa manifeste nici un fel de ostilitate.
– aparitiile si disparitiile rapide de OZN-uri, ca si zborul lor, pareau sa fie demonstratii menite sa le dovedeasca pamantenilor capacitatile lor.
– un program oarecare parea, totusi, sa existe in spatele acestor vizite, zborurile transformandu-se, treptat, in contacte.
Am vazut multe lucruri teribile in viata mea, dar acel raport depasea orice imaginatie. Voiam cu orice pret sa fac o copie dupa acel document. Am facut o fotografie a copertii, dar, de teama, nu am luat notite decat la toaleta, cu foarte mare prudenta. Sunt constient de riscurile pe care mi le asum incalcand juramantul, dar cred ca aceasta este problema cea mai importanta a epocii noastre. Nu pot sa imi imaginez ceva mai important, iar in toti acesti ani, opinia publica a fost pacalita si tinuta in cea mai crunta ignoranta. Si, de fapt, ce am de pierdut? Am 64 de ani. Ma vor omori? Eu am spus numai adevarul. Integritatea si credibilitatea sunt dovezile mele.
Un drum lung si grav
Dupa anii de armata, Dean a avut o cariera de 14 ani in cadrul departamentului serviciului de urgenta al serifului comitatului Pima, din Tucson. In 1990, el a tinut o conferinta la Universitatea din Arizona, unde a vorbit despre ozn-uri. Declaratiile sale au facut valuri in presa locala. Mai tarziu, i s-a refuzat promovarea in cadrul departamentului serifului pentru ca credea in ozn-uri. Dean a intentat o actiune in justitie si a obtinut despagubiri in 1992.
Din 1990, el a avut interventii la diferite congrese, despre ceea ce vazuse cu ochii lui sau despre ce aflase in urma cercetarilor pe langa anumiti angajati ai serviciilor americane si ale NASA. Eforturile sale tintesc, in principal, obtinerea unei imunitati care sa le permita vechilor membri ai personalului militar sa marturiseasca ce au vazut sau aflat despre OZN-uri si prezenta extraterestra, in fata unei audiente a Congresului, fara a risca sa isi piarda pensia sau sa fie persecutati, dupa cum se intampla in prezent. Dean incearca, de asemenea, prin toate mijloacele legale, sa obtina o copie a documentului top-secret al NATO pe care l-a avut in maini; viseaza sa adune intr-un congres despre OZN-uri toate marturiile si informatiile credibile.
Un viceprim-ministru rupe tacerea
Paul Hellyer a fost viceprim-ministru al Canadei si ministru al apararii. In 2005, in timpul unei alocutiuni publice tinute la Universitatea din Toronto, el a declarat: „Din pacate, ne indreptam cu pasi mari spre distrugerea planetei noastre. De mult timp, vizitatori veniti de pe alte planete ne-au pus in garda asupra directiei pe care am luat-o, oferindu-ne ajutorul. Dar, in loc de asta, noi, sau cel putin unii dintre noi, am interpretat vizita lor ca pe o amenintare si am preferat sa tragem si apoi sa punem intrebarile. Rezultatul inevitabil este ca unele dintre avioanele noastre au disparut. Dar cate dintre aceste pierderi sunt represalii si cate sunt de fapt rezultatul propriei noastre prostii este un subiect de controversa”.
Hellyer a cerut parlamentului canadian sa tina conferinte publice in legatura cu contactele cu extraterestrii. El a mai afirmat: „OZN-urile sunt la fel de reale ca si avioanele ce zboara pe deasupra capului nostru. A venit timpul sa se ridice valul de deasupra acestui secret”. El a mai propus un program pe zece ani, bazat pe o „educare publica formala, proiecte educative, cercetari stiintifice si elaborarea unei diplomatii necesare intalnirii oficiale si publice cu culturile extraterestre avansate ce viziteaza in prezent Terra”. Hellyer s-a opus vehement politicii lui Bush de a militariza spatiul in vederea unui razboi impotriva invadatorilor veniti de pe alte planete. El a primit Premiul Nobel pentru pace.
Proiectul „Disclosure”
La toate cele spuse se adauga „Proiectul Disclosure”. Lansat de catre guvernele american si englez, acesta reuneste marturii de la cel mai inalt nivel militar in legatura cu prezenta extraterestrilor pe Pamant. Organizatia isi are baza in SUA. Prin intermediul ei, autoritatile accepta sa i se ofere publicului larg anumite informatii ce au fost tinute mult timp secrete. Astfel, pe mai multe site-uri de pe internet, se gasesc documente, marturiii si rapoarte oficiale atestand observarile de OZN-uri si contactul cu extraterestrii. Guvernul francez a deschis, si el, anumite dosare OZN. Dar se poate foarte bine ca aceastea sa fie, dupa cum crede Robert O. Dean, doar partea vizibila a icebergului. Oare ce se ascunde in partea nevazuta a lui?
Sursa: http://www.formula-as.ro/2011/956/enigme-16/un-veteran-iese-la-raport-extraordinarele-dezvaluiri-ale-lui-robert-dean-13401

