vineri, 1 aprilie 2022

Români, vi se pregătește frânghia

 

Niște nullități

Pe pagina de știri on line a unui cunoscut post de televiziune, apare un articol despre un consilier PSD de prin Iași parcă, nu contează numele, care, conform respectivului  post, sau trust de presă ce o fi, a făcut propagandă pro-rusă. Am citit ce a scris respectivul,  curios să văd și eu ce înseamnă la ora asta în România, să faci propagandă pro-rusă. Omul spunea acolo ce s-a întâmplat cu solicitarea lui Zelenski privind avioanele, epopeea polonă, refuzul Germaniei și chinurile SUA de a găsi un transportator pentru Mig-urile poloneze, fapt pentru care Kamala Harris  pe care respectivul consilier o categorisește drept  ”nulitate americană”  a venit în România (mă întreb dacă nu cumva domnul consilier o fi condundat-o pe doamna Harris cu doamna NULLAND și o fi crezut că așa se traduce în limba română). Mai spune omul că, în opinia lui, România este târâtă în război de partenerul strategic care nu este de acord cu evoluția scorului și vrea mai multă implicare dar din partea altora cu acordul pupinturiștilor din fruntea țării. Mie asta nu mi se pare propagandă, mi se pare o prezentare cel mult subiectivă, dar de fapt e o opinie pe care o împărtășește cam jumătate de țară, dar o jumătate covârșitoare. În ceea ce privește calitățile doamnei Kamala, evident respectivul consilier ar putea fi în eroare, în primul rând pentru că nu garantez că i-ar cunoaște meritele și în al doilea pentru că numind-o ”nulitate americană” fără să cunoască grila și standardele americane, unde poate scara valorilor este alta, ar putea fi în eroare.

Dar în scara valorilor autohtone,  titlul pus de autorul articolului este în mod cert o nulitate autohtonă.

Se pare că în urma ”criticilor de presă” partidul ”s-a dezis”de declarațiile consilierului iar acesta și-a retras postarea. Probabil a dorit să arate în felul acesta că se alătură doamnei Kamala Harris, pentru că dacă inițial putea fi învinuit de pro-americani că ar fi pro-rus, după ce și-a retras postarea, a reușit să culeagă și ”simpatia” celeilalte părți, dovedind și lașitate, nu numai prostie.

Niște proiecte

Mergând mai departe pe linia …. dezinformărilor, a criticilor și ”sesizărilor” , mă întreb,  dacă asta se întâmplă  acuma, când încă nu au fost legiferate cele patru legi care ”ajută”guvernul să își păstreze ”obrazul imaculat”, respectiv cea privind eliminarea transparenței decizionale, cea  cu ”avertizorul public”, cea cu ”dezinformările” care este o cenzură în toată regula și cea privind ”situația de criză” legi care se completează una pe alta făcând din România lagăr de exterminare a libertății de exprimare, și chiar de gândire,  oare ce va fi după promulgarea acestor legi?  Domnul Cîțu a promis că legea aia pe care Dîncu o denumea ca perimată, va fi completată și votată pe repede înainte, nu de alta dar trebuiesc duse la îndeplinire sarcinile primite prin viu grai de la vicepreședintele țării… tutelare.  A se reține, a spus completată, nu modificată, cum s-ar aștepta cei care au criticat-o pe bună dreptate. Deci, români, săpunul este gata.

Primul a apărut proiectul privind acordarea de drepturi guvernului să emită hotărâri și ordonanțe fără să le mai treacă prin transparența decizională, justificându-și cererea prin ”situația deosebit de gravă” cauzată de conflictul din Ucraina. Aparent inițiativa părea lipsită de urmări grave.  Vă mai amintiți când au cerut angajări și acordări de contracte fără licitație în baza ”situației foarte grave” cauzată de plandemie ? La ce au folosit? La încadrarea unor nulități și acordarea unor contracte preferențiale clientelei politice. Cine credeți că va beneficia acuma de aceste noi inlesniri legislative ?

A urmat, după directiva  2019/1937 a UE,  un proiect al guvernului de modificare a Legii nr. 571 din 14 decembrie 2004 privind protecția ”turnătorului” care este numit eufemistic ”avertizor public”. Deși exista un proiect de lege de modificare a respectivei legi în spiritul Directivei UE din 2019, proiect care era însă sub semnul întrebării, guvernul a decis să dea o inițiativă legislativă care să dubleze dar și grăbească proiectul pentru că … avea nevoie să își protejeze viitorii delatori și calomniatori care urmează să îi toarne pe cei care lovesc în… imaginea guvernului și contestatarii măsurilor pe care guvernul le ia. Aceasta era cu atât mai urgentă cu cât tot mai mulți oameni au început să se întrebe cum de virusul a dispărut (nu numai din atenția guvernului ci și din raportări) după conflictul din Ucraina și dacă nu cumva raportările au avut rolul de a dirija… mulțimile după cum dorea guvernarea. Așa că guvernul a decis să grăbească proiectul, pentru a da frâu liber…. turnătoriei, ca să poată lua măsuri în urma ”raportărilor” dar nu privind infectările, ci ”infractorii”.

