Independența justiției – concluzii scrise

 

Despre independența justiției am tot auzit vorbindu-se de 13 ani incoace de mi s-a acrit. Sintagma este de cele mai multe ori folosită, de către magistrați sau cei care le fac jocul, atunci când unul din ei e prins cu pantalonii în vine, află presa, sau mă rog, lumea, și toată breasla dă fuga să îi ridice nădragii să nu se vadă rahatul din lenjeria intimă a justițiarilor. Face un magistrat un accident de mașină soldat cu victime, sau e prins cu șpagă, sau dă o decizie pe un caz politic și politizat, conform instrucțiunilor de partid? Totul se sigilează, nu mai ai voie să faci referire la caz pînă la finalizarea dosarului, adică până când se prescrie fapta și astfel făptuitorul scapă cu lenjeria albită.  În plus, orice referire la caz se consideră atac la demnitatea, onoarea bebelușului și implicit la independența justiției. Se dă o lege care încearcă să mai domolească setea de averi acordate de instanțe sau de legi vădit părtinitoare magistraților? Sare toată crema magistraturii în frunte cu CCR și declară că este lovită independența justiției și că vai, biata oarbă nu mai vede pe cine trebuie să protejeze, societatea este în pericol.

Ce înseamnă însă independența justiției? Se spune că”independența judiciară presupune că justiția trebuie să fie liberă de orice influențe ale guvernului, parlamentului, sau a altor interese private. Independența sistemului judiciar este esențială și importantă pentru ideea de separare a puterilor în stat.”

Teoretic așa ar trebui să fie. Practic însă nimic nu este mai legat de puterea legislativă și executivă decât puterea judecătorească. În plus, corupția din societate, din lumea politică, din sistemul de guvernare nu ar exista dacă însăși justiția nu ar adăposti, încuraja și proteja acesată cangrenă. Argumente:

–        Membrii CCR sunt numiți de partide;

–        Șefii instanțelor și instituțiilor juridice sunt propuși, numiți, validați, dirijați de un președinte ales politic, dirijat nu doar de clasa politică ci și de structuri străine nu doar de justiție ca principiu ci și de interesele statului.

–        Instituțiile juridice sunt conduse, dirijate și instrumentează dosare conform instrucțiunilor primite de la servicii de forță, cu care semnează protocoale secrete;

–        Dosarele marilor capete politice se soluționează sau păstrează la sertare până se prescrie fapta, după cum dictează interesele de partid;

–        Magistrații sunt mânjiți din cap până în picioare iar când unii sau alții, magistrați sau  guvernanți, ies din rând sau nu respectă ”regula” nescrisă a protecției bilaterale, se ajunge la șantaje pe față, inter-instituțional, ca în cazul mult prea amânatelor  decizii ale CCR pe OUG 59 sau PLX 244 și multe alte cazuri mai puțin cunoscute dar cu aceleași efecte.

Dovezi? Numai în ultima lună au fost date de către diferite instanțe,  decizii care frizează nu doar ideea, noțiunea, principiul de justiție ci orice normă de bun simț.

1.       Șef Secție Tribunalul Constanța: O doamnă judecător, șef al unei secții a Tribunalului Constanța este prinsă și condamnată în primă instanță pentru că a primit mită de la un primar. Nu contează prejudiciul, cauza judecată pe fond a primit decizie de condamnare. Bineînțeles doamna judecător a fost suspendată, a făcut recurs până la ICCJ, adică la madăr and fadăr al justiției române,  care primind dosarul în 2021 l-a târât prin sertare 2 ani până ce s-a îndeplinit termenul de prescriere a faptei. Drept urmare ICCJ a decis:

–        „Constatarea încetării suspendării din funcţia de judecător a doamnei judecător Jianu Corina Eugenia, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii referitoare la aceasta, respectiv 21.07.2023;

–        Constatarea încetării suspendării din funcţia de preşedinte al Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa, începând cu data 25.07.2023.

–        Repunerea în situaţia anterioară în privinţa vechimii în funcţia de judecător pentru perioada cuprinsă între data suspendării din funcţie a acesteia (29.11.2014) şi până la data repunerii efective în funcţia de judecător, respectiv 21.07.2023.

–        Repunerea în funcţia de conducere de preşedinte al Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa începând cu data de 25.07.2023 pentru restul de mandat neexercitat de 1 an, 4 luni şi 26 de zile.

–        Înaintarea măsurilor dispuse către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii şi acordării drepturilor băneşti cuvenite”, se arată în decizia secției pentru judecători a CSM de luni.”

Asta  înseamnă bineînțeles independența justiției.

2.       Ala-bala  Portocala.   Celebrul caz ”Portocală” a fost rezolvat de aceeași ICCJ tot în spiritul JUSTIȚIEI ROMÂNE, adică prin apărarea libertății și independenței… procurorilor corupți. Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au dispus, pe 21 iunie, achitarea fostului procuror şef al Serviciului Teritorial Ploieşti din cadrul DNA, Lucian Onea, şi a fostului procuror DNA Mircea Negulescu. Fostul procuror DNA Mircea Negulescu, poreclit „Portocală”, a fost achitat pentru infracțiunile de care era acuzat, respectiv de cercetare abuzivă, inducerea în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă și alte fapte. Judecătorii instanței de fond au stabilit că aceste fapte nu au fost comise, așa cum apar în plângerile formulate de afaceristul Sebastian Ghiță.  

Au fost comise altfel. Trăiască independența Justiției!

3.”Ursul” păcălit de justiție. Dacă despre cazurile de mai sus se poate spune că ”se justifică” cazul Gheorghe Ursu nu are nicio șansă să fie acceptat/înțeles  așa cum l-au ”rezolvat” trei tineri magistrați de la aceeași ICCJ, care au decis că fapta nu există, că nu a existat pe timpul lui Ceaușescu nicio confruntare sau antagonism între sistem și populație, iar modul în care au acționat organele de cercetare penală, securitatea și lucrătorii din penitenciare este folosit și astăzi în justiția și societatea română. Ca urmare, foștii ofițeri de securitate Marian Pîrvulescu și Vasile Hodiș, dar și fostul șef al Securității, Tudor Postelnicu (decedat) au fost declarați nevinovați deși alte persoane au fost găsite vinovate și condamnate pentru aceleași fapte. Colegul de celulă, care îl bătea la concurență cu agenții din penitenciar nu a beneficiat de”circumstanțe” similare, în cazul lui nu s-a spus, drept justificare,  că ”aceleași metode sunt folosite și astăzi”.  Să fiu sincer, mă aștept ca și în cazul azilelor de bătrâni, cei care au înfometat bătrînii și i-au ținut în condiții mizere prin beciuri și spații insalubre,  să beneficieze de aceeași judecată și să fie exonerați pe motiv că aceleași metode erau folosite și în lagărele de exterminare, deci nu e nimic nou sub soare. Nici nu știi ce este mai absurd să afirmi/constați/ consfințești/legiferezi,  că securitatea a fost mama bună, sau că actualul sistem folosește aceleași metode și nu se ia nicio măsură, totul se face cu îngăduința justiției, tinerii magistrați consideră că este normal să fii ucis în bătaie în penitenciar?

4.       Cazurile Elenei Udrea, Alinăi Bica, Ioanei Băsescu, al lui Piedone și multe altele neaduse în fața opiniei publice pentru că nu reprezintă ”nume celebre”,  nu sunt altceva decât dovezi că în România JUSTIȚIA este doar o vorbă în vânt, ”independența justiției” este o expresie cu ajutorul și în numele căreia magistrații își fac de cap și fac ce vor ei, ce li se dictează, sau ce ”trebuie”pentru ca ei să își păstreze privilegiile, să își apere averile, libertatea și să își facă efectiv de cap.

