marți, 9 decembrie 2014

Viaţă de câine în armata României


cainele Max
De ce sunt mulţi câini în unităţile militare
De când mă ştiu se spunea că în armată este viaţă de câine. Era pe vremuri şi o anecdotă cu un câine care pleacă de acasă unde era bine întreţinut şi un maidanez care îl întreabă mirat unde pleacă şi de ce lasă viaţa de huzur de la stăpân. Acesta spune că merge în armată că a auzit el că acolo e viaţă de câine. Nu intru în profunzimea anecdotei, fiecare o vede şi interpretează cum vrea. Despre viaţa în armata română am mai scris cu diferite ocazii ca şi despre soarta acesteia, ajunsă în ultimul timp pe mâna unor adevăraţi dulăi fără mamă, fără tată, fără lanţ.
De data aceasta voi aborda subiectul vieţii unui câine adevărat care a lucrat pentru armata română. Vă voi lăsa mai întâi să citiţi articolele publicate despre viaţa câinelui Max considerat, dar nu ştiu dacă şi declarat sau tratat ca un erou al armatei. Articolele pe care le veţi citi vă vor lămuri cât de cât ce face guvernul şi armata pentru eroii lor, indiferent că au patru picioare sau nu mai au nici unul. Aici este vorba de atitudine, nu de regnul, specia sau rasa din care face parte eroul. Redau două din articolele apărute în media despre Max, câinele erou:max 2
La plăcinte înainte
Pe 29 Noiembrie 2012 pe România actualităţi ne lăudam cu el:
1. “El este Max şi a stat un an în teatrul de operaţii din Afganistan… dublul misiunii unui militar de rând. Nu este gradat, deşi a salvat multe vieţi pe câmpul de luptă.
Nu a fost medaliat la întoarcerea în ţară, dar va fi vedeta paradei militare din 1 decembrie din Piaţa Arcului de Triumf.
Max este singurul câine român care s-a adaptat temperaturilor foarte ridicate şi solului arid din Afganistan.
Nu i-a fost nici lui uşor, dar spre deosebire de alţi câini, vedeta noastră care ”nu ştie să latre” – după cum susţine conductorul său plutonier major Valentin Roşioară – şi-a dus la bun sfârşit misiunea.”
http://romania-actualitati.ro/max_povestea_unui_caine_militar-46270
La război înapoi
Pe 5 Decembrie 2014 pe Gândul info aflăm că armata i-a dat cu piciorul :
2. “Max este singurul câine al Armatei antrenat să detecteze explozibili în tetrele de operaţiuni. A efectuat două misiuni în Afganistan în cadrul Batalionului 2 Infanterie “Călugăreni” şi a Batalionului 300 Infanterie “Sf. Andrei”. Născut în 2009, el a fost dresat şi antrenat de mic pentru misiuni de plutonierul major Roşioara Valentin. „Este un câine pentru detectarea materialelor explozive. Îşi sacrifică el viaţa şi salvează alte vieţi”, spunea în urmă cu doi ani plutonierul.
Max şi-ar fi continuat misiunile dacă nu era diagnosticat cu o boală extrem de gravă, dirofilarioză, cunoscută şi ca viermi la inimă. Este vorba de un parazit extrem de periculos care se transmite prin înţepătura de ţânţar, larvele pătrunzând prin sistemul digestiv şi localizându-se în final în artera pulmonară şi în inima câinelui. Dacă ar fi fost imunizat corespunzător, Max ar fi sănătos şi astăzi.
Acum însă tratamentul său este costisitor şi de lungă durată. 600 de lei pe lună, vreme de trei ani. Armata nu a vrut să audă însă de el, singura opţiune fiind un adăpost în care probabil şi-ar fi găsit sfârşitul fără glorie.
