Hai să demonstrăm …ceva

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, sub conducerea preaînţeleaptă a domnului Dogaru Mircea, tinde să devină cel mai gălăgios sindicat. Are nu are treabă, de câte ori se simte nebăgat în seamă, domnul Dogaru, sau Mircică, cum îl mai alint eu, mai pune de o demostraţie, aşa cât să mai vină o televiziune şi să îi filmeze zulufii. De obicei întâmplările sunt programate de domnul Dogaru în zile festive, când prin pieţe se dă fasole cu cârnaţi, când toată lumea se bucură, râde şi dansează, cu sau fără motiv. Doar rezerviştii militari, strigă jos, când toată lumea se bucură, pentru că aşa crede domnul Dogaru că iese în evidenţă. Chestiune de fineţe mediatică, deprinsă de pe vremea când domnia sa şi scumpul Val, colegul de celulă de partid prin serviciile care se ocupau cu propaganda şi contracararea, îşi desăvârşeau instruirea în tehnica manipulării. Toată lumea se întreba de ce doar 25 Octombrie, 1 Decembrie, 24 Ianuarie ? Uite aşa, pentru că atunci toată lumea se bucură, numai noi suntem trişti, şi e normal ca televiziunile să vină să vadă de ce sunt unii trişti când ceilalţi râd. Numai că s-au plictisit şi televiziunile să tot audă acelaşi lucru, mai ales că dacă vor să vadă demonstranţi, au zilnic ocazia să ia de la Dozatorul de la Universitate. Aşa că nea Mircică a cam pierdut bătuta. Antenele domnului Voiculescu, cel cu care avea un ghişeft cu dublă partidă, nu prea mai au timp de domnul Dogaru, şi atunci domnul Dogaru a intrat în criză de popularitate. Ba mai mult, unele filiale se cam strâng aşa de capul lor, discută, se informează reciproc, fac schimb de opinii, caută soluţii, ba mai şi critică conducerea sindicală. Periculos . Unii, mai colţoşi, culmea , tot cu numele de Dogaru, dar mai oltean un pic, mai şi cer ca procentul de repartizare a cotizaţiei, să nu fie de 70/30 în favoarea centrului, ci în favoarea filialelor. Auzi “neobrăzare”.

Şi s-a pus nea Mircea pe scris scrisori. A scris la ministrul apărării, a scris la preşedinte a scris prim ministrului şi aşteaptă să fie băgat în seamă. Ce rost au acele scrisori? Ete aşa, să vadă lumea că nu stă degeaba şi să mai facă un pic de fum să nu zică puterea că el nu vrea dialog. Domnul Oprea, nu a avut timp să discute, dar i-a transmis că e gata să audă ce vrea, scoţându-l la discuţii pe domnul Ozunu. Nea Mircea, a muşcat momeala şi într-un “abces”de melancolie, căreia unii îi spun paranoia, a spus că domnia sa nu discută decât direct cu ministrul. Fleoşc! Uite aşa s-a dat de gol că de fapt nu voia nici un dialog, că voia numai să fie băgat în seamă, să se laude apoi că domnul ministru personal l-a invitat la discuţii, pentru că se teme de el. Cum spuneam, fineţuri de manipulare. Dacă era băiat deştept şi voia cu adevărat discuţii, ar fi acceptat oferta şi ar fi trimis acolo pe cineva din Comitetul Director, ca să nu se “murdărească pe piept”. Dar nici asta nu putea, pentru că cine ştie, dacă ieşea bine şi atunci gloria ar fi luat-o cel care negociase? A mai avut domnia sa o tresărire de orgoliu tot aşa para..normală când a spus că toate partidele care vor să conducă România trebuie să facă mai întâi plecăciuni la poarta sa. Aferim !