Și peste toate tronează CCR, această Cosa Nostra a justiției române care amână fără nicio justificare (dacă nu cumva incompetența poate fi considerată o justificare), decizii cruciale pentru populația României până când guvernanții binevoiesc să înțeleagă că nu trebuie să  se lege de pensiile specialilor din JUSTIȚIE. Pentru a-și atinge scopul, magistrații sunt gata să sacrifice orice, inclusiv securitatea și independența statului, existența acestuia, dirijând loviturile și măsurile Plx 244 către militari așa cum au cerut CSM și asociațiile magistraților. Loviți-i pe militari, spun magistrații la un ison, deciziile CCR nu apără independența țării și armata, ci doar averile magistraților.  Și pentru că, așa cum spunea și Păunescu în una din poeziile sale, ”nu se-ajunge pân la gâtul voievodului de țară, dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară”, s-a găsit și un gornist să se bage ”amicus curiae”în ciorba Plx 244, dând ocazia magistraților CCR să îndrepte lovitura principală spre pensiile militare exact așa cum s-a întâmplat în Decizia 900.

Dar pe cine mai interesează acuma amânunte de acest gen, când DOVADA SUPREMĂ a ”INDEPENDENȚEI JUSTIȚIEI” o constituie cererea Curții de Apel Brașov care a solicitat Curții de Justiție a UE instrucțiuni privind modul în care ar trebui  să soluționeze cazurile de prescriere  ale unor fapte prin care au fost prejudiciate fonduri europene, DACĂ TREBUIE SĂ APLICE DECIZIILE CCR SAU NU. Deci, magistrații români, cei care când li se taxează pensiile se plâng că nu își pot exercita liber și independent actul de justiție și că taxarea este un amestec în luarea deciziilor, cer altora să le spună cum să soluționeze cazurile pe care EI  trebuie să le rezolve INDEPENDENT ȘI NECONSTRÂNS, cerând voie să încalce CONSTITUȚIA.

Fugiți băi de aici, că asta nu e justiție, asta e bătaie de joc. De azi încolo, astfel de solicitări se vor înmulți, pe diferite spețe, până când Constituția va ajunge pe post de hârtie igienică prin azilele de bătrâni.

https://www.stiripesurse.ro/halucinantul-caz-al-judecatoarei-care-dadea-solutii-doar-pe-spaga-cutremur-in-justitia-din-romania_3004908.html

https://romania.europalibera.org/a/mircea-negulescu-portocala-a-fost-achitat/32469264.html

https://romania.europalibera.org/a/achitare-caz-ursu/32522927.html

https://www.juridice.ro/697060/cjue-c-107-23-ppu-lin-combaterea-fraudei-care-aduce-atingere-intereselor-financiare-ale-uniunii-europene-normele-nationale-privind-prescriptia-in-materie-penala-trebuie-sa-permita-o-prevenire-si.html

Independența justiției – concluzii scrise

Pentru cine bat clopotele Jiene?

 

Jianu,  haiduc pentru unii, zapciu pentru alții

Legea pensiilor de serviciu denumite impropiu,  sau mai bine spus nejuridic,  ”speciale”  a ținut trează o perioadă de timp media clevetitoare dar la fel de nefolositoare. Este știut că cei din media, și mă refer aici la marile canale,  ca să nu zic canalizări, prezintă subiecte care le aduc lor profit, fie din rating fie că au fost comandate, așa cum se comandă și se plătesc secvențele de publicitate, chiar dacă nu  în același cuantum. Cum a fost votată, cum s-a stins subiectul, interesul și dorința realizatorilor tv de a ”rezolva problema”. Sloganul ”poporul vrea eliminarea pensiilor speciale” nu mai e de actualitate, pentru că niciodată poporul nu a vrut ceea ce au vrut politicienii sau a pretins media că vrea”poporul”, sintagma a fost folosită întotdeauna doar ca paravan, pentru a acoperi unele interese total străine de ceea ce dorea ”poporul”. Mergând pe firul pensiilor de serviciu, o altă sintagmă folosită cu mare succes de politicieni și media, cu mare priză la țugurlani a fost ”repararea inechităților” din cadrul pensiilor, în special cele  militare. Populația kaki cu studii avansate de botanică a mers de fiecare dată după fentă, unii merg și acuma și așteaptă ca noua lege, indiferent ce număr va purta ea, indiferent cum va fi promulgată, să repare ”inechitățile” pentru că așa scrie în motivarea legii, uitând că toate legile din 2010 încoace ”și-au propus” același lucru și au făcut exact contrariul, pentru de fapt asta au urmărit.

Unii caută încă ”soluții” de rezolvare și au credința nestrămutată că dacă îți dorești așa ceva, ești tenace și nu renunți la speranță, va fi bine și la vară cald. După 12 ani de cotonogeală, Marea Kaki încă nu și-a învățat lecția, nu a depistat nici cauzele și nici nu a căutat  să le înlăture.

Alții, și mai botaniști, așteaptă și speră că noua lege (Plx) 244, contestată de magistrați la CCR, adică la magistrați, va fi respinsă sau -aici e aici- va stabili că și pensiile militarilor vor fi recalculate, pentru că pe undeva între hipofiză și prostată s-a creat o sinapsă care transmite mesaje cu efectul protoxidului de azot. Cum poți crede că ceva contestat de unii îți face ție bine, ca hemoro easy la cutie, nu pricep nici să mă tai, dar așa scrie în cartea de botanică.

O altă parte din vâslașii kaki așteaptă,  ca mortul coliva, ca același CCR să dea verdictul privind neconstituționalitatea OUG 59 și uite așa să li se facă dreptate, să fie înlăturate inechitațile și să se termine cu discriminările în sistemul pensiilor speciale. Niciunul însă nu a sesizat că cea mai mare sursă de discriminare o constituie art 28(1) din Legea 223, reintărit în Plx244 care menționează sporurile care nu intră în baza de calcul a pensiei, în loc să fie trecute cele care intră. În actuala formă, orice nou  spor care va fi adăugat la salarizarea militarilor, va fi inclus automat în calculul pensiei celor ce vor urma să iasă la pensie, mărind diferențele între aceștia și cei deja pensionați. Fiecare spor va crea o nouă categorie de ”privilegiați”, pentru că se va acorda doar celor care îl introduc, cu gandul la pensia lor. Nu e așa Florine ? Dar cei care așteaptă pretinsa pomană, sunt nu miopi, nu chiori, ci de-a dreptul orbi pentru că nu văd că prevederile care ar putea fi anulate prin declararea OUG 59 ca neconstituțională, în partea care privește pensiile militare,  sunt preluate de OUG 114 și, mai nou, limitarea la net este acuma aplicabilă tuturor, inclusiv  magistraților, prin Plx 244 deci nu numai că  NU se va anula, dar chiar se va extinde. Oamenii ăștia care chiar cred că lucrurile vor evolua în direcția visată de ei, au albeață și pe ochi și pe creier?

Diavolul stă ascuns în detalii

Foarte puțini, chiar dacă au sesizat diferența, și-au pus întrebarea de ce a fost înlocuită expresia” rata inflației”, cu ”indicele prețurilor de consum lunar” și ce anume înseamnă asta, pentru că așa cum spuneam toți se iau după fentă, ca și în cazul contractelor pe care le semnează românii cu diferite bănci sau firme care vin cu ”oferte„ de nerefuzat, fără a citi însă ce scrie mic mic mic în josul paginii.

Și mai puțini au sesizat o altă ciudățenie, care arată cu adevărat pentru cine bat clopotele.

