Românii, buni de trimis la moarte?

 

Bâlbe fără scuze

Miercuri seara, undeva după ora 20.00, un MiG 21 LanceR s-a prăbușit în Dobrogea, după pierderea legăturii radio cu baza, undeva între localitățile Cogealac și Gura Dobrogei.

Imediat se ia decizia de a fi trimis un elicopter IAR Puma de cautare cu (ni s-a spus)5 oameni la bord. După un simp foarte scurt, la 20.40  aflăm că elicopterul raportase condiții meteo nefavorabile și se pierde legătura radio și cu acesta iar ministrul apararii ne anunță că elicopterul s-a prăbușit și CEI 5 OAMENI AU MURIT.

La 23.20 aflăm că de fapt cei 5 decedați erau 7.

În afară de parcimonia informațiilor legate de misiunea MiG-ului pe o vreme nefavorabilă, care însă pot fi scuzabile având în vedere situația din Ucraina, se pun câteva întrebări legate de misiunea de căutare la care apar multe neclarități  și cineva trebuie să răspundă:

1. Cine a ordonat misiunea, cu un aparat neechipat pentru condiții meteo nefavorabile?
2. S-a interesat cineva înainte de darea ordinului de misiune de situația meteo din zona în care se bănuia că a dispărut avionul? Dacă da, de ce a aprobat zborul?
3. Cine a stabilit mărirea numărului de participanți și de ce nu s-a cunoscut decât la ore bune după plecare, că de fapt au fost 7 oameni  în elicopter și nu 5 ?
4. Cum s-a putut face o asemenea gafă care de fapt arată că nu există organizare și comunicare între structuri iar participarea la misiune  (ca și în cazul Apuseni)  se stabilește la scara avionului?
5. S-a cerut sprijinul elicopterelor  Black-Hawk de la Baza Kogălniceanu pentru căutare, având în vedere posibilitățile acestora și dotarea cu sisteme de comunicare și vedere pe timp de noapte superioare?
6. Dacă da, de ce nu au decolat, dacă nu de ce nu s-a cerut?
7. Să înțelegem ca acestea apără pe ucrainieni dar nu și pe români ? Păi nu s-a spus că trupele care au venit în România au venit să îi apere pe români, ca parteneri de coaliție ? Au murit românii iar partenerul strategic se uită în altă parte?
8. Fără a intra în specificul misiunii, îmi pun întrebarea de ce au fost ridicate un MiG și un IAR pe timp de noapte având în vedere condițiile meteo, dacă era neapărat necesară misiunea, și nu un F 16 și eventual apoi un Black-Hawk ?
9. Ce făceau navele partenerului strategic în timp ce noi ne căutam oamenii?
10. De ce nu au fost trimise drone să cerceteze zona unde s-a prăbușit MIG-ul?

Incompetență sau  indiferență, lipsă de respect și interes  față de armata română?

Unora, ultimele întrebări li se pot părea exagerate. Cum adică să vină americanii să ne caute dispăruții? Ei au treburi mai importante, au alte sarcini, nu să caute un avion dispărut. Serios? Care ar fi alea? Să își păzească motorina? Sau să socializeze cu tinerele românce și să investigheze cazul Caracal?

În timpul nopții cu pricina și apoi după, fără a sta chiar toată ziua cu ochii pe cer, am încercat să văd și eu ce se întâmplă prin spațiul aerian și ce credeți că am descoperit ?

1. În noaptea cu pricina nu s-a ridicat niciun Sikorsky prin Deltă să caute MiG-ul sau elicopterul plecat în căutare, deși baza M Kogălniceanu deține astfel de elicoptere.
2. În zilele următoare, însă, delta a fost asaltată de elicoptere și s-a patrulat în draci exact prin zona în care căzuseră cele două nave românești. De ce ? Ce mai căutau? Cumva aveau aceeași misiune pe care o avea și MiG-ul? Dacă nu, de ce acuma se plimbă prin aceeași zonă iar în noaptea accidentului nu ?
3. Nu e ciudat că acuma a apărut și o dronă pe mare dar în noaptea cu pricina nimic?

Iată probele :

La ora 21.53 când încă nu se găsise MiG -ul, nu căuta nimeni din aer avionul,
dar între Slobozia și Medgidia se învârtea de nebun un KC2 VOYAGER .

04.03.ora 17.29, marea este supravegeată de o dronă Schiebiel Camcopter S-100
Deci avem….

04.03.2022, ora 20.22 un Black Hawk ” încă mai caută” epava MIG ului, la 48 de ore după incident.

Nu ni s-a spus nimic despre casetele negre, dacă au fost găsite, dacă vom fi anunțați cu cauza prăbușirii celor două nave.