Vizavi de dispoziţia spre dialog, domnul Dogaru se plânge că nu discută nimeni cu el. Dar domnia sa cu cine dialoghează? Ar putea să ne spună de ce nu a binevoit să participe la adunarea de la Craiova ? A fost invitat şi a promis că vine. Apoi în 24 de ore a spus că nu poate veni dar a dat 3 răspunsuri diferite : ba că se întâlneşte cu liderii USL, ba că e bolnav, ba că nu are cu ce veni că are maşina la service. De parcă dacă venea cu filialele tuşea. De fapt domnia sa este deschis doar spre monolog, nu spre dialog. Unele filiale din Bucureşti îl invită de luni de zile să participe la adunările lor şi se face că nu aude. Căci vrea egalitate, dar nu pentru căţei . Acesta este dialogul domnului Dogaru. Dar ce, el e mai prost decât Băsescu ? Ce Băsescu s-a dus la Universitate ? Nu . Atunci el de ce să meargă la filiale ? Merge numai acolo unde este adulat, nu unde i se pun întrebări. Păi domnule Dogaru, dacă dumneata nu vrei să te întâlneşti cu filialele de ce ar vrea miniştrii să se întâlnească cu matale ? Ca să le spui ce ? În nici un caz ce vor sindicaliştii, pentru că nu ai de unde să ştii ce vor ei de vreme ce refuzi să participi la şedinţe cu ei. Şi atunci ce să le spui miniştrilor? Ce vrei dumneata ? Asta ştiu ei şi fără să le spui.

A mai trimis dânsul o scrisoare şi domnului MRU-SIE, tot aşa de sachi, pentru că ştie că nu va fi băgat în seamă, dar dă bine la imagine şi ameninţă că dacă nu i se dă răspuns la scrisoare, pe 14 Martie va organiza un mare miting de protest. Nu pot să nu zâmbesc, la aceste ameninţări care seamănă cu cea din cunoscutul banc cu cowboy-ul care rămâne fără cal şi ameninţă că dacă nu i se dă calul înapoi, face “ce a făcut tata”. Cam aşa şi “camaradul” Dogaru cu scrisoarea.

Acuma eu cred că marele protest de pe data de 14 are două scopuri: unul e cel de a mai ieşi în faţă, şi al doilea de a tine sub control situaţia internă care nu prea îi e favorabilă. Este momentul să le dea de lucru celor care nu prea au ce face şi se ţin de adunări şi discuţii şi de a le arăta tuturor că tot el deţine controlul şi este ascultat, în ciuda zvonurilor sau discuţiilor interfiliale. Eu cred că această manifestaţie de protest nu are nici o noimă, nici un scop nici o finalitate. Şi atunci de ce ar ieşi oamenii în stradă ? Pentru că aşa a visat Mircea ?  Domnul Dogaru  are un stil aparte, dânsul aruncă pisica pe piaţă, apoi sindicaliştii, filialele, dau curs mai mult din bun simţ, mai mult pentru a nu se face de râs sindicatul decât din convingere şi uite aşa iaraşi s-au lăsat prostiţi. Pe asta contează şi domnul Dogaru când aruncă pe piaţă astfel de propuneri fără a consulta pe nimeni.