Așa cum spuneam, în proiectul încă nepromulgat al Plx244, la cap XIII(1)  este introdusă  limitarea la net pentru toate pensiile de serviciu, ABSOLUT TOATE, lucru ce ar bucura pe unii, cei care privesc la capra vecinului, sau ar crea măcar impresia că militarii nu vor mai fi discriminați.Iată textul :” Art. XIII. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legiinr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările ulterioare, Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta lege, nu poate fi mai mare decât 100% din media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu.”

Ei bine, impresia de echitate este falsă, și voi demonstra că, din nou, clopotele bat, nu doar cu aprobarea ci cu ajutorul specialiștilor din MApN, doar pentru militari. Este adevărat, acest articol prevede că limitarea la net SE VA APLICA TUTUROR PENSIILOR DE SERVICIU. Dar, PENTRU MILITARI, această prevedere mai este introdusă odată, nu doar în OUG 59, prevedere care chiar abrogată, se va menține în continuare prin această lege, dar mai este introdusă odată, ÎNCĂ ODATĂ, CHIAR ÎN LEGEA 244.

La art XI (10), se precizează :

”La articolul 60, alineatul (1) se modifică și va avea

următorul cuprins:

Art. 60. – (1) La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie”

Oare de ce? Să vă spun de ce. Pentru că se știa de către legiuitor, cei care au întocmit proiectul, că acesta va fi atacat de magistrați la CCR în special pe această prevedere.  Și se mai știa că aceștia vor câștiga. Și se mai știa că această prevedere va fi anulată și nu o puteau anula doar pentru magistrați, deci trebuia anulată pentru toate pensiile. Dar CCR va declara neconstituțional articolul XIII(1) TOȚI ”SPECIALII” vor scăpa de limitarea la net, mai puțin militarii, care îl mai au trecut odată în proiect, la art XI (10) . Diabolic nu ? Ei bine, așa cum a fost recunoscut chiar de MApN, toate prevederile care țin de pensiile militare sunt lucrate la MApN deci și aceasta, deci această mârșăvie este făcută cu acordul specialiștilor noștri.

Și mai este un aspect de luat în seamă care arată pentru cine se dă funia cu ceară. Dacă cițiți cu atenție cele două articole veți constata că sunt APROAPE identice, cu excepția finalului. La cap XIII(1) se spune că pensia nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care ”A CONSTITUIT BAZA DE CALCUL AL PENSIEI DE SERVICIU”, pe când la cap XI(10) spune că pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor lunare nete corespunzătoare salariilor brute, cuprinse în baza de calcul, LA DATA DESCHIDERII DREPTURILOR DE PENSIE” După cum se poate observa, la militari se face trimitere la soldele CU CARE A IEȘIT LA PENSIE PENSIONARUL. Deci dacă se va face o recalculare, se va lua în considerare cuantumul pe care l-a avut pensionarul LA DATA IEȘIRII LA PENSIE, nu la data recaculării.

Ei bine, cei care au întocmit acest proiect, au știut pe ce mizează, au știut că pensionarii militari merg după fentă și vor cere ei singuri recalcularea, fără să citească cu atenție legea.

Și ca să fie tacâmul complet, mai semnalez  o anomalie constatată de furnicile lui Mateiaș, aceea privind art.XV din proiectul L 244/2023, care modifică art 101 din L227/2015, după cum urmează: ”(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), în situația în care cuantumul componentei din venitul lunar din pensie nu poate fi determinat ca urmare a aplicării principiului contributivității, cota de impunere de 15% se aplică pentru partea din venitul lunar din pensii care depășește câștigul salarial mediu net care se determină pe baza câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

După cum se vede, și sper că toți înțeleg, dar nu garantez, acest articol se referă nu strict, dar în mod special, la pensiile militare, singurele care nu au prevăzută/menționată/ specificată/ recunoscută, partea contributivă a pensiei. După cum se știe, de mult se bate apa în piuă pe faptul că militarii nu ar fi contribuit la pensie. Fals. Am demonstrat AICI că militarii, ca toți salariații, ba pe unele perioade chiar mai mult, AU CONTRIBUIT LA FONDUL DE PENSIE, CĂ LI SE REȚINEAU SUMELE STABILITE DE LEGE PENTRU PENSIE. Ei bine, de data asta, legiuitorul nu contestă militarilor doar contribuția ci însuşi prinncipiul de contributivitate, declarând ei că-vezi Doamne- nu acest cuantum NU POATE FI DETERMINAT CA URMARE A APLICĂRII PRINCIPIULUI CONTRIBUTIVITĂȚII. Cum să nu poată fi determinat, când acesta A FOST RECUNOSCUT ȘI DETERMINAT PRIN LEGE PENTRU TOȚI CEI PENSIONAȚI PE LEGEA 263? O mai mare aberație nu există.

La magistrați, situația este și mai hilară. Pentru cei pensionați înainte de îndeplinirea condițiilor de vârstă și vechime pentru pensia de serviciu, componenta contributivă ”NU POATE FI IDENTIFICATĂ” dar cum au făcut 60 de ani, brusc, se constată că au contribuit. Trăim în România și așa ne trebuie!

Acuma, ce e de făcut?

Poate ar trebui depus un Amicus Curiae la contestația magistraților, măcar pentru partea privind nerecunoașterea contributivității, dar tare îmi e teamă că vom păți ca și la celebra decizie 900. Apoi, cine să îl întocmească și cine să îl depună și susțină, că eu nu cunosc încă un șef de asociație care să fi câștigat Miss Olanda.  Oricum, magistrații vor trage cu dinții să scape ei și vor pune tunurile pe pensiile militare, așa cum au făcut reprezentantele asociațiilor militarilor în aprilie. Pe la o instanță din țară, o judecătoare întreba un pensionar militar angajat pe acolo, de ce presa vorbește doar despre pensiile magistraților și nu despre ale militarilor? Deci asta e atitudinea magistraților de la care militarii așteaptă pomană.

Mai e puțin până pe 26. Somn ușor tuturor liderilor de asociații militare! Bat clopotele!

Daca ti-a placut articolul trimite-l mai departe!

Pentru cine bat clopotele Jiene?

Dragostea de părinte

 

Dragostea de părinte pentru copii lui este sfântă, indiferent că este vorba despre părintele 1 sau părintele 2, cum spun unii părinți sau nepărinți din protipendada europeană. Istoria este plină de exemple de părinți care s-au sacrificat, au sărit în foc, în fântână, au comis crime sau au luat asupra lor crime necomise, pentru a-și salva copii. Excepțiile apărute pe ici pe colo, nu fac decât să întărească regula.

Gică Hagi, părintele Gică Hagi, nu face excepție, iar meciurile naționalei de fotbal au scos la suprefață această latură a”regelui”.

Cu ceva timp înainte, când România începea campania de calificare la Europenele de fotbal, părintele Hagi era foarte supărat  pentru că Edi Iordănescu, antrenorul naționalei, copilul altui părinte celebru din fotbalul românesc, nu i-a convocat ”prințul” la națională deși acesta lustruise bara mai bine de un an. Părintele Hagi spunea atunci că nu conta că fiul său scump nu jucase un an, fiind accidentat, acuma era sănătos, trebuie să fie convovat pentru că odată, cândva a jucat bine și e băiatul lui: „Public ne-a comunicat că Ianis e un jucător important pentru el. Nu e nici pe lista preliminară. Probabil că atunci când o să fie în formă foarte bună și nu are ce să facă, atunci o să fie convocat.E o situație care e foarte clară din punctul meu de vedere. Eu pot să spun că Ianis nu e important pentru echipa națională. Un jucător care a făcut foarte bine înainte să se accidenteze, a jucat bine la echipa națională, nu intră pe listă cât timp este sănătos… Nu intră pe lista preliminară și din punctul meu de vedere pot să zic cu tărie că Ianis nu e important pentru echipa națională.”