Ni s-a spus că s-a pierdut legătura radio brusc, dar este posibil ca din cei 7 membri ai elicopterului să nu fi sunat nimeni la telefon familia, sau pe cineva cunoscut înainte de prăbușire? POATE NU AU MERS LEGĂTURILE RADIO, DAR NICI INTERNETUL? Și se mai pune problema de ce măicuța de la mănăstire, aflată foarte aproape de locul prăbușirii elicopterului a avut conexiune telefonică, a avut semnal, și a anunțat incidentul, dar niciunul din membrii echipajului nu a transmis nimic? Au primit interdicție  sau au fost trimiși fără telefoane mobile după ce aveam experiența din Apuseni?

Sunt multe întrebări și concluzii care se trag după acest incident, multe măsuri care ar trebui luate, dar mă tem că la fel ca și în celelalte cazuri cunoscute, în afara de decorații, avansări în grad, coroane de flori și regrete eterne,  nu vom vedea nimic.

Și pentru că tot vorbim de avioane, pentru cine e curios să vadă ce mai zboară peste România, mi s-a părut ciudat să văd că în ciuda restricțiilor de tot felul, și a banării, anulării blocării, eliminării activităților culturale, sportive care includeau nume rusești, pentru aceștia viața merge înainte, ”oligarhii ruși” se plimbă  pornind sau sosind din/în Moskova și traversează Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia, Ungaria, România, cu direcția Turcia, fie cu avioane turcești, fie cu avioane private, ca în zilele bune.

03.03.2022 , ORA 23, un avionas privat, cu niște ruși amărâți la bord pleacă de la Moskova, prin Skt Petersburg,
via Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia,Polonia, Ungaria, Romania ( toate țări NATO CARE AU IMPUS RESTRICȚII STRICTE OLIGARHILOR), spre Turcia, în risorturi. C-așai în răzbel.

În timpul ăsta Dostoievski este interzis, Balșoi Teatr este oprit să mai dea reprezentații, artiștii ruși nu mai sunt primiți pe scenă, sportivii cu nume rusesc sunt eliminați din concursuri, pentru că, nu e așa, arta, cultura, sportul, sunt apolitice. Ni se spune peste tot că nebunul de Putin este criminal iar Europa este umană, dar unde este umanitatea din noi când în loc să se ia măsuri împotriva statului și a celor vinovați cu adevărat de acest conflict (care între noi fie vorba,  se găsesc și în Est și în Vest) se iau măsuri împotriva oamenilor de rând, nevinovați, care sunt oricum năpăstuiți de regimul în care trăiesc și le mai dăm și noi la cap, să se sature. Blocarea băncilor rusești îi lasă fără mijloace de existență și pe oamenii de rând ruși și pe sportivi și pe artiși care nu au decât vina că sunt ruși. În acest caz, oare nu ne aflăm în fața instigării la ură și exterminarea  unei populații ? Cine dă dreptul mai marilor lumii să ia astfel de măsuri împotriva unor oameni a căror singură vină este că s-au născut în Rusia și au cetățenie rusească? Se dorește aducerea acestora în stare de disperare, doar-doar îl vor îndepărta ei pe Putin, pentru că mai marii Europei și ai Lumii nu își pot permite? Ce facem, flămânzim un popor pentru a scoate castenele noastre din foc, pentru că nu știm decât să întărâtăm popoarele nu să le și ajutăm ? Așa acționează numai lașii,  criminalii. Cine poartă război asimetric?

Apropo de cetățenie, ni se storc lacrimi și suntem îndemnați să ajutăm refugiații ucrainieni care ne bat la graniță. Știu oare cei care plâng pe umerii altora, că de exemplu în timp ce în România sunt primiți zeci de mii de cetățeni de naționalitate ucrainiană, ucrainienii de naționalitate română care lucrează în România sunt chemați la oaste pentru a lupta cu rușii? Probabil sunt și trimiși în prima linie, că și așa sunt prea mulți și dacă s-au născut vorbind românește, măcar să moară pentru Maica Ucraina. Cei de prin Dobrogea pot confirma, dar nu numai de acolo. Au fost chemați și trimiși la oaste din România acești cetățeni. Nu e așa că românii sunt buni să lupte pentru alții? Sper să nu ajungem să fim trimiși să luptăm și românii de cetățenie română, dar după cum se manifestă guvernanții noștri, nu m-ar mira.

Sărmană armată română, rău ai ajuns! 

Românii, buni de trimis la moarte?

Să recunoaștem totuși…

 

Recunosc cu mâna pe roșu că de când a început conflictul din Ucraina nu m-am mai uitat la știri. Unii o să spună că sunt fără inimă, că nu empatizez cu poporul ucrainian greu încercat, că nu mă impresionează sau revoltă  ororile  războiului, drama unor oameni nevinovați.