Mai nou, a apărut pe piaţă decizia CEDO privind procesul unor grefieri vizavi de recalcularea pensiilor. Decizia este nefavorabilă şi este de rău augur pentru militarii rezervişti. Mai rămâne să vedem care va fi decizia şi pe aspectul discriminării şi ne putem lua adio de la şansele proceselor la CEDO. Acolo nu se dau decizii contradictorii. Având în vedere acest rezultat, se cere mai mult ca oricând o discuţie foarte serioasă privind strategia SCMD pe problema proceselor şi mai ales găsirea unui avocat sau case de avocatură care să cunoască subiectul şi să caute soluţii reale, nu doar să cadă la înţelegere cu conducerea sindicatului în ceea ce priveşte soluţiile. Discutând cu un prieten vizavi de rezultatele caselor de avocatură tocmite de CD şi de activitatea acelui mare department juridic al sindicatului, mi-am exprimat impresia că undeva, la un anumit nivel ÎN SINDICAT NU SE DOREŞTE CA NOI SĂ CÂŞTIGĂM PROCESELE. De ce cred asta ? Pentru că în mod logic, când se vor termina procesele, se vor termina şi cotizaţiile de sindicat. Sindicatul va rămâne cu maxim 2-3 mii de nebuni , cei care fac şi acuma muncă patriotică prin sindicat, nu cei plătiţi. Cei plătiţi vor pleca, pentru că nu vor mai fi bani. Nu trebuie să fii doctor ca să îţi dai seama că aşa va fi . Oamenii sunt ţinuţi în sindicat de aceste procese. Şi atunci e normal să menţii procesele pe rol până la sfintele calende, să accepţi politica unor case de avocatură care nu se prezintă la proces, sau să închizi ochii la dezinteresul acestora faţă de procesele sindicaliştilor. Faţă de anul trecut în sindicat au mai rămas aproximativ jumătate din sindicaşti. Fiecare filială ştie câţi oameni a avut şi câţi mai are la această oră. Nu contabilizez numărul celor care nu au plătit cotizaţia pe anul trecut ci pe cei care au plătit acest an. Şi atunci, este clar că odată terminată nebunia proceselor, sindicatul va rămâne la 2-3 000 de membri dacă va urma acelaşi traiect ca şi până acuma. De aceea e nevoie de discuţii, e nevoie de reorientare, e nevoie de cooperare între filiale, e nevoie de acţiuni adevărate, de tactici şi strategii în toate domeniile, de legături adevărate cu alte asociaţii ale militarilor, cu alte sindicate pentru că vor fi mişcări şi în cadrul altor sindicate, oamenii au început să realizeze că sindicatele fac jocuri politice, unii şefi de cartel sindical sau blocuri sindicale sunt mânjiţi şi urmăresc alte interese. Domnii Văcăroiu, Băsescu, Mitrea, Ciorbea, sunt bune exemple asupra intereselor şefilor de sindicat.

Este de mirare de ce sindicatul nu a deschis proces şi nici nu a luat în discuţie o acţiune în instanţă pe legea sănătăţii, pe asistenţa medicală conform legii 80. Pentru că era un proces în care existau şanse reale de câştig. La Craiova deja avem pe cineva care a câştigat în prima instanţă un asemenea proces. De ce CD nu a pus pe tapet acest proces? Este un subiect care afectează TOŢI militarii, nu doar o parte şi este un proces pe care avem şanse reale să îl câştigâm. Sau aveam , pentru că se pare că a fost schimbată Legea 80 în acest domeniu, sau se va schimba legea sănătăţii şi tot acolo ajungem.

Când îi va informa conducerea sindicatului pe sindicalişti cu privire la situaţia proceselor în care este angrenat sindicatul ? Nici acuma nu se ştie ce procese avem, pe ce speţă şi care este stadiul lor, dar ne lăudăm pe post că avem procese, de parcă numărul lor este important. Ce a făcut domnul Dogaru cu cele 5 tabele pe care le-au trimis filialele în alb la finele anului 2010? S-a spus că vor fi folosite la procese. CARE PROCESE DOMNULE DOGARU ?


De ce sindicatul nu abordează aspectele rezultate din Recomandarea Consiliului Europei 1572/2002, care oferă şansa înscrierii militarilor activi în sindicat ? De ce nu se luptă sindicatul pentru acest obiectiv? Asta ar trebui să facă acuma conducerea sindicatului, sunt atâtea probleme de discutat, de armonizat, de revizuit, de stabilit, nu o demonstraţie care practic nu are nici o finalitate. Sunt atâtea aspecte foarte importante de stabilit, iar noi ne plimbâm pe străzi pentru că aşa vrea domnul Dogaru, să ne plimbe în lesă. Au trecut câteva zile de când conducerea sindicatului, se spune, a avut o întâlnire cu şefii opoziţiei şi nu se vede nimic, Nici în media nu s-a prezentat nimic, nici pe blogul sindicatului nu s-a spus nimic. A avut loc sau nu, ce s-a discutat ? Prostimea nu trebuie să ştie. Prostimea trebuie să iasă în stradă când vrea tătucu şi atât.