Dar, ca să nu spună lumea că își vrea odrasla la națională indiferent dacă merită sau nu, el introduce în cauză și un alt jucător, Virgil Ghiță, care joacă în Polonia la nuș ce echipă și în opinia lui și acesta trebuia convocat : ”Ghiță de ce nu e la echipa națională, când el e în primii trei din Europa, înaintea lui Kounde? Dați-i telefon lui Edi Iordănescu și întrebați-l. Ghiță joacă titular meci de meci. E singurul jucător român care în Polonia joacă meci de meci și nu e convocat. A fost la toate loturile naționale.”

Ei, vedeți ce altruist e Hagi? El nu e supărat că odrasla lui nu era convocată ci pentru că fotbaliști DE VALOARE sunt ținuți pe bară. Trec peste faptul că fiecare vede valoarea prin proprii ochi si criterii, mă opresc doar la faptul că nici lui nu i-a convenit și nu îi convine când cineva îi spune pe cine să bage în echipa lui. A fost antrenor la FCSB și a plecat pentru că finul său, Becali îi cerea să bage în echipă jucători despre care el nu considera că trebuie să joace. Dar Hagi a uitat asta. El e „REGELE” nu ?

Ca fapt divers, fără Ianis în echipă, Edi a scos două victorii, chiar dacă jocul echipei nu a strălucit. O să spuneți că nu conteaxză, că noi vrem ca echipa să joace, că jocul naționalei a fost prost dar am avut noroc.

As fi de acord, dar nu mă lasă același rege. Nu mă lasă și nu îl lasă nici pe cumnatul Gică Popescu, cel care după ultimele două meciuri jenante, poate cele mai proaste jucate vreodată de naționala României, e vorba de cele cu Kosovo și Elveția, a criticat just și decent prestația jucătorilor români. Ei bine, Hagi același Hagi, Gică Hagi, regele, îi ia apărarea lui Edi, deși rezultatele, punctele obținute sunt mai slabe iar jocul infect. E adevărat, nu am mâncat bătaie, am obținut două egaluri în urma unui joc de echipă de cartier, cu Ianis Hagi titular în meciul cu Elveția. Exceptându-i pe Mihăilă și Moldovan, care au jucat fotbal, Drăgușin și Screciu care au mai mișcat, toți ceilalți au fost figuranți. Manea catrastofă, Hagi, Pușcaș, Băluță, inexistenți. Cu toate astea Hagi îl apără pe Iordănescu, spunând că : „Eu vă spun cum gândesc. Pentru mine nu contează cum începi, ci cum termini. Jocul poate să meargă sau nu, dar important e cum termini un meci. Contează rezultatul, mai ales acum. Nu cred că există un român care nu-și dorește să mergem la Europene sau la Mondiale. E un rezultat foarte bun, o reacție foarte bună a echipei, iar calitatea jucătorilor a făcut diferența. D-asta e frumos fotbalul, pentru că e imprevizibil. Când crezi că ești tare și nu ești concentrat, adversarul vine și te pedepsește. Așa s-a întâmplat și aici. E un rezultat foarte bun, care aduce încredere și speranță tuturor.”

Este foarte dezamăgitor  să vezi cum un jucător și apoi antrenor, care toată cariera sa a pus preț pe valoarea jocului și pe profesionalism în ceea ce privește FOTBALUL, vine acuma și spune că nu contează cum prestezi, cum joci, ci ce rezultat ai scos. Este împotriva întregii cariere de fotabalist și antrenor și manager este împotriva principiilor demonstrate ani de zile  de Gică Hagi. Și asta pentru ce? Pentru că Iordănesci l-a  băgat și pe Ianis în lot deși acesta nu a dovedit nimic dar absolut nimic. Nici nu știu dacă a atins de 10 ori mingea în meciul cu Elveția. Culmea culmilor este că Edi nu l-a convocat nici acuma pe Virgil Ghiță ”cel mai tare jucător român”,  dar acuma Hagi nu a mai sărit în sus. Acuma rezultatul ”foarte bun”, adică un egal făsâit,   scos de efortul unui singur jucător, un meci în care nu am contat ca echipă, contează mai mult decât principiile de o viață și respectului față de meserie și adevăr și chiar față de viitorul fotbalului românesc. Și asta, este posibil să se întâmple chiar și la jucători mari, atunci când copii lor sunt convocați, fapt ce intră în CV și poate conta la un eventual transfer. Singura echipă în care Ianis a făcut ceva, este Viitorul, unde toată echipa trăgea pentru băiatul antrenorului. Cum a fost scos afară, cum a dispărut. Dar e băiatul lui tata, pentru el ne batem joc și de națională dacă e nevoie, pentru că nu ne putem permite să îl supărăm pe rege.

O să închei cu alte cuvinte ale lui Hagi: ” Eu am fost printre puținii din România care am spus că trebuie să construim o echipă puternică, nu să reconstruim. Asta nu se face într-o zi-două sau în 5-10 meciuri. E nevoie de timp și jucători foarte buni. Trebuie să avem puțină răbdare până o să creștem și o să devenim foarte competitivi pentru a dicta ritmul și intensitatea jocului.” Ei bine, de 30 de ani așteptăm să vedem echipa aia puternică, dar oricâtă răbdare am avea, nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului, pentru că la fel ca și în politică, și în fotbal sunt promovate nonvalori pentru că sunt ”copii” cuiva.

https://www.digisport.ro/fotbal/echipa-nationala/edi-iordanescu-l-a-ignorat-gica-hagi-a-rabufnit-e-in-primii-trei-din-europa-inaintea-lui-kounde-2294057

https://www.sport.ro/nationala/reactia-lui-hagi-dupa-ce-a-vazut-elvetia-romania-2-2-si-disputa-dintre-gica-popescu-si-edi-iordanescu.html

Dragostea de părinte

SSID

 

De ce SSID? Pentru ca dacă luăm în calcul modul în care presa națională, ca și cea ”occidentală” dar mai ales guvernanții, oficialii diferitelor structuri ne tratează și informează cu privire la măsurile pe care le iau  și legile pe care le promovează, ai zice că totul se înscrie în litera și spiritul secretului, dar nu oricare, ci cel mai secret, cel strict secret de importanță deosebită, deși sunt măsuri sau informații vitale pentru noi, care ne privesc în mod direct și nu doar ne influențează, ci ne stabilesc coordonatele vieții prezente și viitoare.

Și totul se face noaptea, sau tiptil, ca hoții, să nu se prindă țugurlanii.

Să luăm câteva exemple:

Cacealmaua OMV

Pe 16 Mai, se anunța cu surle și trâmbițe că GUVERNUL  s-ar opune prelungirii concesiunii oferite OMV privind exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale. ”Așa le trebuie, mama lor de imperialiști”, gândea Tugurlan și la fiecare țoi de rachiu închina în cinstea lu’ Guvernu, că prea ne-au iespolatat.

Nouă zile mai târziu, vestea  că Ciucă a semnat totuși prelungirea concesiunii pe încă 15 ani, adică cam cât au calculat austriecii că ar putea goli ce mai avem prin subsol și ar lăsa apele otrăvite, veste dată cu jumătate de gură și comentată la fel, l-a găsit pe tugurlan beat de fericire, de la zvonul cu neprelungirea,  așa că în loc să iasă în stradă, a rămas întins pe laviță. Drept urmare,  pe lângă secătuirea rezervelor energetice, otrăvirea pânzei freatice vom continua să ne și întrebăm de unde vin cutremurele prin Gorj, într-o zonă în care nu prea se mișca pământul. OMV știe de unde. Dar tugurlanul nu știe și nu are cum să știe ce conține contractul de concesionare pentru că Ciucă l-a secretizat de parcă zăcămintele țării fac parte din moștenirea domeniului Plenița.