Ba da, empatizez, mă impresionează, mă revolt,  dar nu vreau să mai reacționez la manipulări și ”reportaje”fabricate în laboratoare specializate, care nu urmăresc interese personale, politice, economice sau de orice altă natură ale unor ”aleși”, pentru că asta urmăresc de fapt cei care au declanșat acest conflict care, să recunoaștem totuși, nu a început acuma și nici în 2014 și nici odată cu căderea imperiului bolșevic și nici odată cu căderea Zidului Berlinului sau a lui Hitler.

Să recunoaștem totuși, dintotdeauna, sub o formă sau alta, războaiele s-au declanșat nu spontan, ele au fost pregătite din timp de persoane sau grupuri de persoane care pretinzând că se pregătesc de apărare, se pregăteau de atac. Așa  a apărut și dictonul latin  „Si Vis Pacem, Para Bellum”. Să fim serioși, dacă vrei pace, faci din tunuri pluguri, nu invers.

Să recunoaștem totuși, cel puțin de la 11 septembrie 2001, când ”am văzut cu ochii noștri” cum au fost doborâte turnurile gemene, ca să nu amintesc de alte mici filme ”demonstrative” care au apărut și apar, sau  trucuri, de  stradă ale unor magicieni de excepție, industria filmului a evoluat incredibil, vezi holograme care ai jura că sunt reale, îl vezi în clipuri hazlii pe Trump vorbind o japoneză perfectă sau pe Iohannis ținând cursuri  de fizică cuantică sau explicând teoria relativității  în fața unor săli arhipline, totul este posibil, totul este ”credibil”.  Mai nou, poți vedea și filme de calculator cu avioane care deși sunt luate drept țintă de sisteme antiaeriene sofisticare, se încăpățânează să se învârtă, fără a ataca nimic în raza de acțiune a sistemelor ucigătoare, până când ”sistemul învinge” și să crezi că un pilot nebun și-a propus el să își pună viața la bătaie pariind că va câștiga. Asta a fost prima întrebare pe care mi-am pus-o când am văzut clipul, primit pe telefon.

Să recunoaștem totuși, aproape tot ce ni se prezintă este toxic și nu e vorba doar de ceea ce se întâmplă acuma în Ucraina, ci despre cam tot ce ne prezintă televiziunile sau ce primim prin internet, plecând de la știri despre crime violuri sau cazuri de corupție, care ne umplu de venin, până la știri despre viruși despre care toți știu tot, dar nimeni nu știe cum au apărut, cine i-a fabricat, cum se înmulțesc, cum atacă, cum se transformă ei dintr-o formă în alta cu viteza luminii,  exact când tocmai apăruse un vaccin care să îi distrugă și na belea,  că trebuie să te mai înțepi odată.

Să recunoaștem totuși, că deși ni se tot spune de la un timp încoace să ne informăm ”doar de la surse oficiale, credibile”, tocmai acestea au devenit cele mai ”incredibile” pentru că nu numai că se schimbă de la o oră la alta, nu numai că un ”oficial”ne spune una și apare apoi altul care susține exact contrariul, pentru că amândoi sunt paraleli cu subiectele abordate, dar până și,  sau tocmai ”oficialii”,  urmăresc mai abitir alte scopuri decât informarea corectă a cetățeanului.

Să recunoaștem totuși,  că nu putem să avem încredere în aceste ”informații” oficiale așa cum nu putem avea nici în cele ale sfertodocților care prezintă ”cele mai corecte informații” vândute de cealaltă propagandă, pentru că   cei care ni le servesc au avut tupeul să spună după ce au fost aleși să ne reprezinte, că am fost proști că i-am crezut, că erau în campanie când au promis marea cu sarea iar ceilalți profită de neîncrederea noastră. De fapt această stare de incertitudine folosește tuturor,  mai puțin credulilor sau celor veșnic neîncrezători, prea leneși pentru a încerca să afle adevărul, prea slabi pentru a rezista valului de dezinformări, prea leneși pentru a face un efort de a înțelege sau descoperi adevărul.

Legat de acest conflict de care încerc să mă țin cât se poate de departe pentru că nu îmi mai pot permite să mă las emoționat de clipuri fabricate, să recunoaștem că suntem intoxicați din toate părțile, CĂ TOTUL ESTE UN JOC de șah în care pioni sunt cetățenii, indiferent din ce țară, căci ei sunt cei care suportă și creșterea prețurilor specifică vremurilor de război, și gloanțele și bombele și foametea și refugiații, și ura, și teama, și pierderile de vieți omenești sau materiale,  și manipulările.

Să recunoaștem totuși, ca români nu avem de ce să îi iubim pe ucrainieni, nu ca popor ci ca vecini, după toate evenimentele istorice pe care le-au tot evocat unii, mai mult sau mai puțin ”accentuat”, deci manipulator, sau pur informativ pe internet.  Dar asta nu înseamnă că românul de rând ar avea ceva diferit față de ucrainianul de rând. Deciziile care au influențat și influențează opinia colectivă au fost sunt și vor fi întotdeauna luate de cei care stau pe scaune mari, care de cele mai multe ori nu sunt nici măcar șefii statelor implicate sau ai căror cetățeni sunt ținta conflictelor, acțiunilor distructive, manipulatoare sau pur și simplu criminale. Deciziile sunt luate de alții, care stau merci bine la masă și rostesc discursuri pacificatoare, care pretind că apără popoarele sau democrația, în condițiile în care fiecare înțelege ce vrea el prin democrație, dar cuvântul sună bine peste tot.