A urmat proiectul acela lălăit privind situația de criză care  a fost valabil o zi, apoi a fost negat și ”contestat de Dîncu după nici 24 de ore, ca după alte 48  de ore să îl preia Cîțu și să ne anunțe că proiectul este OK, va fi completat ( deci completat cu alte articole, nu modificat) deci va cuprinde ȘI MAI MULTE PREVEDERI : „Proiectul a fost la CSAT, este un proiect deja discutat, acum vine spre Parlament şi deocamdată se uită experţii partidelor la el, vedem dacă mai trebuie ceva adăugat şi apoi să fie adoptat în şedinţa de Guvern. (…) E mai mult despre aceste modificări, România ar permite trupelor străine să vină pe teritoriul României, sunt mai multe modificări de care avem nevoie în perioada următoare”

Așa se justifică Cîțu și mai cere și o procedură urgentă, căci uite stau tovarășii la graniță cu transportul de avioane și nu pot intra, că nu e situație de urgență în România. Acest proiect deși pare independent, este legat de celelalte, pentru că în momentul în care va fi promulgat proiectul 1, cel cu transparența decizională, acesta va putea fi trecut în procedură fără a mai fi văzut de populație. De asemenea merge mână în mână sau șold lângă șold cu cel cu avertizorii care vor avea sarcina să îi toarne pe toți cei care vor  critica sau pune contre adoptării legii privind situațile de criză, ca să poată fi cercetați de către ”organe”.

Și bineînțeles toate aceste proiecte sunt legate de  ultimul, cel privind formarea unei comisii, comitet, organ statalo/oengist care să decidă cine dezinformează, cine constituie un risc la adresa ”democrației” cine trebuie interzis să mai posteze un comentariu, o opinie, un articol despre politica celor care ne vând țara en gros și en detaille. Bineînțeles proiectul va cuprinde și măsurile care se vor lua împotriva celor nu spun ce trebuie, sau ”spun ce nu trebuie” opiniile vor fi considerate infracțiuni și Dumnezeu știe dacă doar vor bloca, suprima sau închide paginile deranjante sau vor trece și la închiderea gurii sau fizice a autorilor.

Iată pas cu pas cum se pune adevărata botniță românului și cum libertățile altă dată clamate de UE, pe care un Sadam, Gadafi, Ceaușescu au fost acuzați și împușcați pentru că le-au suprimat, acuma sunt ucise de cei care pretindeau că le apără.

Cine crede însă că cu aceste legi se va termina campania, se înșeală. Deocamdată se ”direcționează” opiniile.  Recițiți cât mai puteți ”1984”, sau  ”Ferma Animalelor ” ca să vedeți ce ne așteaptă. Cei care au apucat este posibil să mai apuce să vadă imagini cu cărți și tablouri arse în piețe sau scene de linșaj public, tribunale ale ”poporului”. Istoria este un ciclu de evenimente, catastrofe ”man made”, care se repetă pentru că nu învățăm nimic din ea.

Un ”mesaj” diluat

Vizita vicepreședintelui SUA, Kamala Harris Polonia, dar mai ales în România a suscitat, culmea, mai multe comentarii înainte decât după. De ce oare? Pentru că toată lumea(care mai gândește) se întreba și se temea că vizitatoarea vine să ne bage pe gât transportul de avioane din Polonia către Ucraina, fapt ce ar fi echivalat cu o declarație de război împotriva Rusiei. Se știe deja joaca de-a uite avionul nu e avionul dintre SUA și Polonia, cu arbitraj german. au mai fost curtați și alții, dar Polonia inițial acceptase să le dea, dar nu direct Ucrainei, dar în condițiile în care SUA, așa cum promiseseră, ar fi dat în schimb nește F16 second hand pentru care prosții de români au plătit deja și au primit chitanțe.  