O iubitoare de animale însă, Sorina Hanea, l-a cerut Armatei, fiind decisă să lupte pentru viaţa sa. De câteva ori pe lună se duce cu el la medicul veterinar, încercand să-l salveze. “
Pentru a contribui la tratamentul lui Max se pot face donaţii în contul Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor „Nu mai eşti singur”. Date de contact Sorina Hanea- tel: 0722 510 906; e-mail: numaiestisingur@gmail.com
Cont bancat in lei: RO60BTRL04501205858688xx- Banca Transilvania Agentia Beller
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
http://www.gandul.info/stiri/max-cainele-erou-al-armatei-lasat-sa-moara-de-cei-pe-care-i-a-salvat-13705529
http://www.cutu-cutu.ro/en/node/20417
Politica armatei şi armata politicienilor
Iată că armata, statul român, cu toate implanturile de buget trâmbiţate de domnul Ponta, bani care de altfel sunt destinaţi bazelor militare americane şi infrastructurii acestor baze, Ministerul Apărării nu are 600 de lei pe lună pentru a trata o boală contractată în timpul serviciului de unul din eroii săi sau mai bine spus  nu are o legislaţie care să ofere protecţie socială eroilor săi. În loc să facă tot posibilul să îl salveze, să îi asigure cel puţin o moarte decentă sau o pensie liniştită, armata, forţată de o legislaţie oarbă, după ce s-a folosit de el şi l-a prezentat la defilări cu mândrie, nu îi lasă nici măcar un os de ros, pentru că la ciolan sunt înscrişi prea mulţi dulăi şi şacali cu două picioare. Aşa cum la Cotroceni preşedintele în retragere Băsescu îşi premiază câinii credincioşi ajungând să dea decoraţii naţionale şi femeii de serviciu pentru că a şters bine praful de pe sticlele de Whisky, armata dă medalii de onoare tuturor onţanilor şi avansează ilegal toţi informatorii din presă şi cotizanţii din partidele de inimă ale miniştrilor, dar nu îşi poate nici măcar îngriji angajaţii care şi-au dat sângele pentru salvarea vieţii militarilor şi onoarei armatei. De altfel nu ştiu de ce m-aş aştepta ca armata să se îngrijească de un câine, când şi-a bătut joc de pensionarii ei cu două picioare sau chiar fără. Dacă pensionarii militari, rezerviştii au fost scoşi din rândul militarilor şi trecuţi în rândul asistaţilor social, mi se pare normal ca şi câinii, când nu mai sunt de folos să fie trimişi la ecarisaj sau în cel mai fericit caz cedaţi la mila asociaţiilor de profil fiind trataţi şi ei tot ca tot un fel de asistaţi dar ai unor asociaţii private. Se aştepta cineva la altceva din partea armatei sau guvernului? Nu poţi cere altceva unei conduceri care este mai plină de viermi şi târâtoare decât inima bietului Max. Poate unii vor spune că s-a ţicnit Neacşu dacă a ajuns să ceară conducerii armatei să aibă grijă de un amărât de câine, mai ales când generali ai armatei române, cum sunt domnii Onţanu şi Oprea î sunt păscuţi de procurorii cu biblia.
Acelaşi caz, alt câine, altă  armată, altă politică
Şi totuşi nu m-am ticnit, pentru că în alte ţări, membre NATO şi ele, câinii cu aceeaşi specializare şi atribuţiuni ca cele ale lui Max, sunt pensionaţi cu onoruri militare şi cu toată gratitudinea. Citiţi vă rog ce scria acum 4 ani presa despre TREO, un Labrador din componenţa armatei britanice erou din Afganistan şi el:
“Un labrador negru în vârstă de 9 ani a fost decorat cu echivalentul Crucii Victoria, cea mai înaltă distincţie militară din Marea Britanie. Câinele, pe nume Treo, a primit Medalia Dickin, pentru că a salvat de mai multe ori vieţile militarilor alături de care s-a aflat în misiune în Afganistan.
Labradorul a fost antrenat să caute bombe de la 1 an, iar acum, după ce şi-a servit ţara timp 8 ani, iese la pensie. Dar nu oricum, ci ca un adevărat erou.