Kosovo redivivus

Nu chiar toți românii, dar o mare parte știu de războiul din 2008 în urma căruia, cu ajutorul ”democrației” euro-atlantice, regiunea Kosovo din fosta Serbie a fost ”ajutată” să își obțină independența. Și dacă unchiul Sam a zis că e bine așa, toată lumea a zis că așa e bine. E adevărat România, prin conducătorii de la acea vreme nu a recunoscut noul ”stat”  și nimeni nu a mai reluat subiectul. În Kosovo, unde la ora aceasta se află o misiune de menținere a păcii” sub comanda NATO, sau mai pe românește o misiune de impunere a forței NATO, lucrurile au escaladat în ultimul timp, dar la noi nu se știe și nici nu ne interesează deși există riscul să ne trezim între două focuri. Recent, forțele de ordine jandarmii kosovari, susținuți și ajutați de ”imparțialii membrii NATO  ai misiunii de menținere a păcii,” au acordat o corecție severă protestatarilor sârbi, astfel încât 90 dintre ei au avut nevoie de îngrijiri medicale. Kașai în NATO. Guvernanții români care mor de grija lui Zelensky și nu îi mai interesează nimic altceva, se fac că nu știu, trec totul la secret, pe principiul ”ce nu știi nu există” sau mai bine spus aplică politica struțului. Parcă văd că în curând vom face curbe de sacrificiu Și pentru kosovari, deși oficial,  pentru România, Kosovo nu există. Și asta va fi posibil pentru că Iohannis, tot pe șestache,se pare că  a semnat un act prin care România renunță la dreptul de veto în UE pe aspecte care țin de politica externă și securitate, adică acceptă să decidă alții pentru România, fără ca România să se mai poată opune, asupra prolemelor de securitate naționalî și politică externă. Cât de idiot să fii, sau cât de vândut, să îți tai singur mâinile ? Așa procedează doar unul care toată viața a fost ”hrănit”cu lingurița, pentru că nu a fost în stare, sau i-a fost lene și să își ducă singur lingura la gură. Dar nu e doar atât, o asemenea decizie nu se ia între gaura 11 și 12 la golf, pentru o asemenea decizie trebuie organizat referendum, nici CSAT-ul, organ format din decidenți de ocazie, cu interese sau conștiinte mutilate,  nu poate decide și nici Parlamentul unor aleși care și-au cumpărat locurile pe liste electorale de partid cu bani furați sau  împrumutați de la mafioți.

Lepădarea

Un alt subiect ținut la secret, deși dezbătut pe toate paginile on line este cel al proiectului Plx 244 privind pensiile de serviciu-zis și speciale- fosta L4 din  Senat,  care are o traiectorie care sfideează legile fizicii, legile bunului simț și cam toate legile posibile. După ce a fost ”aprobată” de Senat, mâmgăiată de Banca Mondială, revăzută de Comisia Europeană, după ce a stat prin sertarele Camerei Deputaților fără a vedea lumina zilei sau a fi pusă la dispoziția sindicatelor, și tugurlanilor, iată că a fost dată spre aprobare comisiilor din CD  cu speranța că în două-trei zile va fi și votată în plen, promulgată pe terenul de golf la gaura 13 și publicată în MO pe gaura din dos. De ce atâta grabă și secretomanie? Pentru că în dorința de a arăta că fac ceva,  politicienii au decis să îi sacrifice pe cei din eșaloanele 2-3 ale intanțelor, pe asimilați, grefieri și alți ”ouvrieri” din cadrul instanțelor judecătorești, cei care fac toate documentele și bagă la semnat sub nas magistraților, sentințele. Practic și magistrații fuseseră de acord și tăceau pentru că atâta vreme cât ei nu erau atinși, restul nu mai conta. Este a doua oară când magistrații, acești super-zei se folosesc de o categorie de oameni pentru a obține avantaje apoi le dau cu piciorul. Prima oară s-au folosit de militari, când și-au acordat pensii cu adevărat nesimțite, pe măsura faptelor lor. După ce le-au obținut, cțnd s-au hăcuit pensiile militarilor iar aceștia au încercat să și le apere arătând că sunt frați cu magistrații, CCR a declarat că ei sunt mai militari decât militarii, iar militarii nu sunt magistrați.

Acuma, magistrații se leapădă de cei care le fac temele și doctoratele, în primul rând neinformându-i ce li se coace, apoi  lăsându-i pe mâna călăului, ca să pară că s-a lovit în pensiile celor din justiție. Dar uite că ”trepădușii”, albinuțele din justiție au mirosit jocul pervers al șefilor lor și, deși sunt doar două sute, o pun de grevă și îi lasă pe magistrați în fundul gol, pentru că fără grefieri și alți micimani, judecătorii,  (e adevărat nu chiar toți, mai sunt și oameni pregătiți și câțiva cinstiți printre ei) nu se pot nici șterge la fund. Dacă ouvrierii se supără pe clasa politică e una, dar  e posibil să se supere pe judecători iar atunci situația e mult mai gravă, căci dacă se leapădă și ei de ”satana”, satanele, sau sutanele vor da de dracu. Meciul e în desfășurare, nici ”federația” nu știe cum se va termina. Cert este că dacă ouvrierii nu se lasă, va trebuie mers din nou la ”Inalta Poartă” pentru a cere modificarea modificării. Și mai este posibil ca după aia să facă alții scandal, că tot a ieșit porumbelul din colivie și mai sunt și alți nemulțumiți. Eu pot paria că până la urmă tot militarii vor fi cei loviți, căci ei nu pot bloca sistemul de apărare iar independența țării nu valorează cât ”independența justiției” sau mai bine spus independența financiară a magistraților.

 Că totul este o făcătură și că de fapt politicienii mimează modificarea pensiilor magistraților se știe, iar o dovadă în plus o constituie faptul că în perspectiva ”tăierilor” la care vor fi supuse pensiile magistraților, la înțelegere cu aceștia, deja s-a trecut la majorarea cu 25% a pensiilor acestora, și astfel li se ”ameliorează” substanțial amputarea. Totul e discutat, convenit, stabilit. Important este ca Guvernul să arate că lucrează pe pensiile speciale, UE să dea banii pentru jalonul respectiv, apoi CCR să declare măsurile neconstituționale și magistrații să … trăiască și să aibă grijă de dosarele celor care au avut grijă de ei. De fapt palma a fost bătută de când s-a aprobat statutul magistraților, prin care aceștia își stabilesc singuri pensia și salarizarea. Odată aprobată această prevedere, orice încercare de atingere adusă veniturilor magistraților va fi declarată neconstituțională.

Bot  în bot

Că politicienii și magistrații merg la braț prin societatea românească și se acoperă unii pe alții reiese și din simulacrul de judecată al CCR pe OUG 59, unde cei 9 meșteri mari au amânat din nou  decizia. Deși pentru orice Gîgă decizia nu poate fi decât una singură, adică o anulare pe motive extrinseci, căci pe fond, ar întoarce-o ei, nu e prima oară, dar pe procedură, nu prea pot spune că e albă dacă dacă e beznă, ceceriștii încă nu au reușit să priceapă cum este cu OUG 59 și tot amână decizia. De fapt decizia se amână pentru că se amână și apariția proiectului mai sus pomenit, care pe lângă faptul că conține prevederi de interes personal pentru magistrați, mai cuprinde și unele … reluări de faze din OUG 59 și nu poate să apară anularea acelor părți până nu sunt preluate și promulgate pe o altă lege, în așa fel încât anularea OUG 59 să devină iutilă pe anumite aspecte. Deci totul este o nouă bătaie de joc la adresa aceluiași Tugurlan care e ținut în beznă și se tot țuțură de ce se tot amână deciziile și legile. Pentru că măgarii merg în turmă, unul după altul.  Și totul este SSID, ca și în anecdota de mai jos, în pur stil românesc.