Teama românilor era justificată, cunoscând servilismul, lipsa de verticalitate, indiferența față de suveranitatea țării a celor celor care ne-au condus destinele la starea în care ne aflăm acolo când ele singure admit că nu avem nici cu cine, nici cu ce să ne apărăm teritoriul național și e nevoie să adoptăm măsuri ”de urgență” pentru a mima preocuparea. Între noi fie vorba, soluțiile propuse sunt frecții la picior de lemn. Chiar și mult trâmbițata ”mobilizare” sau înființare a ”soldatului/rezervistului voluntar este un paleativ, o rezolvare pe hârtie, căci un soldat nu se formează în cțteva zile, nici săptămâni, nici luni, decât dacă vrei să îi folosești drept carne de tun și nimic altceva. Este de altfel edificator exemplu brtanicului, fost luptător prin Afganistan și Irak care se înrolase voluntar pentru Ucraina și după câteva rafale și bombe, după ce a fost luat prizonier chiar de cei pe care voia să îi ajute, a plecat acasă, spunând că nu a venit acolo să moară. El credea că va fi o plimbare, după care se va întoarce erou acasă. Cam așa cred probabil generalii noștri care vorbesc la tv despre ”trecerea prin culoar” a soldaților , cu completul de protecție îmbrăcat, în pas alergător.Penibil,  dar și dramatic și criminal, să vii cu astfel de imagini pe un post de televiziune pentru a ”îmbărbăta” populația.  

Măsurile propuse prin proiectul privind situațiile de crize, dacă s-ar aplica acuma ar fi efective peste 10 ani eventual, dacă se va aloca armatei  nu 2,5% din PIB, ci 25, pentru că e nevoie nu doar de completarea unor fișe de evidență, cum vor ”specialiștii” noștri, să facă acuma, ca să ”se scoată”, ci de un sprijin logistic imens pentru toți cei pe care îi vei pune în listele de mobilizare. Faptul că cei care au făcut acel proiect susțin că este ”rezolvarea” mobilizarii, dovedește faptul că ei de fapt nu urmăresc apărarea țării ci doar a propriilor pieli, în cazușl în care strategicul ne împinge în război și noi nu avem cu ce. Atunci se va pune cu adevărat întrebarea ” BINE DAR DE CE NU AVEȚI REZERVIȘTI? CE AȚI FĂCUT PÂNĂ ACUMA, CINE CREDEAȚI CĂ VA LUPTA ÎN LOCUL VOSTRU, ARTICOLUL 5 ? ”

Revenind la vizita doamnei vice,  cum spuneam,  discuții au fost mai multe înainte de vizită. După vizită, nici televiziunile aservite nici oficialii nu au spus mare lucru, ni s-au transmis doar vorbele doamnei: „Sunt în România astăzi ca să reîntăresc angajamentul SUA că vom apăra fiecare centimetru de teritoriu NATO”

Acuma știm și noi cum e cu diplomația asta, dar chiar așa să bați atâta drum și pe timp de răzbel, ca să îi spui unui președinte marionetă că (uite o sugestie pentru lista de termeni de blocat a  proiectului privind combatarea ”dezinformărilor”) parcă sună a bătaie de joc la adresa cetățenilor care așteptau să vadă dacă și pentru ce sunt trimiși la război.

Din unele informații sau opinii apărute pe ici pe colo,  se pare că totuși cel puțin deocamdată mai stăm pe acasă și unii s-au grăbit să îi ridice statuie lui Iohannis care ”ar fi refuzat” să scoată castanele din foc. Greșeală, Iohannis nu ar fi avut cum să refuze o cerere de ”ajutor” dacă ar fi fost solicitat, nu îi stă în caracter. El, guvernul actual,  nu pot refuza nimic din ce vine de la UE sau NATO, că dacă ar face-o și-ar pierde șepcile.

Norocul nostru, cel puțin deocamdată,  nu a venit din Cotroceni ci din Washington DC. Vicele înainte de a veni  la noi a fost la poloni și le-a cerut din nou avioanele, ei au spus că le dau, dar când primesc ceva  în schimb, că rămân fără avioane. Kamala a spus că și-a uitat cardul acasă  dar cum ajunge le trimite banii să  cumpere altele proaspăt vopsite, pe care le așteaptă românii de câțiva ani și care sunt și plătite. Polonezii, nevrând să aibă soarta Ucrainei au dat pas. Asa că vizita în România a devenit vizită de curtoazie sau de nevoie, că de plăcere nu cred. Unii spun că s-ar fi discutat aducerea laboratoarelor din Ucraina, că dacă nu putem trimite, măcar să primim ceva, dar unde să le ascunzi, că nici motorina de la Kogălniceanu nu a scăpat de ochiul vigilent al rrromânilor  și ați văzut că atunci când e vorba de cărat,  românii cară și la butoi și la pungă de plastic, nu se împiedică ei de niște bacterii acolo.

Deci cu bacteriile eu zic să o lase mai ușor, că la noi nu e China.