Pe aici nu se trece, se zboară

România dotează armata germană
Armata germană este luată la mişto în presa naţională, pentru că la o aplicaţie NATO în Norvegia a folosit cozi de mătură pe post de ţevi de mitraliere. Doamne în ce situaţie se găsesc nemţii! Ceea ce nu a vrut să spună presa germană, ca să nu se facă de tot de râs, este că cozile de mătură erau făcute din lemn românesc. Atât ar mai fi trebuit să se afle, că Germania a apelat la România pentru dotarea Panzerelor. Oricum datoria Germaniei faţă de România creşte. România a tăiat atâtea păduri încât a dotat şi Parlementul şi ministerele cu cozi, dar de topor. Dacă începe un război, cu cozile de topor din conducerea ţării, se face o brigadă…… artistică de toată frumuseţea!

Samaliot mişto zburaet
Unele agenţii de ştiri au menţionat faptul că aviaţia rusă a început să se plimbe prin spaţiul aerian Românesc. Ete floşc ! Această ştire nu ar fi chiar nouă, domnul Duşa spunea asta de acum2 ani, dar atunci vorbea de obiecte zburătoare neidentificate, apoi de faptul că acestea totuşi nu ar fi intrat în spaţiul românesc, doar se uitau aşa cu coada ochiului, căci brava aviaţe română le prindea pe radar şi le .. arăta obrazul. Acuma nu mai e nevoie să ascundem că suntem la pământ cu aviaţia, dimpotrivă, politica cere să ne plângem cât mai mult şi să dăm vina pe ruşi că nu au intrat în NATO şi nu şi-au dezvoltat aviaţia ca noi. Ruşine domnule Putin, ruşine! Prin anii 67 şi 89 Rusia a încercat să trimită tancuri prin spaţiul românesc, dar doi patrioţi români le-audat Niet! Acuma ar fi vrut ei ruşii să vină şi cu tancurile, dar un grup mai mare de patrioţi români au ţinut cu dinţii de drumurile noastre care nu au mai fost reparate de prin 67 aşa că Putin nu a vrut să rişte să îşi strice tancurile. Sâc Sâc domnule Putin, da ce credeai tu, că noi suntem proşti să ne facem autostrăzi ca să vii tu cu tancurile?