Să recunoaștem totuși că peștele cel mic nu îl va mânca pe cel mare niciodată, nici măcar din întâmplare. Statele mici sunt jucate la loterie și constituie monedă de schimb în ceea ce privește resursele, orientarea politică, relațiile economice, prietenii și dușmanii. În funcție de evoluția ”consumului”,  a resurselor, a tehnologiei, mai au loc ”reașezări”,  încercări de mărire a sferei de influență sau pur și simplu orgolii ale celor mari care declanșează redistribuiri. Uneori și statele care altă dată erau considerate mari puteri, pierd din ”zonele” de influență pentru că au slăbit și încearcă prin toate mijloacele să se ”inflitreze” să arate că fac ceva, că contează în luarea unor decizii. Este cazul Franței dacă ne raportăm la ziua de azi.

Să recunoaștem totuși, ceea ce se întâmplă azi în Ucraina s-a mai întâmplat și altă dată în alte zone, în Albania,  Georgia, în Iugoslavia, în Siria, în Irak, în Afganistan, și totuși atunci ”opinia publică” nu s-a inflamat atâta pe seama bietelor popoare, atunci televiziunile oficiale nu ne prezentau oameni cu căței și femei cu copii în brațe plângând, ne prezentau succesele aviației ”strategice”, care  bombarda cu precizie chirurgicală ambasada Chinei, de exemplu.

Să recunoaștem totuși că așa zisa ”sursă credibilă” a devenit o sursă de evitat, atâta vreme cât ne vorbește doar despre Vila lui Putin, nu și de firmele lui Biden sau laboratoarele de arme biologice din Ucraina.

Să recunoaștem totuși că pe Putin nu l-a apucat brusc dragostea de românii din Bucovina de polonezii din Ivano-Francovsk, de unguri sau alte naționalități din teritoriile deținute împotriva istoriei și dreptului la autodeterminare de către Ucraina, nicidecum, dar bagă și el bățul prin gard să îi întărâte pe cei care au încă teritorii acordate Ucrainei tot de ei. Nu e așa că e înduioșător?  

Să recunoaștem totuși că pe americani nu îi doare nici în bască de drepturile ucrainienilor, cum nu i-a durut nici de ale  irakienilor, nici de ale afganilor pe care i-au lăsat pe mâna talibanilor odată cu elicopterele și tehnica militară. Pe ei îi interesează poziția  geostrategică și resursele Ucrainei, nu soarta ucrainienilor care uite că mor pe capete și se uită pe cer după avioanele americane cum ne uitam noi acum 70 de ani. Mai bine să nu vină.

Să recunoaștem totuși, nimeni nu se așteaptă și nici nu își dorește să vadă implicate într-un conflict deschis două super-puteri și  deși toți știu că ”micile conflicte” sunt create de marile puteri, NE FACEM CĂ NU VEDEM, NE LUĂM DUPĂ FENTĂ, plângem demonstrativ de mila bieților oameni dar nu facem nimic pentru a schimba ceva, ne plasăm interesat sau nu, convinși sau nu, sincer sau de fațadă,  de partea uneia din marile puteri cauzatoare de moarte și recunoaștem doar jumătatea de adevăr, partea  care ne convine.

Să recunoaștem totuși, suntem egoiști, egocentriști, fiecare considerăm că doar noi știm adevărulul, că ce ne place nouă e cel mai bun, că avem gusturile cele mai rafinate, că ascultăm muzica cea mai bună, că privim la tv  posturile cele mai interesante, că simpatizăm cu cel mai corect politician, că avem prietenii cei mai buni. Oare așa o fi ?

Să recunoaștem totuși, suntem lași, comozi, ne e teamă să spunem ce gândim pentru a nu fi considerați ciudați, ne pasă mai mult de ceea ce cred alții despre noi decât de ceea ce suntem cu adevărat, renunțăm la valori, la istorie, la tradiții, devenim indiferenți față de cei apropiați, familie, prieteni, spunând că ”viața merge înainte”,  ne lăsăm aburiți, cumpărați, duși de nas, dirijați nu doar de clasa politică vândută altor interese, ci și de gargara celor mari și tari din Est sau din Vest, care acum ”jde  de ani ne promiteau” fericirea iar acum ne iau libertatea. Totul are un preț, singura diferență dintre unul și altul este prețul.  