UPDATE : La negocierile care au avut loc la în Turcia între delegațiile rusă și ucrainiana, ucranienii au anunțat că sunt gata să renunțe la accederea în NATO, dacă, ATENȚIE, ” membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv Rusia, şi toate ţările vecine îi garantează un ”sistem de garanţii similar celui al NATO’‘. Ce înseamnă asta vom mai discuta.

Citeste mai mult: adev.ro/r8j92o

Una peste alta, aceste 4 proiecte sunt doar începutul… sfârșitului drepturilor civile. Dar nu e nicio problemă, la Plevna am avut pierderi și mai grele.

PS: Am auzit că ni s-a făcut o concesie : ni se dă voie să alegem nodul.

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/un-consilier-judetean-psd-a-publicat-pe-facebook-un-mesaj-de-propaganda-rusa-in-care-o-numeste-pe-kamala-harris-nulitate-americana-1868845

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32019L1937&from=EN

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/kamala-harris-sunt-in-romania-astazi-ca-sa-reintaresc-angajamentul-sua-ca-vom-apara-fiecare-centimetru-de-teritoriu-nato-1867721

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32019L1937&from=EN

https://www.gandul.ro/opinii/atentie-se-pune-la-cale-crearea-informatorului-denuntator-de-tip-nou-cu-imunitate-absoluta-avertizorul-de-interes-public-19748344

https://adevarul.ro/international/europa/ce-garantii-cere-ucraina-tarile-vecine-consiliul-securitate-onu-renunta-aderea-nato-1_622a10b05163ec42710e37b7/index.html

 

Români, vi se pregătește frânghia

joi, 31 martie 2022

Un proiect expirat și un stat eșuat

 

Nu vă bucurați încă !

Guvernul României așa pestriț  și majoritar cum este, dă cu fiecare zi tot mai multe dovezi de incompetență și amatorism. Până și primul guvern Roman de după 89, cel făcut din revoluționari de cartier și ieșiți din pușcării sau spitale de glumeți a fost mai performant decât ce avem astăzi în fruntea țării.

Râdem de ”chinezăriile” făcute pe vapor care ne inundă piața dar nu vedem și nu ne strâmbă nasul legile și ”proiectele” făcute parcă pe wc între două pârțuri pe care le scoate guvernul celor două partide logodite cu forța de Iohannis numai pentru a se asigura că toate măsurile antinaționale pe care primește în plic de la licurici vor trece de Parlament.

Am spus încă de la logodna PSD/PNL că totul miroase a măsuri și legi neconstituționale și că va urma o perioadă cum nu am mai trăit și din păcate am avut dreptate.

Lumea se bucură că uite, începând cu 9 Martie, nu se mai poartă botniță pe stradă, că în sfârșit vom putea respira liber.Vom purta MCG -uri în loc de PP2–uri. Lumea se bucură că putem sta în restaurante și putem merge la spectacole. O să mergem la oaste. Lumea se bucură că nu o să le mai ceară nimeni certificate la graniță. Să vedem dacă o să mai avem.

Lumea nu a înțeles că nimic din ceea ce i se spune, nu e ce pare să fie și că nicio restricție nu se ridică fără a veni alta și mai a dracu.

Lumea nu a înțeles că pandemia despre care nu mai vuiesc televiziunile acuma, ca și când virusul a citit și el că nu mai poate ataca, face loc altor pericole mai mari cu care nu poate concura. Un cui scoate pe altul.

Lumea se bucură că a scăpat de restricțiile stării de alertă  dar nu știe încă ce va păți în situația de criză pe care guvernul tocmai a pus-o pe masa de lucru.

În pregătirea patului pe care să se așeze proiectul privind situația de criză, guvernul de troglodiți/logodiți al lui Ciucă a copt OUG 16/2022 care le dădea voie să legifereze pe repede înainte și fără a mai fi nevoie de transparență decizională, orice le bese mintea, ca să folosesc o expresie neacademică dar pe măsura minții  emitenților. Atunci gugumanii nu bănuiau ce îi așteaptă și de ce a fost modificată legea privind transparența decizională, crezând că e vorba de măsuri care trebuiesc luate împotriva virusului. Se pare că pentru guvernanți, virusul este cetățeanul român.

Proiect de lege privind predarea țării

Având patul făcut,  guvernul ne- a servit și ”locatarul”, adică proiectul de ieri prin care se înființa ”situația de criză” un concept de neconceput pentru o țară democratică,  cu o definiție atât de largă și neclară încât poate fi instituit oricând, de oricine, cu orice scop:

După cum se vede, din definiția  situațiilor de criză,  nu lipsește nimic, conform celor care au întocmit proiectul,  orice eveniment neplăcut pentru domnul Iohannis, cum ar fi pierderea unei mingi de golf la Marea Neagră, poate constitui motiv de mobilizare a rezerviștilor pentru găsirea mingii sau de instaurare a situației de criză până îi trece criza de nervi și își recuperează … paltonul.

