Un taler cu două fețe
Pe 24.02. 2022 Rusia intra cu cizme cu tot în Luhansk și Donețk .
Pe 26.02.2022 PPE numește această invazie crimă de război.
Rusia a declarat că a făcut asta pentru că în cele două teritorii locuite de majoritari ruși trupele Ucrainiene au comis atrocități împotriva populației civile și desi există probe în acest sens și relatări ale unor ziariști și organizații neutre, nu s-a mișcat un deget.
Pe data de 02.03 o serie de țări UE, printre care și România au sesizat Curtea Penală internațională cu privire la invadarea Ucrainei desi nici Federația Rusă și nici Ucraina nu sunt părți ale Statutului de la Roma din 1998 privind crearea Curții Penale Internaționale, întrucât nu l-au ratificat.
16.03.2022 Biden îl numește pe Putin Criminal de razboi.
A mai fost sesizată și CIJ de la Haga cu privire la atacarea Ucrainei, iar aceasta a ”recomandat” Rusiei să înceteze ostilitățile.
Tot ce poate face Curtea este să sesizeze Consiliul de securitate, dar atâta vreme cât din CS fac partea Rusia și China și acestea au drept de veto așa că ”fă-te că lucrezi, Mircea!”
În plus, dacă niciuna din cele două părți nu recunosc Curtea Penală Internațională, ce rost o avea sesizarea Curții, dacă deciziile acesteia indiferent care ar fi ele, nu se aplică niciuneia din părți? Doar ca să se facă Mircea că lucrează?
Pe data de 07. 03.2022, ONU anunța numărul victimelor civile ucrainiene în război: peste 400 de decese, peste 800 de răniți. Nu știu câți din ei or fi dintre cei cărora li s-au dat arme dar nici nu contează. Întrebare: dacă 400 de decese sunt suficiente pentru a declara crime de război, atunci cele cele 1154 de decese din România cauzate de covid în exact aceeași perioadă cum pot fi catalogate și PE CINE TREBUIE SĂ ÎNVINUIM DE GENOCID AVÂND ÎN VEDERE CĂ GUVERNANȚII ROMÂNI DE DOI ANI DE ZILE AU PRODUS 64685 DE DECESE PRIN INCOMPETENȚĂ?
Poate unii o să îmi spună că nu contează numărul de decese ci actul în sine, declanșarea unei acțiuni militare împotriva unui stat suveran. Achiesez. Sunt de acord că niciun stat nu trebuie să acționeze militar împotriva altui stat și ca atare mă ridic împotriva tuturor războaielor declarate sau nedeclarate indiferent de cine împotriva indiferent cui și da, sunt de acord, un stat atacat are dreptul să se apere. Dar ce facem cu Irak, Afganistan, Serbia, Georgia, Siria, ca să numesc doar ultimele conflicte cronologic vorbind? Împotriva lor de ce nu s-a ridicat comunitatea internațională, de ce nu au fost aplicate sancțiuni agresorului? De ce marile democrații europene s-au făcut că nu văd și nu a plans nimeni pe umerii lui Miloșevici, nu l-a invitat nimeni să se adreseze parlamentelor, dimpotrivă, a fost el învinuit de crime împotriva umanității, pentru ca apoi tribunalul international să îl declare nevinovat ? Cine va plăti pentru cei 5 ani de închisoare și moartea lui Miloșevici ? Nimeni. De ce ?
De ce nu judecăm noi, oamenii de rând cu aceeași măsură, dacă politicienii, liderii țărilor mari și mici au propria logică și propriile standarde? De ce măcar noi cei care suferim și pierdem din cauza acestor abuzuri și decizii politice, ne facem că nu vedem adevărul și ne luăm după fentă?
Societățile, indiferent de orânduire politică, se impart în oameni slabi și oameni puternici, oameni sănătoși și oameni bolnavi, oameni săraci și oameni bogați, oameni cinstiți și hoți, escroci,manipulatori, etc. Cei puternici, avuți, care de cele mai multe ori sunt necinstiți, manipulatori, mincinoși, escroci, fățarnici, îi conduc pe pe cei slabi, săraci, pentru că ei fac legea, ei iau deciziile, ei își cumpără poziții dominante, conduc guvernele și societățile, ei își sporesc averile prin legile pe care le dau în avantajul lor, își acoperă nelegiuirile, își asigură imunitate în fața legilor, prin legi calpe. Acest lucru este cunoscut de toată lumea. Aceasta este realitatea, o evidență de necontestat.