Să recunoaștem totuși că acest conflict a reușit să ne scoată din cap Covrigul. Nu mai interesează pe nimeni acuma, nici măcar pe Arafat, ce se întâmplă cu cocoașele, primim cu brațele deschise zeci de mii de ucrainieni la graniță, fără să ne pese că pot fi virusați, că nu au măști, că nu au certificat verde, că pot fi spioni ruși, viitoare conserve, că aceștia nici măcar nu vor să rămână în România, pentru că nu au la ce să vină când românii pleacă în Anglia, Germania, Italia, Spania. Cui pe cui se scoate.

Să recunoaștem că de fapt nu știm nimic, nu facem nimic, ne complacem să trăim o viață care nu ne mai aparține, renunțăm la drepturi pentru care alții au murit, nu mai avem nici măcar posibilitatea să alegem cum murim, murim uciși de boli, nepăsarea autorităților, mizeria din spitale, instalațiile degradate și ni se spune că am murit de un virus, murim luptând în războaie care nu sunt ale noastre dar ni se spune că am murit pentru a instaura democrația când de fapt am înlocuit o teroare cu alta.

Să recunoaștem totuși că ne merităm soarta căci nimic din toate astea nu s-ar întâmpla dacă nu am fi prea comozi și prea lași pentru a reacționa împotriva adevăratului dușman care vine din interior.

 

Să recunoaștem totuși…

Nașul și consilierii

 

Conform DEX, termenul Consilier are 3 înțelesuri : ” 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare.”

În data de 15.02.2022 în Minitorul Oficial a apărut Ordinul M.25 din 07.02.2022 al MApN privind organizarea și funcționarea Consiliului de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere. Pentru că textul ordinului și regulamentul de funcționare nu depășesc o pagină le voi posta aici ” pentru ca să se vadă”, vorba lui Antonescu.

”Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) pct. 38 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru aplicarea dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare,în temeiul prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ministrul apărării naționale emite prezentul ordin.

Articolul 1 Se înființează Consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, ale cărui organizare și funcționare sunt stabilite în regulamentul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2 La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.46/2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului consultativ al militarilor în rezervă și în retragere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 29 martie 2019.

Articolul 3 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul apărării naționale,
Vasile Dîncu

 București, 7 februarie 2022.Nr. M.25.

ANEXĂ

Articolul 1 Consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, denumit în continuare Consiliul, își desfășoară activitatea ca organ consultativ în scopul asigurării ministrului apărării naționale a consultanței de specialitate în domeniile de interes specifice militarilor în rezervă și în retragere.

Articolul 2 Consiliul funcționează la nivelul Cabinetului ministrului, pe lângă structura de consilieri ai ministrului apărării naționale, activitatea sa fiind coordonată de către un consilier desemnat de ministrul apărării naționale.

Articolul 3

• (1)Consiliul este compus din militari trecuți în rezervă sau în retragere din Ministerul Apărării Naționale, recunoscuți pentru expertiza și experiența lor în domeniile de interes specifice.
• (2) Consiliul este format din câte un reprezentant al asociațiilor și fundațiilor care au dobândit statutul de utilitate publică și care își desfășoară activitatea în domeniile de responsabilitate ale Ministerului Apărării Naționale și un reprezentant desemnat prin acordul celorlalte asociații și fundații care își desfășoară activitatea în domeniile de responsabilitate ale instituției militare.
• (3) La ședințele Consiliului, din partea instituției militare participă consilierul prevăzut la art. 2, precum și reprezentanții următoarelor structuri: Departamentul pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, Direcția generală financiar-contabilă, Direcția generală juridică, Direcția informare și relații publice și Casa de pensii sectorială.
• (4) Participarea membrilor Consiliului la ședințe este opțională și neremunerată.(5) Consiliul își desfășoară activitatea în prezența a minimum jumătate plus unu din numărul total de membri.

Articolul 4 Asociațiile și fundațiile prevăzute la art. 3 alin. (2) transmit reprezentanții desemnați să facă parte din Consiliu anual, până la data de 31 martie, la Direcția pentru relația cu Parlamentul.

Articolul 5 Accesul la informațiile vehiculate în cadrul Consiliului se face cu respectarea prevederilor actelor normative din domeniul informațiilor clasificate.

Privind amplitudinea, numărul de articole necesare pentru a acoperi toate aspectele legate de problemele militarilor în rezervă și în retragere, pe care acest act le cuprinde nu poți trage decât o concluzie : ESTE O MARE BĂTAIE DE JOC LA ADRESA PROBLEMELOR CU CARE SE CONFRUNTĂ MILITARII LA PENSIE.

Dacă întrăm în amănunt, constatăm însă că nu este doar o bătaie de joc este o umilire, o lipsă de respect, o desconsiderare și un sictir, cum nici Olguța, sau Vasilcoiu nu au îndrăznit să încerce la adresa pensionarilor militari.

Origini

Să încep prin modul în care a fost conceput, emis și aprobat acest document.