Nu mai insist prea mult cu acest proiect, deși acolo se precizează printre altele posibilitatea ( în forma în care este întocmit proiectul) preluării puterii de către armată în situații care nu au nicio legătură cu cazurile stipulate în Constituție, ceea ce nu este numai un abuz dar și o încălcare a legii fundamentale a statului și, concomitent  sau ca o urmare posibilă, posibilitatea predării puterii de către armată unei entități sau coaliții militare  străine, ceea ce este nu doar anticonstituțional dar este considerată TRĂDARE. Stau și mă întreb cui i-a dat prin cap așa ceva și cum a putut să inițieze un asemenea proiect?

Nu mai insist, deși continutul proiectului este pur și simplu o sfidare la adresa Constituției, nu pentru că nu merită puricat și desființat ci pentru că la nici 24 de ore de la apariție, domnul Dîncu, a ieșit pe post cu un comunicat de trei rânduri, că atâta merită dobitocia prezentată drept proiect de lege și a spus ”Textul care circulă în spațiul public reprezintă o versiune de lucru a unui proiect legislativ care nu mai este de actualitate la acest moment, în forma respectivă.

Proiectele din cadrul acestui pachet legislativ vor fi reanalizate și prezentate public.”

Și cu asta, domnul Dâncu a calmat spiritele, a liniștit boborul, a înlăturat drobul de sare de pe sobă. Niciun cuvânt despre încălcarea Constituției, despre gunoaiele din capul celor care l-au conceput, despre sfidarea românilor nimic, nimic, nimic. Nici usturoi (ca să nu zic altceva) nu au mâncat, nici gura nu le miroase ”specialiștilor” care l-au conceput, care, este clar pentru oricine, provind din ministerul care a dat …. comunicatul. Și se mai miră rezerviștii cine le-a tot dat în cap în ultimii 10 ani. Aceleași minți.

Ceea ce este de toată jena aici este că domnul Dîncu a declarat că ”
„Proiectul ajuns în media era o colecţie de prevederi din mai multe legi, fără expunere de motive, fără detalii. Nu este de actualitate. Era un draft, nu era pregătit pentru a intra în transparenţă. Când avem un proiect, anunţăm noi opinia publică”

Foarte ciudată declarație pentru că documentul scos pe piață era chiar foarte ”,motivat” împănat, conform procedurilor, cu impact financiar, cu tot. Să nu fi știut domnul ministru despre ce vorbește? A devenit cutumă prin minister să se vorbească pe nas.

În motivarea proiectului, se spune că măsurile sunt necesare pentru a clarifica și modifica unele prevederi care nu mai sunt …. de actualitate. Este vorba fie de apariția unor legi ”noi” adică de prin 2006 încoace(?????) fie de perimarea unora mai vechi de prin 1995(legea 80). Deci din 95 încoace, nu s-a mai interesat nimeni să actualizeze legislația odată cu apariția fiecărei schimări delege sau situație, s-au trezit acuma, când partenerul strategic vrea să întrăm în război, dar constată că nu poate prelua conducerea țării pentru că nu îi dă voie legea. Mai mult, din 2007, de când s-a scos serviciul militar obligatoriu, specialiștii militari nu au realizat că au rămas sau vor rămâne fără rezervă operativă și nu nu au luat nicio măsură VIABILĂ. Nu i-a interesat, ”ne apără articolul 5”, dar astăzi când e război, articolul 5 spune că va face tot ce consideră necesar, NU CĂ VA LUPTA PENTRU NOI SAU ÎN LOCUL NOSTRU, așa că AM FOST PRINȘI ÎN FUNDUL GOL. Au încercat ceva cu surogatul ăla de rezervist voluntar care ar fi trebuit să asigure doar cantitativ și pur teoretic, pe hârtie cifrele necesare, dar practic nici mpcar hârtiile nu sunt actualizate sau completate la necesar. cine se face vinovat, domnilor miniștri ai apărării și Sefi ai SMAp /SMG de acest aspect? Să se pregătească plutoanele de execuție, căci acesta este SABOTAJ.

Marea Coordonare

Acum două zile, presa vuia că Zelenski, supărat pe strategicii de peste baltă că l-au lăsat să lupte cu praștia, a solicitat țărilor vecine avioane. Mai mult, mister Antony Blinken secretar de stat la Departamentul de Stat american, se întâlnea cu oficiali din Polonia și Moldova, declarând că poartă discuții în acest sens.