Aceeași realitate este reflectată și la nivel macro, în relațiile dintre state. Avem state mici și state mari, state dezvoltate și state nedezvoltate, state puternice și state slabe, state care ocupă poziții dominante, de conducere și state supuse, de umplutură, state bogate și state sărace. Statele care sunt bogate prin ceea ce dețin ca resurse, dacă nu sunt conduse de oameni devotați, au devenit, devin și vor deveni state sărace pentru că resursele lor ajung în buzunarele statelor puternice, așa cum oamenii care au un un câștigat cinstit sunt jefuiți sau deposedați de bani prin violență, șantaj, intimidare de hoți, escroci, profitori. Oamenii de rând nu au dreptul să dețină arme, acestea sunt doar pentru cei cu poziții sus puse și averi, indifferent cum au fost ele obținute, pentru că ei se simt amenințați de cei săraci. La fel și statele, cele mari dețin arme (inclusiv nucleare), pentru a-și apăra ”averile” cele mici nu au acest drept pentru că pe de o parte nu au ce să apere, pe de altă parte ar constitui un pericol pentru cei mari.
Statele mari impun legile, statele mici le fac jocul pentru că dacă nu se supun sunt rase sau pedepsite așa cum au fost pedepsite Iugoslavia, țările arabe, țările mici care au încercat să se opună celor mari, atât din Est cât și din Vest. Unele țări, ca și oamenii, s-au obișnuit să facă tot ce li se cere și dacă intri prin istoria lor constați că au fost conduse tot timpul de ghiocei iar atunci când au avut în frunte lideri care au încercat să aibă opinii separate, i-au îndepărtat.
Alte țări și-au făcut o politică din a pupa mâna marilor puteri, considerând că aceasta este singura posibilitate de a supraviețui dar nu ca stat, ci ca guvernanți. Altele au ales să se declare neutre fără a se amesteca în conflictele dintre marile puteri, punându-și teritoriul și băncile la dispoziția celor mari și tari indiferent de unde sau cine erau, asigurându-și astfel protecția tuturor ele, în sine nereprezentând un pericol sau o ispită pentru nimeni.
Toate aceste aspecte sunt cunoscute, vizibile, evidente, dar nimeni nu le recunoaște oficial pentru că este în avantajul tuturor să spună că ”toate statele sunt egale în drepturi” așa cum în cadrul fiecărui stat e convenabil să se spună că toți sunt egali în drepturi și ”nimeni nu e mai presus de lege”. Dacă ar fi cu adevărat așa, nu am avea șefi de stat cu dosare penale blocate, care să declare nonșalanți că alții au avut ghinion iar ei sunt norocoși, nu am avea state mari care să atace state mici fără a fi condamnate de celelalte state care asistă complice sau neputincioase cum mor oameni nevinovați. Cei mari, oameni sau state, se fac că nu văd, pentru că știu că fiecare la rândul lui face la fel, iar atâta vreme cât interesele lor nu se bat cap în cap și înțelegerile dintre ei sunt respectate, totul e ok și orice intervenție este justificată și ”democratică”, pentru că așa spun ei. Cei mici se fac că nu văd pentru că așa e ordin și e bine să se creadă că așa trebuie să meargă lucrurile, nu vor să existe ”exemple proaste” Dacă ei, liderii micilor state se răscoală împotriva marilor lideri, ar crea un precedent și un îndemn pentru cei pe care ei îi conduc, să se răscoale împotriva lor și atunci unde s-ar ajunge ? S-ar ajunge la revoluții (reale, nu dirijate), răscoale, schimbări de orânduiri, conduceri, șefi, partide. Așa ceva nu e de dorit, așa că micii șefi de stat prin comportamentul lor dau un ”bun exemplu” celor pe care îi conduc. În fapt toți sunt la fel de vinovați pentru că participă sau acceptă siluirea altora cu lașitate, bucurâdu-se că nu e vorba de ei.
Numai atunci când cei mari se ceartă pe oase (a se citit state, posesiuni, interese, resurse, zone de influență, etc) cei mici sunt obligați sau solicitați să ”își manifeste opiniile”, bineînțeles în favoarea unuia sau altuia, și atunci crește inima în ei de mândrie, că uite sunt și ei chemați să participle la ”actul de conducere a lumii”. Biete unelte care se îmbată cu apă rece sau se prefac că nu văd cât de mici și dirijați sunt.
În fapt totul este fariseism, o păcăleală generală, nu există și nu se respectă principii, legi, reguli, înțelegeri, acorduri, declarații. Dubla măsură domnește peste tot. Să vă dau un exemplu recent:
Putin a solicitat țărilor vecine Ucrainei (și nu numai) să nu acorde sprijin militar Ucrainei pentru că vor fi considerate co-beligeranți și tratate ca atare. SUA, și după ea toate statele ”democratice” au considerat această declarație ca pe o amenințare și o poziție inadmisibilă, un drept pe care Rusia nu îl are asupra acestor țări. După două săptămâni, SUA cere Chinei să nu sprijine, nu doar militar ci nici măcar economic sau financiar Rusia : ” Statele Unite au avertizat China că se va expune la represalii în cazul în care sprijină invazia rusească în Ucraina.”
