O altă schimbare simbolică

O revoluţie simbolică
Pe data de 21 Decembrie 1989 România schimba conducerea ţării. Mă rog,  e impropriu spus România, sau incomplet mai bine spus, pentru că Ceauşescu a fost schimbat la iniţiativa, cu organizarea, sprijinul şi sub directa coordonare a câtorva servicii secrete străine, din Est-Vest-Sud-Nord, de peste tot. Numai Marea Neagră nu şi-a băgat coada, dar acum deja nu mai sunt sigur. Atunci românii se bucurau crezând că le va fi mai bine, că au terminat cu Ceauşescu, deci cu necazurile. Iniţial conducerea nou instalată printr-o lovitură de stat ajutată de credulitatea cetăţenilor şi cu sângele şi sacrificiul lor, dar pentru propăşirea celor din eşalonul 2 al partidului şi securităţii, a declarat că vrea să schimbe orientarea sistemului, apoi datorită presiunii externe dar şi interne, a început să se orienteze şi să declare că vor să schimbe sistemul cu totul. Până la urmă de schimbat s-a schimbat doar denumirea partidului apoi a partidelor, apoi a ţării, drapelul, imnul,  deci simboluri,  şi direcţionarea banilor şi bunurilor statului.
O democraţie simbolică
După 25 de ani în aceeaşi zi, România trece printr-o altă schimbare, pe care unii o consideră aproape la fel de măreaţă, pentru că din nou românilor li se pare că au reuşit EI, ROMÂNII, de capul lor, să schimbe direcţia ţării şi să îşi aleagă conducătorul visat. Aşadar iată o dată simbolică, o dată care aduce o schimbare simbolică şi personal achiesez, ca să folosesc un termen la modă, este o schimbare pur simbolică şi nu văd de ce ne-am bucura când avem deja exemplul primilor 25 de ani se simbolism. Timp de 25 de ani, viaţa mai bună aşteptată de români a fost simbolică, ea a fost reflectată doar în averile politicienilor, foştilor securişti, turnători, secretari de partid hoţi şi tupeişti. Cine a fost cinstit şi sărac, tot cinstit şi sărac a rămas. Prosperitatea ţării a fost tot simbolică, independenţa ţării mai puţin chiar decât simbolică, suveranitatea o părere, iar mult invocata libertate de exprimare, gândire şi respectare a drepturilor cetăţeneşti, a proprietăţii private şi intelectuale au fost îngropate definitiv printr-o lege Big Brother care deşi declarată neconstituţională de o Curte Constituţională tot mai simbolică, dă voie statului, prin instrumentele sale de represiune, care au preluat sarcinile şi obiceiurile fostei securităţi, să între nu doar în casa omului, în dormitorul lui ci şi în gândurile, şoaptele, proiectele şi de ce nu obiceiurile cele mai intime şi ascunse ale cetăţeanului sub pretextul unei securităţi simbolice şi ea. Această lege dă voie specialiştilor din SRI să devină proctologi fără a avea pregătirea necesară fără a folosi mănuşi sau gel, căutând cu coada lopeţii terorişti până şi în fundul românilor, de o să-i usture ochii, dar nu simbolic, nu doar la figurat ci şi la propriu. Şi acest lucru se întâmplă în preajma aceleiaşi zile simbolice. Cu acest bilanţ putem spune, cu toată durerea, că idealurile celor care au ieşit în stradă cu reala dorinţă de a schimba ceva în bine, nu pentru a căsca gura sau pentru a pune mâna pe ceva, de la putere, până la sticle de whisky, dar şi sângele vărsat şi vieţile pierdute sunt tot simbolice. Asta am câştigat în 25 de ani, simboluri. Recunosc cu ruşine că până şi eu, am un Renault Symbol.
O nouă schimbare simbolică
De ce este şi această schimbare de locatar la Cotroceni simbolică?
Pentru că şi acum, ca şi atunci, schimbarea nu este făcută de români ci de aceleaşi servicii ca şi atunci chiar dacă atunci au fost preponderente cele cu staţie pe partea stângă.
Pentru că şi acum, ca şi atunci, la putere rămân aceiaşi oameni, aceleaşi Mării cu alte pălării. Citiţi lista consilierilor prezidenţiali şi veţi vedea că sunt aceiaşi oameni care au mai guvernat şi schimbat simbolic faţa ţării şi practic direcţia banilor. Priviţi lista guvernului din umbră şi veţi găsi aceiaşi hoţi la butoane. Regăsim printre ei nu numai foşti abonaţi ai posturilor guvernamentale ci şi foşti consilieri ai ”duşmanilor politici” de stânga sau de dreapta care rămân sau revin în funcţie, pentru a reveni sau continua să protejeze interese şi fapte care nu au doar caracter simbolic dar reprezintă şi ele un stil, o orientare şi o politică internă şi externă dezastruoase pentru români.