Tancuri nu, avioane nu, scuturi…
NATO a intrat în fibrilaţie. Cică ruşii, nu vor să stea cuminţi şi se apucă şi ei de instalat radare şi scuturi. Supăraţi pe români că au inceput să scuture Deveselu, ruşii, aceşti indivizi roşi de invidie au trecut la instalarea unor radare cărora le zic ei NEBO-M, ce nume aiurea, ca şi Chibiny, care cică ar detecta şi dronele care survolează Siutghiolul, şi zburătoarele hipesonice, şi rachetele şi cred că şi loviturile plecate din racheta lui Muguruza, că Halep în ultimul timp dă numai trasoare. Ei acuma e treaba lor, dacă nu au ce face, să scuture, dar de ce aşa multe? Nu puteau să facă şi ei ca noi, doar un radar şi gata? Ai dracu muscalii ăştia să fie ei mereu mai în faţă, dacă noi facem un radar ei fac zece, dacă noi vindem un Kalaşnikov, ei vând un milion. Dar i-am bătut la MIG uri. Să fie ei sanitari, nu au căzut atâtea MIGuri la ei câte au căzut la noi. Păi ajunsesem la un moment dat să se laude ţăranii că au arat cu MIG-ul. Mureau ruşii de necaz că ei nu ştiuseră la ce erau bune avioanele lor. Le-am luat faţa! Şi în curând o să arăm şi cu F-16, că au fost aduse gata îmbătrânite, numai bune pentru agricultură. Asta da strategie … agricolă.
http://www.enational.ro/news/politica/mircea-dusa-vede-ozn-uri-319481.html/
Pe aici nu se trece, se zboară

Cum te cheamă pui de dac?

Motto:
„Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii
Că intimidează ţara Cu guverne provizorii.
Cum se-ajunge pân’ la gâtul Voievodului de Ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?”