Prin România deja se se epuizaseră dolarii și euroii de la casele de schimb de teamă că dă și România avioane ucrainienilor și ne bate nenea Putin. Ce dracu să dăm, că noi avem niște amărâte de MiG 21 care cad singure cum ajung în ploaie, iar piloții Ucrainieni nu știu să se dea cu ele oricum, ei se dă cu MiG 29.

Dar, un mare observator militar, ne anunță pe facebook, că citez:

”6 Martie 21.56

Polonia și România s-au coordonat. Ambele țări, prin oficialii lor, au răspuns că nu au permis și nu vor permite folosirea aerodromurilor proprii pentru operații militare aeriene peste frontiere.

Putin a rămas și fără „jocul” ăsta!”

E adevărat, polonezii, speriați că au fost deconspirați de strategici s-au grăbit să declare că (cel puțin la acea oră) nu căzuseră la pace, deși se purtau discuții. „Polonia nu va trimite avioane de luptă în Ucraina şi nici nu va permite folosirea aeroporturilor sale”, a anunțat guvernul polonez.

Pe mine însă m-a uimit afirmația domnului observator, privind faptul că Putin a rămas fără joc, afirmație prin care practic insinua că … solicitarea lui Zelenski a fost făcută la îndemnul lui Putin, dar polonezii și românii s-au prins și prin refuzul lor, au dejucat planul lui Putin. Această afirmație a sa mă face să cred că proiectul cu situația de criză, nu e o întâmplare. Suntem pe maini bune, armata nu duce lipsă de specialiști.

Numai că surpriză, la nici două zile de la declarația guvernului polonez, adică de ziua femeii, aflăm din mai multe surse că ” Polonia a decis să transfere Ucrainei „imediat și gratuit” toate cele 27 de avioane MIG-29 pe care le are în dotare, potrivit unui comunicat transmis marți, 8 martie, de Ministerul Afacerilor Externe de la Varșovia. Conform sursei citate, avioanele urmează să fie puse la dispoziția SUA și trimise la Baza militară americană de la Ramstein.”

Aparent știrea infirmă promisiunea de acum două zile, dar polonii e șmecheri. Ei nu trimit avioanele în Ucraina, ei le predau ”pentru fier vechi” SUA, în schimbul altor fiare vechi dar cu alt aliaj în ele. Și nu le trimit în Ucraina, ci în Ramstein. Deci ei se scot, căci nu le trimit în Ucraina, iar ce fac americanii cu ele de acolo, nu mai e treaba polonezilor.

”Dar asta nu e totul. Pentru că România s-a coordonat cu Polonia, tot pe data de 8 Martie,  aflăm că ”Patru elicoptere ucrainene au aterizat pe Aeroportul Iaşi marţi, 8 martie 2022, pentru o escală tehnică, având destinaţia finală oraşul Ghimbav, din judeţul Braşov. „Autorităţile ucrainene au solicitat părţii române aprobări diplomatice de survol cu destinaţia finală Ghimbav, jud. Braşov, pentru un număr de 4 elicoptere, în scopul efectuării operaţiunilor de mentenanţă la Airbus Helicopters România, potrivit contractelor în vigoare. Aeronavele în discuţie sunt configurate pentru executarea misiunilor civile, nefiind înarmate. Pentru aceste elicoptere au fost depuse astăzi, 8 martie, planuri de zbor în sistemul de trafic aerian civil, aeronavele aterizând deja pe aerodromul Iaşi, pentru escală tehnică, urmând să îşi continue deplasarea către destinaţia finală”

Până la urmă, pas cu pas, la Ghimbav au fost trimise 14 elicoptere pentru ITP. Exact acum, când Putin a specificat să audă toți vecinii că cine își pune aeroporturile la dispoziția avioanelor ucrainiene (cum au făcut romanii cu avioanele SUA când au bombardat Iugoslavia), fără să specifice dacă e vorba de avioane civile sau militare, ”poate fi considerat ca parte din conflict.”

Și asta s-a întâmplat, după ce rușii deja ne spuseseră că chestia aia cu avionul militar urcrainian ajuns la Iași și trimis înapoi poate fi interpretat ca ajutor dat Ucrainei: „Utilizarea reţelei de aeroporturi militare ale acestor ţări pentru a servi ca baze pentru avioane militare ucrainene şi utilizarea ulterioară a acestora contra forţelor armate ruse ar putea fi considerate ca fiind implicări ale acestor ţări într-un conflict armat”

Domnul prim-ministru a ieșit pe post să spună că stai să vezi, că l-am trimis fără gloanțe și fără praștie, ca și când Ucrainienii nu mai aveau prăștii și gloanțe pentru avion. Uite cum ne mănâncă pe noi în partea dorsală și o căutăm cu lumânarea.