P. S. Adrian Năstase a afirmat într-un cadru mai restrâns că după ce USL va câştiga alegerile se va reveni la pensiile ocupţionale pentru militari. Se lucrează la un proiect de lege în acest sens la care să cadă de acord partidele din opoziţie şi reprezentanţii pensionarilor din Sistemmul Naţional de Apărare. Este prima dată când un lider de calibrul acesta face o astfel de afirmaţie. Se pare că încep să dea roade protocoalele filialelor SCMD cu USL. Acest obiectiv nu ar fi fost prins poate ]n planul USL dac[ nu ar fi existat contactele la nivel filiale.

Războaiele lui Băsescu

Astăzi au avut loc cele două evenimente pe care lumea democrată le aştepta în România:Decizia curţii Constituţionale pe subiectul investirii guvernului SIE, şi discursul domnului Băsescu în parlament.

Bineînţeles că amândouă sunt legate, amândouă confirmă călcâiul de marinar apăsat pe grumazul democraţiei din România. După ce CCR a probat pentru a nu ştiu câta oara obedienţa si supunerea la dorinţele tătucului, a parafat încă odată obiceiul încălcării nu numai a legilor bunului simţ dar şi a legilor tării. Este inutil să mai discutăm despre ceva ce practic aşteptam şi nu mă miră.

Este inutil să vorbim şi despre discursul domnului Băsescu, dar trebuie totuşi să amintesc sau să punctez sferele de interes ale matelotului.

Am reţinut preocuparea domniei sale pentru revigorarea economiei pe unele domenii cum ar fi :

   1. Exploatarea minieră, „ dar nu orice activitate minieră„ ci numai cea auriferă, şi nu oriunde- completez eu-  ci cea de la Roşa Montana. Bineînţeles domnul preşedinte este dornic să încaseze cât mai repede comisionul chiar dacă a menţionat că bineînţeles că „dorim şi o exploatare autohtonă, dacă avem cu cine „ Avem aici o dovadă nu numai de subordonare a interesului naţional şi cedarea resurselor unei companii străine de interesele României ci şi un cinism ieşit din comun, în condiţiile în care ştie bine că a distrus practic şi desfiinţat mineritul autohton. Să vii acum şi să spui , după ce ani de zile ai distrus, desfiinţat şi dezarticulat tot ce însemna mineritul aurifer în România, că e nevoie de acest minerit şi că ai vrea să îl faci chiar şi cu companii sau resurse autohtone este nu numai cinic dar şi o nesimţire criminală. „ Dacă avem bani, să îl deschidem cu banii noştri dacă nu să îl deschidem cu bani de la alţii” Dar domnul vorbitor oare nu ştia că ţara asta se împrumută de la FMI de câţiva ani buni pentru că nu mai are bani ? Pe ce lume trăieşte ? Bun plan. Distrugi minele de aur, declari mineritul aurifer nerentabil, secătuieşti economia, rămâi fără bani pentru că nu mai ai aur la export şi te împrumuţi la alţii, şi brusc constaţi că minerituil aurifer a devenit rentabil. Şi cum nu ai bani să investeşti în el, ceri ajutorul unor companii străine care nu vor uita să te răsplătească pentru ca ai distrus mineritul autohton apoi ai adus ţara la sapă de lemn şi apoi i-ai chemat să te salveze, rugându-i  să vină să îţi ia aurul. Asta se întâmplă în România.

    2. Domeniul IT. Aici domnul preşedinte, bănuiesc mare amator de socializare, internaut convins, dar susţinător al ACTA declarat, a remarcat viteza mare de transfer a datelor în România, dar este nemulţumit de un aspect: avem prea multe fibre.. optice. Este supărat domnia sa că fiecare minister, fiecare regie, fiecare firmă are propria sa fibră optică, şi nu există una singură, care să poată fi supravegheată, penetrată, urmărită şi la nevoie scurtcircuitată de la pupitrul de comandă al serviciilor sale secrete, dintr-un singur buton. Asta este opinia domnului Băsescu vizavi de economia de piaţă, principiile de conducere de dreapta, dezvoltarea iniţiativei private şi dreptul cetăţeanului de a alege serviciile convenabile. Domnul Băsescu este supărat că „fiecare este stăpân pe fibra lui optică”. Este incredibil cu câtă seninătate poate să susţină asemenea aberaţii de parcă ar susţine libertăţi democratice fundamentale.