Treo a descoperit mai multe dispozitive explozive ascunse în pământ şi a salvat viaţa omenilor alături de care a fost în misiune în Afganistan. Iar cei cărora eroul Treo le-a salvat vieţile înţeleg cel mai bine importanţa curajului animalului.
Dictincţia i-a fost oferită în cadrul unei ceremonii la Muzeul Imperial al Războiului din Londra.
Treo este cel de-al 63-lea animal care primeşte medalia, după alţi 26 de câini, 32 de porumbei mesageri, trei cai şi o pisică.”
http://www.antena3.ro/externe/caine-decorat-in-marea-britanie-cu-echivalentul-celei-mai-inalte-distinctii-militare-video-93174.html#
Asta e diferenţa
Nu este de râs, nu m-am ticnit, nici britanicii nu s-au ţicnit, asta înseamnă respect şi recunoştiinţă pentru serviciile făcute armatei de către cineva. Asta înseamnă să îţi respecţi blazonul şi să arăţi că te interesează soarta veteranilor, a eroilor . La noi conducerea armatei îşi aduce aminte de eroi doar la zile aniversare, face câteva fotografii, strange câteva mâini apoi eroii, veteranii, rămân cu strânsul .. din dinţi şi curea.
Când scăpăm de dulăii şi şacalii care conduc destinele armatei şi ale ţării?
Realitatea crudă
La o verificare mai amănunţită a datelor, din mai multe surse,   se pare că situaţia se prezintă astfel:
Prima oară starea şi situaţia lui Max a fost făcută public în emisiunea Pro Patria a MApN din 31 August 2014, tocmai pentru a găsi posibilităţi şi forme de ajutorare a lui Max. Adevărul este că legislaţia în vigoare nu acordă nici un fel de sprijin unor astfel de cazuri, după cum spuneam nici militarii nu au o protecţie socială adecvată, abia anul acesta s-a încercat modificarea acesteia pentru cei răniţi în misiuni, aşa că cei care îl aveau pe Max în dotare,   în încercarea de a-i salva viaţa au făcut acel reportaj în emisiunea armatei. De acolo a aflat doamna Sorina Hanea  despre situaţia lui şi pentru a-l salva de la eutanasiere l-a “împrumutat” cu acte în regulă pe Max, pentru că la armată, conform legislaţiei actuale datorită gravităţii bolii ar fi trebuit pensionat şi legislaţia, repet legislaţia, nu cei care l-au avut în “subordine” ,  îl tratează la fel ca pe o maşină dată la casat. Trebuie salutat sub acest aspect efortul şi iniţiativa celor care au făcut public cazul lui şi i-au mai prelngit viaţa cu 6 luni. Nu ştiu ce se va întâmpla după cele 6 luni, dacă se va putea vindeca sau va mai putea fi prelungit împrumutul, dar în şase luni multe se pot  schimba. Doamna Sorina Hanea declara că va încerca să sensibilizeze  parlamentarii pentru adoptarea unei legi sau modificarea actualei legi în aşa fel încât astfel de cazuri să nu se termine cu o simplă injecţie letală. Îi recomand doamnei Hanea să ia legătură în acest sens cu doamna Cristiana Anghel, o mare iubitoare de animale. Sunt convins că pe lângă dânsa se vor mai găsi câteva suflete de parlamentar  care să iniţieze , sprijine, voteze un astfel de proiect. În şase luni, dacă nu se poate salva guvernul Ponta, poate salvăm viaţa lui Max. Eu zic că merită mai mult decât penalii din parlament, poate se dă o lege a graţierii şi pentru eroii armatei române, nu numai pentru parlamentarii cu viermi în suflet şi mâini mânjite de şpagă.
http://www.mapn.ro/armatatv/categoria_21_pe_2010.php
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/de-ce-a-lipsit-max-de-la-parada-de-1-decembrie-682061.html
Viaţă de câine în armata României

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.