 Am auzit că scandalul ouvrierilor a declanșat o anchetă huș-huș la nivelul guvernului. Cică nu se  știe  cine a introdus amendamentele care au avut în ele sămânța de scandal și acuma se aruncă pisica de la  Justiție la Muncă, că care e mâna criminală care a dat cu piciorul în chiuvetă. Ori e  ION, ori Ionel s-a făcut de cacao că nu citește ce semnează,  el crede că semnează doctorate și habar nu are ce îi bagă la semnat miniștrii. Dar niciunul din împricinați nu știe că de fapt amendamentele ar fi trebuit să fie introduse în comisii de parlamentari, nu de ministere. Din cauza asta acuma nu se mai știe nimic, pentru că nu se respectă procedura. Dacă s-ar fi respectat procedura, cel care ar fi introdus amendamentul, fie și formal, ar fi știut cine i l-a înmânat spre însușire.  Așa s-a încercat și la Plx 199 când MApN a venit cu amendamente în comisia pentru muncă, acceptate pe șest de Solomon, apoi a ieșit scandal la Comisia pentru Apărare. Istoria se repetă, SOLOMON știe de ce.

Ca la guvern

Undeva prin Marea Neagră, pe un ”vas de coazieră” NATO, are loc o întâlnire de lucru  a șefilor serviciilor secrete din țările din flancul estic al NATO. După intructaj, chermeza de rigoare, se dezleagă limbile. La o masa câțiva colegi printre care și românul. Bulgarul vrând să arate cât de sigur e serviciul lor secret spune:

–           Eu lucrez împreună cu soția în Serviciul secret. Acasă nu discutăm niciodată probleme de serviciu. De fapt eu nu știu ce funcție are ea, ea nu știe ce funcție  am eu.

–           Asta nu e nimic, zice polonezul, eu lucrez cu soția în acelasi birou. Eu nu știu ce face ea, ea nu știe ce fac eu și nici nu ne interesează.

–           Sunteți copii, zice românul. Eu lucrez singur în birou. Nu știu ce fac, dar nici nu mă interesează  și nici pe șefi.

https://www.g4media.ro/miscare-surpriza-a-romaniei-se-alatura-celor-9-tari-care-cer-eliminarea-dreptului-de-veto-al-statelor-membre-ue-in-doua-domenii-esentiale-politica-externa-si-securitatea-nici-o-dezbatere-interna.html

SSID

România și misiunile euro-atlantice

 

 

Motto: ”Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare!” -Mihail Kogalniceau, 9 Mai 1877

IERI AR FI TREBUIT SĂ SĂRBĂTORIM ZIUA INDEPENDENȚEI. LA MULȚI ANI ROMÂNIA!

Pe data de 06.05.2023, MApN transmitea o informație de presă, având numărul 167, din care aflam că un avion polonez care executa o misiune în cadrul Frontex  împreună cu un alt avion aparținând FAR(forțelor aeriene române), a fost șicanat în trafic, ca să folosesc un termen consacrat, în spațiul internațional al Mării Negre de un Su-35 aparținând Rusiei. Avionul rusesc ”s-a dat” la cel polonez fără a-l atinge dar destul de aproape si periculos pentru a influența zborul acestuia și a provoca pierderea temporară a controlului piloților asupra avionului. Din fericire aceștia au reușit să redreseze avionul care pierduse din altitudine și să ajungă în siguranță la Kogălniceanu. Se putea întâmpla, și s-ar fi întâmplat același lucru ca și cu RQ-9 Reaper -ul de spionaj pierdut de NATO pe 14 martie tot în Marea Neagră, tot în spațiul international, dacă de data asta nu ar fi existat forță umană la bord care să acționeze mai inteligent decât computerele de pe drona de spionaj produsă de Northrop Grumman.   

Slavă Domnului că nu a fost mai rău.

Din comunicatul MApN mai aflăm și faptul că cele două echipaje/avioane  se aflau neinsoțite sau mai bine spus neasigurate, neapărate într-o misiune a FRONTEX, misiune a UE de monitorizare a granițelor României pentru a preveni emigrarea clandestină pe Marea Neagră, a monitoriza mediul etc etc, o misiune ”pașnică” dacă putem spune așa, dar în apropierea unui teatru de război, o zonă în care avioanele/dronele de spionaj și misiunile de acest fel de ambele părți combatante, sunt nu frecvente, ci,  se poate spune, regulate. Ți-ai putea potrivi ceasul după dronele și avioanele   NATO 11, LK 32,  HOMER 41, Jake11, FORTE10 sau 12 sau, mai nou, PERSE71, ca să nu mai pomenesc Stratotanker-urile care le alimentează. Uite, ca exemplu, numai pe data de 09.05.2023 cerul din Zona Mării Negre a fost survolat LA VEDERE, deci fără a lua în calcul zborurile cu transponderul oprit, de : Forte 11, un avion fara identificare al US Navy, IAM1497 al Italy Air Force, RRR9955 tot Italian, CTM 1507 avion al France Air Force, PERSE 71 italian, DUKE60 – USAF, fara a mai pomeni avioanele aparținând Romanian AF care, săracele doar transportă ”marfă”. Și, repet, acestea sunt numai avioanele militare ale NATO care au voie să iși ”arate fața”. De cele rusești nu mai spun. Știți pe unde era ieri NATO 11, o altă drona similară celei ”căzute” in Marea Neagră? La 150 km de Georgia, pe undeva pe sub Sevastopol. Bineînțeles, verifica activitatea braconierilor care pescuiau ilegal calcan.

Cu toate aceste zboruri militare, cu scopuri clare de spionaj, cercetare si altele ”invizibile” cu scopuri și mai agresive, UE pune România să organizeze misiuni de cercetare la imigrare  unor avioane ”de hârtie”, fără a le asigura paza sau măcar un eventual, fie și  doar scriptic sprijin ”de foc”. În mod normal, având în vedere incidentul cu drona americană, ar fi fost LMC să se asigure acestor avioane, acestei misiuni, o însoțire sau măcar nave de intervenție, pe picior de plecare la prima cioară care ar fi intrat în raza de misiune a avioanelor respective.

O floare și trei grădinari

S-a luat la organizarea/planificarea misiunii vre-o măsură în acest sens?

Din comunicatul postat și mai ales din măsurile care au fost luate după incident ca și din faptele prezentate, rezultă că nu. Să nu uităm că misiunea este ”comandată” de Frontex,  adică Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, se realizează  în cadrul  ”Multipurpose Maritime Operation  (MMO) Western Black Sea 2023”, operațiune a UE, la care mai participă, pe lângă România și Polonia, și  Spania, Suedia și  Agenția Europeană privind siguranța Mărilor  (EMSA), dar condusă de România, așa cum rezultă din comunicatul oficial al UE, într-o zonă în care NATO este implicat ”fool  options”.

La atâtea forte și mijloace, interese și misiuni, ar trebui ca și cormoranii să zboare cu ochii închiși și în marche arrière, fără frică de ceva,  sau măcar să fie supravegheați, dar uite că nu e așa.