   3. Situaţia energetică a ţării. Aici am auzit iarăşi unele afirmaţii anacronice de parcă domnul sus numit şi-a propus să întoarcă lumea cu fundul în sus. Ca şi don Quijote de la Mancha, cavalerul cauzelor stupide se luptă cu morile de vânt. Ceea ce în ţările civilizate este considerat o şansă şi o posibilitate fericită de a mai salva resursele tot mai scăzute ale planetei în ceea ce priveşte energia şi mă refer aici la energia solară şi eoliană care au avantajul că necesită investiţii minime, consum de resurse ZERO, costuri mici pentru consumator, deci o soluţie ideală, domnul preşedinte al României tratează cu dispreţ, cu ură pentru că nu îi aduce nici un profit, nu o poate controla, nu o poate întrerupe la ordin şi nu o poate controla, dar mai ales nu îi poate ridica preţul de câte ori vrea, şi nu poate să obţină astfel taxe în plus. Cum să taxezi vântul ? Să vii în parlamentul României şi să spui “nu vreau să ne trezim la Predeal cu o moară din aia de vânt “ ca şi cum o moară din aia de vânt ar mânca copii şi ar produce pagube imense umanităţii, ar contamina solul mai ceva ca cianurile de la Roşia Montana şi ar polua aerul mai ceva ca maşinile second hand . Nu are domnul preşedinte nici măcar minimele cunoştinţe necesare încât să spună instalaţii eoliene, el le spune mori de vânt ca să înţeleagă tot românul “cât de gravă e situaţia”. E normal ca domnul prea des menţionat deja să spună că “ sursele noastre sunt cele de la Cernavodă, gazele de şist şi gazele din Marea Neagră “, pentru că asta înseamnă investitori străini, comisioane babane, liberalizarea preţurilor, taxe şi impozite, control asupra populaţiei, monopol. Când a afirmat că “ sursele noastre sunt …” numitul Băsescu a uitat să menţioneze la cine anume se referea când a spus sursele noastre, dar sunt sigur că se referea la aceleaşi persoane la care s-a referit şi când a spus “să trăiţi bine”, nu la cei la care s-a referit când a spus “i-am ciuruit”. Apropo de şisturi, poate acuma înţelege şi Briana Caradja, cea care protesta la ministerul Economiei împotriva obţinerii gazelor de şist, de ce a fost arestată. Păi cum să strigi în gura mare că nu eşti de acord cu ceea ce doreşte tătuca ?

4. S-a mai referit vorbitorul şi la parlamentul unicameral, adică ceea ce spuneam eu acum câteva zile când vorbeam de şansele ca USL să ajungă să formeze viitorul guvern, după alegeri. Prin prisma celor spuse acuma se întrevede din ce în ce mai clar demisia domnului Antonescu din fruntea PNL pentru că dacă sa va trece la parlament unicameral până la alegeri, lucru uşor de obţinut cu opoziţia în grevă, numărul deviitori parlamentari USL necesar a fi cumpăraţi sau şantajaţi scade considerabil şi astfel Băsescu va obţine mult mai uşor majoritatea parlamentară în viitoarea legislaţie.

Cam asta a vrut să transmită fiinţa extraordinară cetăţenilor, ca şi faptul că dacă sunt cuminţi şi nu îl mai scot afară, este posibil ca de 1 Iunie, cu o săptămână înainte alegeri să le le aducă salariile la valoarea avută înainte de 2009 dar bineînţeles neindexate cu inflaţia, cu preţurile, fără a ţine cont de valoarea de cumpărare a leului la ora actuală. Şi bineînţeles că se aşteaptă ca mujicul să fie mulţumit, să îi pupe mâinile şi să voteze cu actuala conducere care uite, are grijă de oameni şi le măreşte salariile în timp de criză. Cât de prost să fie romanul ?