De data asta nimeni nu a mai spus că SUA își depășește atribuțiunile funcționale, că amenință, că încearcă și își impună voința în fața unui stat suveran.
Un alt adevăr pe care nu vrea nimeni să îl recunoască oficial desi îl cunosc toți este faptul că de fapt conflictul dintre Rusia și Ucraina este un conflict între SUA și Rusia, numai că dacă Rusia a intrat ea însăși în război, fiind vorba de granițele și oamenii săi, SUA luptă prin ”reprezentanții ei”, ea mulțumindu-se să ”sprijine” logistic și uneori financiar efortul de război al celor care își dau viețile nu pentru democrație, nu pentru principii, nu pentru pământul strămoșesc, căci Ucraina actuală nu se află doar în posesia ”pământului strămoșesc” ci și în pământurile unor țări vecine care acuma luptă împotriva propriilor interese. Lupta se duce nu pentru apărarea unor drepturi sau principii ci pentru apărarea unor interese si ambiții ale celor mari. Asta nu o să înțeleg eu. Dacă toată lumea cunoaște aceste adevăruri de ce continuam să susținem o minciună împotriva propriilor interese? Se spune că Ucraina a declarant la discuțiile de la Izmir că ar fi gata să renunțe la idea de a adera la NATO dacă toate țările NATO (INCLUSIV CELE ALE CĂROR PĂMÂNTURI LE DEȚINE) ÎI GARANTEAZĂ GRANIȚELE, adică dacă renunță definitiv la pretenții. Parșivă cerere din partea unui stat care acuma solicită mila celor pe care vrea să îi văduvească definitiv de un drept istoric. Credeți că interesează pe cineva ce viață duceau sau duc rușii din Lugansk sau românii din Ucraina sau ucrainienii din Crimeea? Da de unde? Drepturile omului, libertățile cetățenești, principiile morale, dreptul la autodeterminare sunt termeni cu care jonglează cei mari pentru a își impune voința în diferite zone, momente, când ”interesele nației” o cer. Apoi totul revine la normal, cei mici suferă, cei mari își sporesc averile. Este adevărat, ”situațiile de criză” sunt ocazii excelente pentru profitori, iar aceștia nu sunt oamenii cinstiți ci tot cei care de fapt permanent fac ce vor ocrotiți de lege, pentru că ”legea sunt ei”.
Despre înțelegeri
Un alt adevăr pe care nimeni nu vrea să îl recunoască este faptul că nicio înțelegere, acord, pace, armistițiu convenție, tratat, nu este veșnic(ă) mai devreme sau mai târziu toate sunt încălcate. Înainte, dar și în afară de aceste tratate oficiale, uneori mult mai puternice, sunt agreate, stabilite, semnate sau nu, dar încheiate între marile puteri, între cei puternici, înțelegeri scrise sau nescrise, privind împărțirea lumii. Așa s-a întâmplat după primul, după al doilea război Mondial, la Malta, la Yalta așa s-a întâmplat după destrămarea URSS când Gorbaciov în discuțiile cu Reagan, Bush, Kohl, a căzut de acord asupra ”reorganizării” Europei, acceptând retragerea Rusiei din centrul Europei, Germania, Ungaria, Cehoslovacia, Estonia, Letonia, Bulgaria, România, iar americanii au garantat că SUA nu va înființa baze militare și nu va instala capacități militare pe teritoriile acestor state. A fost o înțelegere pe care mai târziu Clinton a recunoscut-o oficial, dar SUA nu a mai respectat-o.
Aceleași mari puteri au stabilit că între Rusia și NATO va fi păstrat un teritoriu tampon care va face ca niciuna din părți să nu se afle în imediata vecinătate a armatelor celorlalte forte. Tot atunci s-a convenit ca Ucraina și nicio altă țară care va deveni membră NATO, să nu dețină arme nuleare. Sunt înțelegeri la care publicul larg nu are acces și chiar dacă unele dintre ele sunt cunoscute la curțile europene și chiar au fost ”eliberate”pe surse, oficial nu sunt recunoscute pentru că asta ar însemna să se admită că independența, suveranitatea și chiar existența unor state se joacă la păcănele, nu sunt drepturi cuvenite.