1. În data de 20 ianuarie,  la ”cererea expresă” a LADPM la sediul MApN are loc o întâlnire între conducerea respectivei asociații și o echipă din conducerea MApN, condusă de ministrul Dâncu. Cu această ocazie, ministrul Dâncu, care spune pe unde poate că e ”în permanență legătură cu  reprezentanții asociațiilor rezerviștilor” îl anunță pe domnul general Gropan că a luat decizia să desființeze Consiliul Consultativ înființat pe vremea lui Leș și să înființeze o comisie de mediere, fără a spune ce va media această echipă, fără a spune nimic, dar absolut nimic despre rolul scopul, componența și activitatea acestei comisii. Citez din comunicatul de a doua zi al domnului general Gropan : ” Domnul ministru ne-a prezentat din preocuparile domniei sale, precizand ca in locul Consiliului consultativ dansul intentioneaza infiintarea unui consiliu de mediere. Personal sustin acest demers , tinand cont de ce s-a intramplat pana acum, adica zero efecte al consiliului cu atat mai mult cu cat el devenise doar un simplu text neluat in seama de nimeni si etimologic si practic medierea fiind o actiune mai dedicata si mai practica.”  Așa au fost puse bazele acestui proiect, cu ”acordul reprezentanților rezerviștilor”.
2. Pe data de 07.02.2022, deci la 3 săptămâni de la momentul în care ministrul Dâncu își făcea public proiectul,Ordinul de ministru era semnat. Dacă Ciucă ar fi semnat la fel de repede OUG privind modificarea L223 în noiembrie 2019, așa cum fusese agreată cu Forumul, acuma defilam. Dar cum doar iarba rea nu piere și mai și năpădește culturile, uite că acea OUG a rămas la faza de discuții iar proiectul lui Dîncu a crescut mare.
3. De la data de 20.01, până la emiterea ordinului, proiectul nu a făcut cunoștință cu nimeni altcineva din afara grupului de ”consilieri și specialiști” ai MApN, nu a fost în transparență decizională, nu a fost împărtășit nimănui.
4. Pe data de 15.02.2022, apare în MO nr. 149, PENTRU PRIMA OARĂ ADUS LA CUNOȘTINȚA CELOR INTERESAȚI CU ADEVĂRAT ȘI MĂ REFER LA REZERVIȘTI, acest document.

Un consiliu fără obiectul muncii

Așa cum a apărut acest document este o sfidare la adresa rezerviștilor, pentru că :

• Nu a fost consultat și  nici măcar informat niciun lider de asociație cu privire la conținutul acestui consiliu, care va ”media” nu se știe ce sau  în folosul  cui;  
• Acest consiliu de mediere înlocuiește și desființează un alt consiliu care măcar ca denumire, ”consultativ” putea fi consultat la apariția unor legi, proiecte, inițiative, și prin care se putea face auzită opinia reprezentanților rezerviștilor, a celor care aveau ceva de spus, nu doar a celor pe care vrea ministrul să îi audă.  

Așa cum a fost întocmit, acest document este o aberație, pentru că :