De ce l-a ales Klauss pe Helvig la SRI?
Ca să nu se prindă portarul de la SRI că i s-a schimbat şeful.
Dacii şi Românii
Pe vremuri, pe vremea când în Adrian Păunescu ne cânta cu cenaclul său „Ocroteşte-i Doamne pe români”, apăruse un banc. Se spunea că în periplurile sale, aflat prin Transilvania întreabă un copilaş îmbrăcat în costum naţional: „Cum te cheamă pui de dac?” Acesta răspunde repede: Iştvan. Acesta era un banc . Reală însă este întâmplarea cu Emeric Imre, un folkist român de naţionalitatea maghiară, care după decesul regretatului Gil Ioniţă este desemnat de acelaşi Păunescu să îi preia acestuia cântecul „Capul lui Mihai Viteazu”. Emeric, mucalit îi răspunde: „Bine domnule Păunescu, cum să cânt eu cântecul acesta, că pe bunicul meu îl chema Sigismund?”
Klauss und Eduartd
Tot reală este şi nominalizarea de către neamţul Iohannis a evreului Eduard Helvig la conducerea SRI. Nu este culmea ironiei? Să zicem că nominalizarea domnului Helvig nu ar fi o problemă, deşi mă întreb dacă nu s-ar fi putut găsi un român get-beget, ca să nu fie nici o suspiciune sau măcar bănuială că şeful SRI ar sluji şi alte interese. Bine, este la fel de adevărat că nu ar fi primul evreu la conducerea unui serviciu de informaţii, ba dacă îi numărăm s-ar putea spune că s-a format un obicei, aşa că ce ar mai putea lua Israelul de la noi? Arhivele sunt la ei, avionul ni l-au luat, pământul e ca şi al lor pe partea dreaptă, Bucegii şi munţii Buzăului te salută cu Shalom. Nici Moruzov nu a fost pui de dac, dar pe vremea aia, evreii abia intrau în ţară aduşi de tovarăşii sovietici. Mă uit la poza domnului Helvig şi mă gândesc poate l-aţi confundat cu Maior. La cât de mult seamănă, nu m-ar mira ca atunci când va intra Helvig pe poartă, portarul să îl salute cu să trăiţi domnule Maior. Iohannis îi lasă lui Helvig onoarea de a-l înlocui pe Coldea.Aşa se scot castanele din foc.
Ein kleines Problem
Dar problema în sine nu ar fi naţionalitatea ci competenţele şi mai ales scheletele. Domnul Helvig intră în SRI cu probleme deja cunoscute, poate spune şi el,  ca şi Ponta că se ştie totul despre el. Faptul că o instanţă, ultima i-a dat câştig de cauză nu e de natură să mă convingă pe mine, simplu cetăţean,  că este imaculat atâta vreme cât am văzut cu toţii în special în ultimele luni cum a funcţionat justiţia şi cine se afla şi se află în fruntea procuraturilor, justiţiei cine ne „magistrează”. Există la dosarul făcut de ANI domnului Eduard documente care dovedesc că acesta fost găsit incompatibil cu funcţia de ministru, deci nu ar mai avea dreptul la funcţii publice,  deoarece în perioada 7 mai – 31 octombrie a deţinut pe lângă funcţia ministerială şi pe cea de director la firma “Sintezis Birotica” din Oradea, a fost angajat ca cercetător în ştiinţe politice în altă societate şi a mai încasat salariu de la o bancă de celule stem. Domnul Helvig a negat, că doar  nu era prost să recunoască, dar există la dosar şi un document de la Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei sociale, care spune  că încetarea efectivă a contractului individual de muncă cu firma Sintezis Birotica a fost operată, formal, abia la data de 31 octombrie 2012. Găsit vinovat de două instanţe, domnul Helvig a scăpat ca orice politician aflat la putere,  ca şi Elena Udrea până acuma, fiind albit de ultima instanţă pe motive de ciocul mic.  Mie asta îmi spune că a fost şi el un alt protejat ca şi cei care acuma se îngrămădesc să dea cu subsemnatul la DNA ca să scape cu suspendare.
Limba dulce mult aduce
L-am văzut pe domnul Helvig în interviul din 18 Noiembrie 2014 la emisiunea lui Rareş Bogdan şi am realizat de ce a fost ales. Doamne ce frumos explica el încă de pe atunci ce înseamnă „România lucrului bine făcut”, când nici chiar Iohannis nu ştia prea bine ce spunea. Văzând interviul am înţeles de ce a fost ales : Jocuri de putere. Spunea domnul Helvig în acel interviu că „România are pe fundul ei nişte oameni frumoşi şi curaţi” . Magistral spus domnule Helvig, nici nu se putea exprima mai sintetic esenţa României :  pe fundul ei. La suprafaţă se ridică ceilalţi.
Retoric
Şi acuma mă întreb aşa ca românul prost: oare din cei 18 milioane de alegători cu drept de vot sau din cei un million şi jumătate care i-au dat Like,  nu a găsit domnul Iohannis decât un rovreu demis din cauză de incompatibilitate ? Domnule Iohannis, nu aţi găsit în toată România un şef al serviciilor secrete curat- curat asupra căruia să nu planeze nici o bănuială, sau cumva, dosarele şi scheletele sunt obligatorii la CV? Vă e frică că dacă este curat nu poate fi manevrat?

Propunere
Dacă este aşa, vă recomand la  SIE pe domnul Atilla Marko. Are toate caltăţile: ştie să tragă cu arkul, a fost parlamentar,  deci ştie să dea şi să primească şpagă, are dosar penal, deci este şantajabil şi controlabil, este maghiar, deci nu este român sadea şi .. în plus uite deja lucrează pentru externe, are birou la Budapesta. Ce ziceţi merge nu ?
http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-35/ani-extinde-cercetarile-in-cazul-lui-eduard-hellvig-socrul-i-ar-fi-imprumtat-145-000-de-euro-104881.html?mobile=no
În România, ţara în care un maghiar a cântat despre uciderea lui Mihai Viteazu cel  trădat de români,  de către generalul neamţ  Basta, un preşedinte neamţ, la recomandarea americanilor,  numeşte un evreu şef al serviciului secret în timp ce românii privesc, cum au privit şi tăierea capului lui Mihai.   Şi asta se numeşte normalitate.
Cum te cheamă pui de dac?