Ar trebui totuși ca lumea asta modernă în continua schimbare nu numai a moravurilor și modei, a sexului și a unor noțiuni considerate sfinte până acuma, cum ar fi familia, dar și a principiilor definite în Declarația Universală a Drepturilor Omului, să decidă fără echivoc, ce urmează să fie respectat de acum încolo, principiile stabilite sau cutumele și înțelegerile celor mari și chiar la ce perioade aceste principii sau înțelegeri pot fi încălcate sau revizuite? Nu de alta dar ca să nu se mai folosească dubla măsură și să nu se mai certe muritorii de rând susținând unii că legea prevede într-un fel iar alții că legea o fac cei mari. Poate ar trebui semnate două declarații ale drepturilor omului sau statelor una pentru statele și oamenii mari și alta pentru oamenii și statele mici. Măcar ar ști fiecare ce hram poartă și la ce se poate aștepta.
Rușinarea armatei
La summitul NATO de la București din 2008, s-a discutat primirea Ucrainei și Georgiei în alianță desi se știa că asta nu doar va deranja, dar va înfuria Rusia care se va simți nu doar păcălită ci și amenințată, pentru că ea și-a respectat promisiunile, e adevărat oferind libertate celor care nu ar fi trebuit să o primească cadou de la ea, dar așa cum am spus mai sus legile le fac, le încalcă și le respectă cei mari. Cum spunea și Grigore Alexandrescu, ei vor egalitate, dar nu pentru căței. Suveranitatea, independența, dreptul la autodeterminare ale celor mici, nu mai există. Pentru noi a spus-o clar Băsescu, și apoi toți cei ce au venit după el iar acuma, acestei trădări, actualul guvern, actualul premier îi vor pune bomboana pe colivă prin actul prin care vor admite că armata și țara ”în situații de criză” pot fi puse sub comanda unui comandament străin.
L-am văzut la tv pe actualul prim ministru, care, întrebat fiind dacă este de acord cu această cedare de suveranitate și comandă, a spus că și până acuma militarii români au fost puși sub comandă străină, ”CHIAR DACĂ NU EXISTAU PREVEDERI LEGALE”, CĂ ACUMA PRACTIC SE INTRĂ ÎN LEGALITATE. Nici nu știu ce e mai grav, faptul că până acuma am pus militarii români sub comandă străină fără o bază legală, sau faptul că i se pare normal ca armata țării, în totalitate sau partial, poate fi sub comandă străină, pusă astfel în slujba unor interese străine?
În oricare alte timpuri din toată istoria noastră, o asemenea concepție ar fi fost taxată drept trădare. Să ne amintim că în 1877 Regele Carol I a acceptat participarea armatei române la războiul ruso-turc dar nu a acceptat ca aceasta să fie pusă sub comanda generalilor ruși. Și Carol I era doar un prinț german ajuns de 11 ani în România, nu un fiu al pământului, dar a înțeles că este o rușine ca soldatul roman să fie trimis la moarte de un comandant străin. E o mare rușine pentru armata română ca un general al ei să vorbească atât de detașat despre punerea armatei și a țării sub conducere străină pretinzând că abia acuma se va intra ”în legalitate”.
De fapt parcă e un făcut, în ultimul timp tot avem ocazii să vedem starea în care a ajuns armata în ziua de azi. Baza Mihail Kogălniceanu devalidată de combustibil, aviația este la pământ, trupele de uscat în aer, santinele cărora li se fură arma și muniția din post, soldat strivit de tanc în timp ce ”îl dirija” de parcă îl dirija legat la ochi, MiG prăbușit dar nimeni nu știe cum, nimeni nu spune nimic de cutia neagră de parcă nu ar fi existat, elicopter prăbușit cu echipaj oscilant, generali activi sau în rezervă care prin explicațiile date la tv își probează incompetența dar și servilismul politic, totul pentru a întregi un tablou al dezastrului national.
Dacă armata României ar intra în conflict acuma, indiferent împotriva cui, istoria noastră militară ar scoate din colțul rușinii Turtucaia, care ar deveni, prin comparație cu actuala situație a armatei și participarea la un eventual conflict, adevărată operă de artă militară.
Lista adevărurilor ar putea continua, dar cui îi pasă? Cine spune adevărul în ziua de azi, alt adevăr decât cel declarat de televiziuni la îndemnul guvernului va fi în curând declarat infractor pentru că așa vor mai marii lumii.
Încerc să întrezăresc un viitor, un viitor bun, dar cu toată bunăvoința culoarea nu e deschisă. Cineva a stins lumina.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/vladimir-putin-acuzat-de-ppe-de-crime-de-razboi-1851805
https://www.mediafax.ro/social/onu-peste-400-de-civili-au-murit-in-ucraina-20597357