• Ordinul nu prevede care este cu adevărat rolul acestui Consiliu de mediere, știut fiind că  ” Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare alternativă a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane, care are o pregătire specială în domeniu, numită mediator.” A declarat domnul Dîncu război rezerviștilor și a decis să medieze conflictul? Se pare că da;
• Fiind vorba de MEDIERE, această activitate trebuie să se desfățoare în conformitate cu Legea 192/2006, numită LEGE privind medierea și organizarea profesiei de mediator;  
• Legea 192, prevede la art 17 (1) :”În vederea organizării activității de mediere se înființează Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul București.(2) Consiliul de mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentei legi, ale regulamentului său de organizare și funcționare și ale Statutului profesiei de mediator.Deci există un Consiliu de mediere stabilit prin lege, un altul nu mai poate exista. Se substituie cumva acest consiliu al domnului profesor Dîncu, celui numit prin legea Medierii? A uitat să abroge legea 192 așa cum a abrogat și defunctul ordin M-46/2019???
• Secțiunea a 2-a a legii 192  ne arată ce trebuia să scrie domnul ministru în ordin, și anume : cum se numesc, cum se revocă, cum se schimbă membrii consiliului, când, de ce, de către cine  și de câte ori se întrunește consiliul, cu ce scop, cum este organizat, cine îl prezidează, cum se aleg organele de conducere, care sunt acestea, sediul, durata șesințelor, ce anume emite, hotărâri, decizii, analize, propuneri, cum pot fi adoptate, contestate, anulate, ce atribuții are, cum se finanțează și de unde, și tot ce mai este nevoie pentru organizarea și FUNCȚIONAREA ACESTUIA.
• Nu se prevede cine și între cine mediază, pentru că Legea 192 prevede la art 1(1): ” Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.” Că vrea domnul Dîncu sau nu, dacă e vorba de mediere, trebuiesc aplicare principiile medierii și de către cei specializați în această profesie. În cazul consiliului înființat de domnul Dîncu, am vrea să știm care sunt părțile în conflict și care este terța persoană ? Unde e neutralitatea imparțialitatea dar mai ales UNDE ESTE LIBERUL CONSIMȚĂMÂNT AL PĂRȚILOR, ATÂTA VREME CÂT DOMNUL MINISTRU A DISPUS PRIN ORDIN PROPRIU FĂRĂ A SE CONSULTA CU NIMENI, CINE VA FACE PARTE DIN ACEST CONSILIU IAR CONDUCEREA ACESTUIA ESTE DATĂ UNEIA DIN PĂRȚI?
• Nu se respectă nici măcar prevederile art 2 din legea 192, care spune că ”(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.”  Despre ce încredere mai poate fi vorba când de 10 ani ministerul a emis și concurat la apariția unor prevederi care au lovit în interesele pensionarilor militari ? Despre ce încredere mai poate fi vorba când prezentul ordin anulează un CONSILIU CONSULTATIV care deși înființat tot prin ordin de ministru, a fost avortat ?
• Din chiar preambulul ordinului suntem trimiși la prevederi de lege care nu au nicio legătură cu activitatea presupusă a se adresa Consiliului. Bunăoară se face trimitere la un  articol în baza căruia se înființează consiliul, anume la art 51 din Legea 346/2006. Iată ce găsim la respectivul articol: ”În cadrul Ministerului Apărării Naționale se pot constitui colegii, consilii, comitete sau comisii profesionale. Organizarea și funcționarea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale sau dispoziție a șefului Statului Major al Apărării, pentru cele care se constituie la categoriile de forțe și comandamente.” Ori eu sunt prost ori altcineva, dar acest articol se referă la structurile din interiorul MApN pentru că se spune ”în interiorul MApN sau la categorii de forțe și comandamente”.  Chiar dacă din consiliu fac parte și activi, că așa vrea domnul ministru, să controleze tot, sunt totuși și militari în rezervă și mai ales retragere, care nu mai pot fi dirijați/ comandați pentru că nu mai fac parte din structurile MApN. Sau liderii asociațiilor cu statut de utilitate publică sunt  prin definiție/alegere dirijabili ? Spuneți tare, să știm și noi.  Domnule ministru, ce ați semnat? V-au păcălit și pe dumneavoastră?
• În afară de măreața sarcină de a-l sfătui pe ministru, acești sfetnici de taină, mai au și alte atribuțiuni, îndatoriri, obligații, ceva inițiative, pot veni cu propuneri, informări, doleanțe, solicitări, sau vin doar dacă și când sunt chemați la ordin? Acest aspect era musai de menționat, nu de alta dar să știe și cei pe care îi reprezintă, de ce îi trimit acolo.
• Și bomboana pe colivă o constituie maltratarea limbii române. Iată ce scrie la articolul 1 al Ordinului: ” Se înființează Consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, ale cărui organizare și funcționare…” . Domnule ministru Vasile Dîncu, domnilor juriști, domnilor consilieri din MApN și toți cei care ați concurat la apariția acestei fițuici, VĂ ROG SĂ MAI DAȚI PE LA ȘCOALĂ, MĂCAR SĂ VĂ LUAȚI COPII, NU VĂ MAI TRIMITEȚI ȘOFERII, poate așa auziți pe cineva vorbind despre ARTICOLUL POSESIV GENITIVAL care se acordă cu cu substantivul regent nu cu genitivul care îl urmează. Deci se spune ” consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, a cărui organizare și funcționare…” nu cum ați scris dumneavoastră. Nici un ordin de 5 articole nu suntem în stare să facem corect ?

Ordinul la puricat

Și acuma ceva mai concret și mai direct. Decizia domnului ministru (sau cine o fi întocmit ordinul pe care domnia sa l-a semnat ca primarul, după cum am dovedit), de a include în consiliu doar reprezentanți ai asociațiilor de utilitate publică, adică acelea care au stat în banca lor, nu s-au pus de-a curmezișul, îl au pe ministru președinte de onoare primesc bani și mașină cu șofer, are ca scop garantarea  poziției ghiocel  în cadrul ”procesului de mediere”. Este adevărat că ar putea fi și excepții uneori, dar oricum dacă avem în vedere că la lucrările consiliului ”participă” 6 șefi de direcții plus un consilier al ministrului, ghiocelul  este asigurat în cadrul ședințelor.  Păcat că a plecat doamna Paula.

Intrând mai profund în minunea emisă de domnul ministru, constatăm în primul rând că Ordinul, care se vrea REGULAMENT DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE are 5 articole mari și late. Doamne ce efort intelectual imens a fost depus pentru scoaterea acestei fițuici.