Din comunicatele destul de laconice în ceea ce privește măsurile de securitate sau protecție luate înainte sau imediat după incident, rezultă că:

•  avioanele erau neînsoțite, deci neasigurate, deși în martie o dronă SUA super sofisticată fusese ”dirijată” spre fundul Mării Negre;
• Nu s-a ridicat niciun avion de vânătoare  pentru a mima măcar protejarea celor două nave aflat în patrulare ”pașnică” pentru supravegherea granițelor României dar în afara lor;
• UE cea care a organizat misiunea, nu avea cu ce să intervină.
• România chiar dacă putea și poate avea cu ce interveni și SE AFLA LA CONDUCEREA Misiunii, deci avea responsabilitatea misiunii, ridicat din umeri;
• NATO, care se laudă că apără granițele de Est ale alianței   și a umplut România de avioane, ale USAF și  Navy, bașca câteva mii de militari din cele mai speciale trupe posibile, s-a mulțumit  să ”pre-alerteze” navele de poliție aeriană aflate la Kogălniceanu  sub comanda Centrului de Operații Aeriene Combinate NATO de la Torrejon.
• Pe scurt, ”floarea misiunii MMO” aflată în îngrijirea EU, României și NATO, s-a ofilit sub suflarea ”caldă” a Suhoyului, fără ca unul din grădinari să facă altceva decât să ”urmărească cu atenție” ca să citez un clasic încă în funcție, evoluția evenimentelor și să dea un ”preaviz” de misiune avioanelor de vânătoare.

Ce poți să mai spui în asemenea condiții, decât că proverbul cu copilul cu prea multe moașe este încă valabil.

Se pun câteva întrebări aici, și anume:

• Cum a fost posibilă organizarea unei astfel de misiuni într-o zonă de conflict, având antecedente deloc plăcute, fie și măcar financiar sau de imagine, fără a se lua și măsuri de însoțire și protecție a avioanelor?
• Lipsa oricăror măsuri de asigurare a misiunii din punct de vedere al protejării echipajelor, este o dovadă de lipsă de interes, incompetență, sau pur și simplu o provocare?
• A dorit cineva ca un astfel de incident să se întâmple, indiferent de urmări, pentru a escalada conflictul?
• Pentru ”marile puteri” euro-atlantice, viața piloților Est-europeni nu valorează cât kerosenul unor F16 care ar fi trebuit să fie acolo MACAR la câteva minute de la anunțarea incidentului?
• Nu cumva românii și polonezii ca și alți Est-europeni sunt sacrificați pur și simplu pentru atingerea unor scopuri ”planetare”?
• Ce mai caută toate trupele NATO în Marea Neagră și România, dacă militarii români sunt lăsați în bătaia vântului, sau mor în condiții misterioase încă neelucidate și neexplicate de MApN?
• Dacă în joc ar fI fost viața unor piloți americani, comandamentul de la Torejjon ar fi acționat la fel, lăsând piloții să se descurce singuri ?
• Cine este totuși răspunzător pentru proasta organizare a misiunii ?

Acțiunea piloților ruși, indiferent de justificarea care va fi dată, este aproape criminală având în vedere că -cel puțin oficial- cele două avioane desfăurau activități neostile, dar asta NU SCUZĂ SUB NICIO FORMĂ LIPSA DE RESPONSABILITATE ȘI PROFESIONALISM A CELOR TREI GRĂDINARI.

Ca urmare a incidentului, UE reevaluează misiunea, adică se gândește dacă să o mai continue, iar Polonia și-a suspendat participarea.

Aceste măsuri arată că ceea ce am scris aici este pe deplin justificat și că măcar acuma, în ceasul al XII -lea unii au început să gândească. Nu am nicio îndoială că din partea armatei române se vor spăla toți pe mâini, vor spune că piloții s-au descurcat admirabil, au evitat o tragedie, avem piloți profesioniști care se ”descurcă” dar nu vor pomeni nimic despre comandanții și conducătorii armatei și ai țării, care gândesc și acționează haotic, absolut amatoristic, fără nicun fel de grijă față de profesioniștii pe care îi trimit în misiuni de dragul de a arăta cât sunt devotați sunt ei cauzei euro-atlantice.

Cât o să mai accepte românii acești incapabili la conducerea țării ?

PS: Și se mai pune o întrebare mai mult sau mai puțin cu tâlc: de ce s-a dat Suhoy ul la polonezi și nu la români ?

UPDATE 12.05.2023 15.29 :

Uite că incepem să învățăm din greșeli, sau, pentru unii asiguram zborul, pentru alții nu. Azi 12.05 la 15.25 un avion de cercetare Boeing RC135W Rivet Joint al Royal Air Force a fost în misiune de ”monitorizare” în Marea Neagra, însoțit de 2 Eurofightere Dread 011 si Dread 012. Deci se poate, dar numai pentru casele regale. Sa vedem daca i se va asigura securitatea zborului si Regelui Cioabă.

https://www.mapn.ro/cpresa/17926_Informa%C8%9Bie-de-pres%C4%83

https://notesfrompoland.com/2023/05/08/poland-condemns-provocation-after-russian-jet-manoeuvres-close-to-polish-aircraft-over-black-sea/

https://frontex.europa.eu/media-centre/news/news-release/frontex-statement-on-the-incident-over-the-black-sea-XJ1jZE

România și misiunile euro-atlantice

Proiectul de lege pentru optimizarea cheltuielilor cu pensiile cu caracter special -Cu cărțile pe față

 

Săptămâna trecută am postat un proiect de lege privind ”optimizarea” cheltuielilor privind pensiile de serviciu (așa cum sunt denumite în proiectul initiat de guvern, L4 la Senat, Plx-244 la Camera Deputatilor) sau pensii speciale cum sunt denumite in presa. Bineînțeles că erau incluse și pensiile prevăzute în Legea 223, pentru că practic proiectul avea ca scop tocmai aceste pensii, celelalte fiind mai mult sau mai putin vizate, dar trebuiau să fie introduse, în primul rând pentru a asigura o uniformitate de tratament în randul acestor pensii acordate in baza unor legi speciale, altele decat legea comuna, L263/L127, în al doilea rând pentru că și pentru ele stabileau anumite aspecte, privind limitarea cuantumurilor.

Nu am postat, în mod intenționat, decât textul legii, fără explicații privind origine sau efecte, fără comentarii pe marginea ei, din două motive:

1. Am intentionat să aflu care este opinia celor interesați privind CONȚINUTUL PROIECTULUI, sperând ca cei interesați să o ”rumege” și să caute eventuale puncte slabe (chiar și cele de redactare, dar NU NUMAI) și să aducă completări, îmbunătățiri pentru că în definitiv asta dorim, o lege cât mai bună.
2. Am promis lui Mateiaș, cel care este vioara întâi a acestui proiect, dar și mie,  că nu voi da niciun fel de detalii, până nu avem reacția cititorilor, pentru a nu le influența opiniile, știut fiind faptul că de regulă suntem tentați să analizăm persoana care scrie și mai puțin textul în sine, influențând critica obiectivă a documentului cu aprecieri la adresa persoanei.

Nu că a constituit o surpriză pentru mine slaba reacție sau contribuție a cititorilor în analizarea proiectului, așa cum credeam, temerile mi-au fost confirmate, dar speram să mă înșel.

Foarte puține reacții deși am postat proiectul pe paginile de FB ale militarilor. Câteva întrebări, legate de ”autorul” proiectului, și câteva legate de eventualele ”efecte” ale proiectului și atât. Pentru covârșitoarea parte a pensionarilor militari era mai important cine a întocmit proiectul, pentru a ști ce deget trebuie să ridice (comentariul cel mai des întâlnit pe mijloacele de socializare on line), cel mijlociu, sau degetul mare. Nu conta și foarte puțini au citit textul încercând să îl înțeleagă, dar mai ales să sesizeze care este scopul acestuia.