Cine credeți că va lua bătaie, polonezii, care au trimis avioane de luptă  dar nu direct Ucrainei, sau romanii care și-au pus nu doar aeroporturile ci și mecanicii în slujba Ucrainei ? Eu nu înțeleg, dacă tot erau civile, dacă tot nu zboară, pentru că sunt urmărite și doborâte și dacă scoate cineva un cuțit să își taie pâinea în elicopter, de ce le mai trimit la reparat ? Uite așa ca să se implice România în conflict. Nu e așa că am fost șmecheri și nu i-am făcut jocul lui Putin ? Tare deștepți suntem!

La  fundul gol

Carevasăzică SUA anunță și se ține de cuvânt că nu se implică fizic în conflictul din Ucraina, deși,  cum spunea și mister Iohannis, empatizează cu poporul Ucrainian, participă, dar NU SE BAGĂ, dar noi, românii, împinși din spate de cei care nu se bagă, dăm cu bătul prin gard, deși am văzut clar ce a pățit Ucraina, care împinsă de același partener, a sărit să se bată cu rusul, pardon ursul, deși știe că singură nu are nicio șansă. Văzând că ajutoarele promise nu mai vin, Zelenski a redus motoarele și acuma declară că cererea de aderare ”nu mai este de actualitate” ca să citez un clasic în viață și că are în vedere înainte de orice, negocierile. Până acuma pe primul loc era lupta armată, acuma prioritatea este discutarea termenilor unei păci, chiar dacă capitularea nu intră în discuție.

Văzând dinamica evenimentelor, nu pot să nu remarc că după fiecare încercare a lui Zelenski de a adopta o atitudine mai realistă pentru el și țara lui, americanii au supralicitat și au insistat față de el să nu renunțe și față de vecini(recte Polonia și România) să îl sprijine, ceea ce acestea fac, fără să realizeze că nici articolul 5 nu le va ajuta, pentru că acesta NU PREVEDE OBLIGATIVITATEA statelor partenere să intervină în conflict ci doar ” ”realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară” ceea ce inseamnă că pot să facă șie ei pentru noi ceea ce a declarat Iohannis că am făcut noi pentru Ucrainieni, adică ” am rezonat cu drama de la granițele noastre, am demonstrat compasiune și solidaritate.” Atât vor considera aliații necesar. Și să nu uităm două aspecte: noi nu avem armata Ucrainei iar vecinii noștri ne pândesc la toate colțurile.

Ce-și face omul cu mâna lui, nici dracu nu desface.

Oricum nu e cazul să ne bucurăm, proiectul retras, nu e abandonat este doar cosmetizat. La momentul oportun va fi redat…. țării și atunci nu va mai putea nimeni să cârâie, căci va fi prea târziu. Numai că e posibil să nu fie pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Suntem trimiși spre război și dezintegrare, pas cu pas.

Un proiect expirat și un stat eșuat

marți, 29 martie 2022

Uite recuzita, nu e recuzita

 

Doi purici treceau un pod. Din partea cealaltă vine un elefant. Podul începe să se clatine. Un purice către celălalt: ” vezi ce se zgâlțâie podul sub noi? ”

Actorul și producătorii

O să vă spun povestea  unui actor care a visat să joace rolul unui rege. E adevărat, până atunci nu jucase cine știe ce,  abia jucase  câteva roluri ca figurant  dar fiind selecționat pentru rol, se și vedea actor, regizor, producător și … Făt-Frumos.  Cei care l-au ales în rol, Casa de filme ”AUS”, i-au promis că va avea totul la dispoziție, parteneri de renume mondial, echipamente  de firmă ” TANO”, fonduri nelimitate, un scenariu de poveste, recuzită primantâi și un final apoteotic, iar spectatorii îl vor aplauda la scenă deschisă. Practic actorul trebuia să intre în cușca unui urs și să se lupte cu el. Producătorii îi spuseseră că ursul nu are gheare, că o să îi scoată dinții, că va fi anesteziat deci va adormi în 5 minute,  iar el va fi blindat, va primi  armură și săbii cu care să doboare ursul, iar lumea îi va fi la picioare.

De ce spun că e un actor figurant? Pentru că este actor la origine și este un figurant în tot ceea ce a făcut și face. S-ar putea spune, parafrazând un cântec devenit șlagăr, că este un actor grăbit, grăbit să intre în istorie. Numai că istoria sa va fi o pagină neagră. Nu spun că doar el este de vină, se poate spune chiar că este victima unei piese la al cărei scenariu nu a lucrat, nici măcar nu l-a citit,  a acceptat rolul fără să îl cunoască, dornic să ajungă un actor faimos. I s-a spus că va juca un rol ”mare” dar nu i s-a spus că în final va fi lăsat  în fundul gol sau chiar mai rău.