Pentru că la fel ca şi în precedentele conduceri, şi noul preşedinte a început cu promisiuni de austeritate personală, spunând că nu va accepta fastul şi că doreşte doar o locuinţă modestă, strictul necesar, că nu urmăreşte puterea totală şi vrea să fie un preşedinte al tuturor românilor echidistant şi nejucător, dar imediat după alegeri declară că şi-a sau şi-au luat România înapoi, el şi acoliţii lui pe care totuşi ezită să îi nominalizeze, apoi declară că vrea să ia toată puterea, apoi auzim că va locui în aceeaşi vilă, Lac 3 pe care Băsescu a renovat-o cu banii statului sperând să îi revină lui după mandat.
Pentru că la fel ca şi predecesorii săi, nu şi-a luat în primire postul până nu a făcut o vizită la Washington, pentru a primi instrucţiunile de folosire a puterii, direcţia şi contractele pe care trebuie să le protejeze. Povestea cu concediul petrecut la Palm Beach este şi ea simbolică şi iată că nimeni, dar nimeni, nici o televiziune nu se întreabă şi nu l-a întrebat ce a făcut 10 zile acolo, cu cine s-a întâlnit, de ce s-a dus în SUA când ştia –chiar dacă ar fi fost curat- că va da naştere la discuţii şi interpretări privind scopul vizitei. Nici nu s-a întors bine şi unele surse private deja insinuează că vila la care a stat, nu a fost-aşa cum a declarat la plecare- a unui prieten cunoscut, că i-ar aparţine şi ar valora cam 800000 de dolari, bani câştigaţi probabil din meditaţii.
Pentru că –la fel ca şi înaintaşul său – a intrat în palat cu câteva dosare penale în derulare, care ca şi la colegul Băsescu vor fi acum blocate datorită imunităţii prezidenţiale întreţinând justificat zvonul sau mai bine spus temerea, iar pentru unii convingerea că este şantajabil, poate chiar şantajat, manevrabil, daca nu chiar manevrat, controlabil, daca nu chiar controlat.
Pentru că, deşi în campania electorală la confruntarea cu finalistul Ponta spunea că nu va accepta nici un act de coabitare, la o zi, mai puţin de 24 de ore de la instalare, îl convoacă pe premierul Ponta, la o întâlnire neoficială, pentru a discuta viitoarea colaborare instituţională. Cu sau fără hârţii semnate, întâlnirea şi discuţia au avut loc, termenii de conlucrare, colaborare sau coabitare, nu are importanţă cum îi spui, au fost discutaţi şi stabiliţi, nu doar simbolic ci foarte practic. De fapt cei doi probabil vor stabili termenii până la care se poate întinde fiecare şi persoanele sau faptele care trebuie protejate peste orice confruntări. Ceva în genul tu nu te iei de mama, eu nu mă leg de tactu. Bineînţeles, instituţional fără nici o legătură cu dosare, afaceri, incompatibilităţi, retrocedări, socri, sau alte micromofturi de genul ăsta.
În final, pentru că  prima măsură ca preşedinte este o decorare simbolică, a unor oameni care au suferit foarte real, dar sunt recompensaţi simbolic, prin reprezentantul lor. Probabil că şi şampania o vor bea tot simbolic, prin acelaşi reprezentant. Ce simplu, este, dai o tinichea simbolică şefului unei organizaţii sau asociaţii şi ţi-ai asigurat respectul şi sprijinul întregii asociaţii.
O amăgire reală
Acestea sunt numai câteva din lucrurile care mă determină să spun că şi această schimbare, ca şi cea din 89 este tot simbolică şi nu înţeleg câte acte simbolice mai trebuie să suporte românul ca să înţeleagă că numai cu imagini şi gesturi simbolice nu se poate schimba nimic, aşa cum nu poţi potoli foamea unui copil doar arătându-i fotografia unei fripturi sau dându-i să privească prin vitrină un pui la rotisor. Un copil nu va fi niciodată nici potolit, nici păcălit în felul acesta. Dar iată că românul, acest copil veşnic al Europei, un copil, culmea, mai bătrân ca vârstă decât toată Europa, dar încă cu minte de copil de ţâţă, continuă să sugă la tetină de 25 de ani, deşi vede şi simte că e doar un cauciuc de care trage inutil. Inutil şi simbolic.
O altă schimbare simbolică