PS. Mă întreb dacă nu cumva Măria Sa, atunci când spunea ceva de morile de vânt din Dobrogea se referea la ceea ce a văzut la Corbu, colţ cu poligonul militar. Dacă la acele “ mori” se referea, atunci îi dau dreptate, trebuiesc desfiinţate, dar acelea nu sunt mori ci antene.

De ce se leagă Antonescu la cap

Nu ştiu dacă şi alte popoare au proverbe asemănătoare celor specifice poporului român, ştiu că acestea sunt expresia unei expereinţe acumulate şi a unor obiceiuri care diferă de la o ţară la alta, de la o cultură la alta chiar de la o zonă la alta. Categoric sunt şi proverbe intraductibile, sau dacă vreţi fără nici un sens dacă le traduci în altă limbă, pentru că se referă la ceva ce nu există în cultura statului respectiv. Proverbele noastre sunt însă probabil printre cele mai diverse, mai colorate şi mai particularizate.

Să luăm de exemplu proverbul “nu te lega la cap dacă nu te doare” . Nu ştiu dacă ar exista corespondenţe, similitudini în alte culturi, dar la noi are forme şi rădăcini adânci. Povestea drobului de sare este aplicabilă acestui proverb. Oare domnul Crin Antonescu, să nu cunoască proverbul ? Sau pregăteşte ceva? De regulă politicienii vorbesc cifrat. Spun ceva ce pentru noi profanii nu are nici un sens, pentru că numai ei ştiu situaţia la care se referă şi de ce anume afirmă ceea ce afirmă.

Bunăoară citesc perplex, că domnul Antonescu a afirmat aşa brusc, aparent neprovocat că este gata să demisioneze de la conducerea PNL, dacă USL nu câştigă alegerile parlamentare. Şi ca să nu lase loc de interpretare, supralicitează, afirmă că prin asta întelege că demisionează , dacă USL nu va forma guvernul. Ei bine , dacă s-ar fi limitat la prima afirmaţie, aş fi înţeles asta ca o încredere oarbă în victorie, bazată sau nu pe nişte date sau speranţe legitime. Dar precizarea cu formarea guvernului, nu o mai înţeleg, pentru că asta poate fi echivalentă cu o demisie în alb. De ce spun asta ? Pentru că este posibil ca USL să câştige la pas alegerile cu 60 % să zicem, asta însă nu va însemna că USL va forma guvernul. De ce ? Din două motive:

1. Constituţia României , la art ARTICOLUL 103, spune : “(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.” Scurt, şi fără interpretări , citind articolul vedem că preşedintele desemnează un premier din cadrul PARTIDULUI care a obţinut majoritatea absolută în parlament. Cum USL nu este partid ci formaţiune constituită din mai multe partide, chiar dacă va fi câştigătoare ca Uniune , nu este obligatoriu, respectând LITERA legii să aibă un premier propus de Preşedinte. În situaţia în care nici un partid nu are majoritatea absolută, alegerea premierului revine la latitudinea preşedintelui, iar premierul trebuie doar să găsească suficienţi parlamentari sau partide cu ajutorul cărora să obţină majoritatea parlamentară. Ori acest lucru, este atât de simplu în România încât eu mă întreb de ce s-a legat la cap domnul Antonescu? Eu prevăd un viitor guvern UNPR, PP-DD, PDL, şi la nevoie PSD. Este clar ca bună ziua că nici unul din partidele din actuala coaliţie de la guvernare nu va dori să formeze majoritatea cu PNL, pentru că ei au mers foarte bine împreună şi e normal să dorească continuitate.