Actorul nostru a acceptat rolul. Aplauze prelungite. Intră în cușca ursului. Ursul urlă se ridică în două picioare și își arată colții. Actorul râde la el și îl întărâtă fiind sigur că dinții sunt falși. Ursul îi dă o labă după ceafă și îi sfâșie hainele. Ușa la cușcă e deschisă, poate ieși oricând dar el în loc să își apere pielea e nervos pe producători că l-au mințit și cere armura și săbiile.

Producătorul îi spune că nu poate să i le dea, pentru că a semnat un protocol care îi interzice să îi dea săbii, că așa e regula jocului, trebuie să lupte cu ce are. Actorul începe să țipe, că îi reclamă la Hollywood, la sindicatul actorilor, la protecția consumatorilor că l-au trimis în cușcă în rol de sinucigaș nu de erou salvator.

Nu putea accepta să renunțe, ține la imaginea lui de macho, e și furios că a fost păcălit, așa că a început să se certe cu regizorul, cu producătorul, că i-au promis și nu se țin de cuvânt, că nu a primit recuzita promisă, că s-a așezat la masa de joc cu cărți mici fără să știe ce cărți are în mână, că a fost înșelat, că cu cărțile alea e condamnat să piardă și că ei sunt vinovați pentru tot ce va urma.

Producătorul  și partenerii

Văzând că actorașul face urât și că riscă să scoată la suprafață jocul urât pe care l-au jucat față de el, producătorii au încercat să dreagă busuiocul și au început să caute dubluri, cascadori care să preia din scenele actorului, dubluri  cu care eventual să încheie filmul, dacă actorul părăsește corabia. I-au promis însă că vor vorbi cu alți actori să îl sprijine ei cu ce au prin garderoba lor. Au dat sfoară în platou cine poate să îl sprijine pe actor cu ceva recuzită, niște armuri mai vechi, ceva cuțite, ace, brice și popice, că ei vor deconta cash sau ”în natură”.

Inițial se părea că filmul va continua, că actorii ceilalți vor contribui la dotarea actorașului, dar unii dintre ei, probabil atenționați și lucrând mai de mult timp cu același producător și-au adus aminte că au mai rămas și alții cu buza umflată la alte filme și au dat pas.

Producătorul își trimite mesageri prin cabinele celorlalți actori, doar-doar or păcăli pe careva să își dea ce mai are mai vechi prin gardirob, să îl doteze pe actoraș.

Nu se știe care va fi soarta acestuia încă, există posibilitatea ca două garderobiere, care mai erau și femei de serviciu pe unde apucau, angajate sezonier la Casa de filme, surori pe numele lor Romelia și Molda, care au avut cam aceeași soartă fiind lăsate în repetate rânduri în pielea goală pe stradă de aceiași producători, să dea din recuzita lor veche  actorașului, dar nu din milă sau prietenie, ci pentru că speră și ele, deși au luat țepe după țepe, să primească măcar ceva de mâncare în schimbul hainelor vechi, dacă nu haine noi, cum promite producătorul. Ceea ce nu știu ele însă,  este că nu vor primi nimic pe degeaba și vor plăti cu vârf și îndesat pentru gestul lor. Ce nu face omul pentru o bucată de pâine ? Dacă fac asta însă, este posibil să intre în aceeași cușcă cu actorașul și atunci situația lor va fi dramatică, vor pierde și bruma de haine pe care le mai au și nici nu îl vor putea ajuta pe actoraș. Deci va fi un gest inutil care va atrage furia ursului și  asupra lor, vor deveni paratrăznetul care încearcă să protejeze casa de fulger, dar un paratrăznet prea mic pentru un fulger atât de mare.

Acuma eu mă întreb, cine e mai vinovat pentru soarta actorului?

Ursul  stârnit de jocul actorului?

Actorul pentru că a acceptat un rol fără să cunoască scenariul și fără să țină cont ” ce filme a mai făcut” casa de filme care l-a angajat?

Producătorul care a promis blana ursului din pădure, fără dinți și fără gheare,  urmărind un profit maxim cu un subiect ”fierbinte” dar cu un actor  de mâna a doua pe care l-a sacrificat cu bună știință lăsându-l să creadă că se va bate cu un urs leșinat, anesteziat?

Co-producătorii care au mers pe mâna Casei de filme fără să fie ”solvabili”?

Colegii de film care deși au aceeași soartă, își păzesc hainele să nu rămână și ei în fundul gol, deși e posibil ca mai devreme sau mai târziu să primească și ei același rol ?

Soarta?

Notă : Orice asemănare cu personaje sau fapte din realitatea … virtuală, este pur întâmplătoare.

Uite recuzita, nu e recuzita