Articolul 1 ne spune că de fapt ”consiliul de mediere” are rol consultativ. Păi atunci de ce a fost omorât M-46/2019 că ăla chiar se numea ”consultativ”, adică bătea harta cu țăranul. Poate tocmai de aia. Tot aici ni se spune că acesta funcționează pentru a oferi ministrului consultanță de specialitate, deci pentru a-l ajuta pe domnul ministru, nu pe rezerviști. Acești consilieri, consultanți au rolul de a-l ajuta pe domnul ministru nu de a-l informa cu privire la problemele rezerviștilor. Acuma pricepeți de ce a fost desființat primul consiliu?

Articolul 2 ne spune că acest Consiliu funcționaează la nivelul Cabinetului ministrului și va fi ”coordonat” de un consilier desemnat de domnul ministru. Mai e nevoie să întrebăm  cine și cum va dirija ”lucările”?

Articolul 3 ne face praf. Aici aflăm că pretinsul consiliu  este compus din militari rezerviști ”recunoscuți pentru expertiza și experiența  lor în domeniile specifice”. Recunoscuți de cine ? De cei care și-au bătut joc de pensiile militarilor  în ultimii 7 ani?  Dar, deși compus din experți, consiliul va fi ”format” din câte un reprezentant al asociațiilor și fundațiilor care au dobândit statutul de utilitate publică. Apropo, de ce un” reprezentant al asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică”, și nu ”ai asociațiilor și fundațiilor”? Fiți consecvenți domnilor ! Cine ne poate spune diferența dintre ” compus din”  și ”format din”?

Apoi, să ne fie cu iertare, dar MApN iară promovează și asigură învrăjbirea rezerviștilor, pentru că aproximativ 10 asociații vor avea câte un ghiocel înconsiliu, iar celelalte 100, care poate nu vor ajunge niciodată să fie ”recunoscute” de utilitate publică pentru că nu au făcut sluj, desemnează UN SINGUR ghimpe. Deci nu numai că prin ordin de ministru se face o selectie subiectivă, ”parțial imparțială” dar se mai și dă un nou motiv de dihonie între cele rămase, care se vor sfâșia pentru un loc ”la masa bogaților”. Haide măi Vasi, dă-o dracu de treabă, numește-l matale și pe ăla,  că oricum nu mai contează un par la un car de oale. Fii uman, nu-i lăsa să se bată pe un os fără carne pe el.

Articolul 4 ne anunță că participarea la lucrări este opțională și neremunerată, asta ca să știe băieții să nu se înghesuie la ședințe din care nu vor câștiga nimic decât eventual înjurături că au girat prin prezența lor cine știe ce ”vrăjitorie” marca…. se știu ei cine. Deci prin ordin al ministrului,  așa cum era de așteptat, activitatea e opțională și nu se putea un mesaj mai clar privind importanța pe care domnul ministru o dă acestui consiliu, ”să fie acolo, ca să nu ziceți că nu v-am băgat în seamă, dar aș aprecia dacă ați sta acasă”.

Articolul 5 ne lămurește și cum va fi cu transparența decizională, sau consultativă. Activitățile consiliului vor sta sub incidența legii privind protecția informațiilor, deci dacă consilierul coordonator va declara ședința secretă, rezerviștii vor afla ce s-a vorbit, după 50 de ani, adică la actualizarea pensiilor.

Mai e cineva care nu vede în acest ordin o bătaie de joc?

Întrebare pentru domnul ministru Dîncu : Domnule ministru, dacă prezența este facultativă, iar dumneavoastră aveți nevoie urgentă  de expertiza consilierilor iar ei nu vin, ce faceți? Aveți 5 variante ajutătoare :

-Luați o decizie ca aceasta privind înființarea unui consiliu de mediere care nu are nicio treabă cu medierea;

– Amânați ședința și luarea unei decizii până vin toți, sau e suficient jumătate plus 1;

– Îi demiteți ;

– Desființați consiliul și formați altul, că doar aveți experiență;

– Sunați un prieten.

Întrebare pentru liderii de asociații : CE VEȚI FACE ? Întrebări ajutătoare:

• Veți accepta bătaia de joc?
• Veți boicota lucrările?
• Veți solicita anularea  fițuicii și emiterea unui ordin pentru formarea unei structuri serioase și viabile?
• Vă veți face că nu ați mâncat usturoi ?
• Veți face ce a făcut tata?

https://legislatie.just.ro/Public/RezultateCautare?sectiuneact=57

https://www.stiripesurse.ro/elicopter-american_2243630.html?fbclid=IwAR0b65OCXxlcnMRW0dgTQEqgDqi3sFJtCw08MePalMqrfCmk2Yvy9CNcLac

https://www.facebook.com/Federatia-Militarilor-din-Romania-1754846718125616/

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/205210

https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-79%20-2020-(224973)-(2).html

Nașul și consilierii