2. În varianta că USL va câştiga alegerile la pas iar actuala coaliţie de la guvernare nu va avea şansă să se apropie de majoritatea parlamentară, eu mă aştept la plecări masive ale parlamentarilor nou aleşi din USL, cu o pondere mai mare din partea PSD, către UNPR, PDL sau PP-DD, în aşa fel încât în câteva zile vom observa o răsturnare a balanţei în favoarea actualei coaliţii de la guvernare, cu sau fără UDMR. Acest scenariu nu este o plăsmuire este o variantă discutată, pregătită, banii şi dosarele sunt pregătite deja. PDL deja se roagă ca desemnarea candidaţilor USL să se facă în acelaşi sistem, pe baza „cotizaţiilor”, fapt ce le va garanta succesul acţiunilor de cumpărare şi şantajare a viitorilor parlamentari. În plus, cu greva asta parlamentară, nu este exclus ca actuala coaliţie de guvernare să voteze trecerea la o singura camera parlamentară, chiar cu riscul de a pierde nişte locuri în parlament, dar cu posibilitatea de a rămâne la guvernare, pentru ca atunci numărul de voturi necesare obţinerii majorităţii , deci efortul financiar de cumpărare a parlamentarilor opoziţiei, va fi mult mai scăzut. Nici o variantă nu este exclusă, puterea va face tot posibilul să se menţină la putere, cu orice riscuri.

Ce altă variantă ar mai fi ? USL câştigă la pas, Băsescu îi roagă să desemneze un premier, să formeze un guvern, cu o majoritate parlamentară în aşa fel încât să poată fi apoi suspendat la prima strigare ? Exclus. Înseamnă că Băsescu este clonat şi cel care va desemna premierul este clona, cu ADN-ul modificat.

Sau USL câştigă alegerile, iar Băsescu se resemnează, se recunoaşte învins şi predă puterea actualei opoziţii ? Sau USL câştigă alegerile iar parlamentarii USL şantajaţi sau cumpăraţi vor refuza şi vor prefera puşcăria decât să trădeze? Întrebaţi-l pe Meleşcanu dacă este posibil aşa ceva .

Ei bine, având în vedere această perspectivă, cine poate explica de ce domnul Antonescu s-a legat la cap? S-a săturat de conducerea PNL şi căuta un mod onorabil de a ieşi de la conducere? Nu ar fi exclus. Sau este convins că până la alegeri lumea va uita ce a spus acum . Ei bine, cunosc o persoană care nu va uita, iar acesta este domnul Preda, care a şi afirmat imediat că PDL îl va ajuta şi nu a spus-o în glumă, ştia ce spune. Atunci totuşi de ce s-a legat domnul Antonescu la cap ? S-a săturat de certurile cu Ponta , sau de certurile cu filialele sau de trădările celor pe care îi propusese miniştri ? Este posibil. Şi atunci s-a hotărât să îşi pregătească ieşirea de onoare. Sincer aş crede mai degrabă această variantă, pentru că nu cred că nu a luat în calcul variantele expuse mai sus. Nu pot crede că este chiar atât de sigur de victorie şi de loialitatea partenerilor de alianţă atâta vreme cât ei încă nu au decis nici până în prezent ce candidaţi vor intra pe buletinele de vot, în ce procentaje, nu numai în rândul Uniunii nici în cadrul partidelor. Se dau încă bătălii pe primării, oraşe, judeţe, sectoare iar Antonescu se vede deja în guvernare ? Nu pot crede că este atât de credul. Este ori inconştienţă, ori sinucidere.

USL la ora actuală contează şi ia în calcul nu atât voturile pro USL cât voturile anti –PDL uitând însă că voturile anti Băsescu se vor repartiza pe mai multe partide şi printre ele şi PP-DD care se ştie ce traseu va avea, iar până la urmă USL va rămâne cu mai puţine voturi chiar decât cele proprii ca număr de parlamentari, asta ca să nu mai spun că foarte multe voturi anti-Băsescu vor sta acasă şi nu se vor concretiza în parlamentari USL. Deci domnul Antonescu cred că se pregăteşte mai mult de demisie decât de guvernare, sau se leagă la cap fără să îl doară.