Cei câțiva care au citit textul și au făcut câteva comentarii pe marginea lui, au constatat că proiectul nu schimbă mare lucru și acesta a fost un motiv de mirare pentru unii, de bucurie pentru cei care se așteptau să li se ia iarăși din pensie sau de supărare pentru cei care ar fi vrut să mai primească ceva. Toți au păcătuit prin faptul că nu au înțeles nici până acuma, după ani de sfâșieri din pensiile militarilor, că :

1. Din toate categoriile de pensionari, militarii au fost întotdeauna loviți și vor fi în continuare;
2. Pensionarii militari sunt loviți pentru ca sunt superficiali, delăsători, lipsiți de inițiativă și SPIRIT DE CORP,  dezbinați, conduși în mare proporție de lideri orgolioși, nepregătiți, amatori de sinecuri și colecționari de tinichele, grade, bilete de tratament și fonduri publice.
3. Clasa politică nu are nicio apăsare privind nu doar pensionarii militari ci nici măcar armata activă, apărarea țării, înzestrarea ei, suveranitatea și independența țării. Pentru cei mai mulți contează libertaea lor, pozițiile, șpăgile, menținerea la putere.
4. Justiția nu a apărat niciodată drepturile pensionarilor militari ci doar pe ale magistraților, pentru asta folosindu-se de statutul militarilor cu care s-au”înfrățit” prin celebra decizie 20 din 2000 dar doar pentru a-și justifica pretențiile de mai târziu, nici pe ei nu îi interesează independența țării, ci doar independența lor financiară.
5. Nimeni, din toate structurile/instituțiile/personalitățile statului nu are ca obiect de interes sau preocupare ARMATA. Contractele care se semnează pentru înzestrarea armatei sunt semnate în beneficiul celui care vinde, nu al celui care cumpără, chiar și de cei care cumpără, recte statul român, pentru că pe toți îi caracterizează poziția calului care bea apă și goana după spăgi și bani nemunciți. Chiar și împrumuturile sau proiectele din PNRR sunt despuiate și direcționate către firme căpușă.

În aceste condiții, cui să te mai adresezi, ce să mai faci? Am căutat și am întrebat diverși colegi cu relații prin lumea politică, dacă au un cunoscut, o rudă, militar în rezervă sau nu, care să introducă în Parlament o inițiativă parlamentară, un proiect, chiar acest proiect, spre a fi măcar discutat și aprobat sau respins, dar introdus măcar. NU AM GĂSIT.

Sunt convins că nu sunt singurul care a făcut aceste constatări. Toți ne plângem, iar liderii de asociații mari sau mici sunt primii care dau vina pe alții, dar EI CE AU FĂCUT pentru a contracara toate aceste piedici, pentru a le depăși ? Unica soluție ar fi fost O POZIȚIE ȘI UN MOD DE ACȚIUNE UNITARE care să urmărească cu adevărat interesele militarilor și ale ARMATEI, pentru asta a fost ”inventat” Forumul, dar când în componența sa sunt oameni, lideri care urmăresc destabilizarea şi chiar desființarea Forumului, când ne punem piedici între noi, nimeni altcineva nu ne va mai ridica de jos.

Când citind un proiect care te privește personal, te interesează doar cine l-a scris, nu ce conține, sau îți e lene sau imposibil să îl înțelegi, e inutil să mai ai pretenții să fii respectat și să ți se respecte drepturile. Toți cei enumerați mai sus, în cele 5 puncte, au înțeles de la bun început că militarii, activi si rezerviști sunt foarte ușor de manipulat, lovit, cumpărat, pentru că sunt dezbinați și comozi, ca să nu spun altfel.

Pe o altă pagină cu profil militar, Huhurez Blog, proprietarul, a făcut cea mai corectă descriere a mentalității care ne sufocă și ne-a adus unde am ajuns spunând:”Eu nu am interpretat propunerea lui Marin. Nici n-aș fi publicat-o dacă e-mailul nu-mi era inundat cu semnalarea teribilului document.

    6 mai 2023 la 23:46”  QED

Nu comentez mai mult, nu fac aprecieri la adresa blogului, am menționat acest fapt pentru că probează faptul că nu ne interesează esența, ci învelișul, proiectul nu face obiectul interesului, dacă nu știm cui aparține sau pentru că e scris de cine e scris.

Alții au sesizat faptul că proiectul ar lovi DOAR  în magistrați și piloți. Fără a urmări acest scop, fără a încerca să lovească în vre-o categorie anume, proiectul își propune să limiteze obținerea unor pensii peste limita bunului simț sau chiar a realității, posibilităților.

•  Dacă toată lumea este de acord și mai ales chiar CCR s-a propunțat asupra principiului contributivității ca principiu sacru- DAR NU UNIC- de calcul al pensiei;
• Dacă UE (deși umblând cu mai multe unități de măsură și în mai multe trepte) consideră că toate pensiile trebuiesc ALINIATE, dar atenție,  NU CALCULATE PE PRINCIPIUL CONTRIBUTIVITĂȚII;
• Dacă premierii de la ultimele alegeri până în prezent au dat ministerele pe mâna unor inconștienți care au propus legi sau PROIECTE INCOMPATIBILE CU VIAȚA ȘI POSIBILITĂȚILE FINANCIARO-ECONOMICE ȘI SOCIALE  ALE ȚĂRII;
• Dacă întreaga presă face jocul guvernanților și fac din contributivitate regula numărul unu al subiectelor de presă,

atunci hai să aliniem cu adevărat TOATE PENSIILE  la sistemul contributiv, să le legăm de acest sistem sau de acest sistem de calcul și să stabilim că :

1. Nicio pensie, indiferent în ce sistem sau cum este calculată, nu poate fi mai mică decât dacă ar fi calculată în sistemul contributiv. Asta prevede art 1(2) din proiectul propus.
2. Pentru categoriile sociale cu atribuțiuni speciale, cum sunt cele din sistemul de apărare, paza, ordine si servicii, ca și altele care beneficiază de alt mod de calcul, acesta rămâne cel stabilit prin legile respective dacă legile respective au fost stabilite în baza unor argumente convingătoare și juste. Asta prevede art1 (3).
3. Beneficiarii aceste legi sunt cei nominalizați la art 2, în care nu se includ cei care sunt plățiți în afara sistemului public, deci pensiile OCUPAȚIONALE, care sunt plătite din fonduri proprii (adică avocații).
4. Plata pensiilor se face conform legislațiiei stabilite, din fondurile stabilite prin legile respective. Asta spun art 4 și art 9 din Proiect.  
5. Toate pensiile vor fi calculate și plătite conform legislației dar se va compara cuantumul cu modul de calcul contributiv, pentru a se verifica dacă sumele calculate se înscriu în normele calculului contributiv astfel încât nicio pensie să nu fie mai mica decât cuantumul net calculat  pe principiul contributiv. Asta prevede art 5.
6. Pentru cei al căror cuantum contributiv este mai mare decât cel stabilit prin legea proprie, se pune în plată cuantumul contributiv, diferența plătindu-se de la buget. Asta prevede art 7 punctul a.
7. Pentru pensiile al căror cuantum  depășește partea contributivă, recte pensiile militare de stat, ale magistraților, și altele, diferența se plătește din Bugetul de stat, ca o compensare a specificului activității. De reținut faptul  că așa se întâmplă în prezent la toate pensiile cu caracter special, mai puțin cele militare. Această prevedere nu modifică modul de calcul sau sursa acordării pensiilor la nimeni, doar statuează faptul că există în cadrul pensiilor DE SERVICIU, (TOATE, deci inclusiv cele militare) o parte contributivă și una suplimentară.   Limita maximă de depășire a cuantumului contributiv, care se plătește din bugetul de stat ar trebui să fie, am zis noi, dublul contributivității, pentru că orice contribuție ar avea cineva, ar trebui să se mulțumească cu o contribuție a statului de valoarea contribuției sale. Asta este o sumă mai mult decât rezonabilă. Că în acest moment ar exista sau există pensii al cărui cuantum plătit în afara părții contributive depășește dublul părții contributive mi se pare exagerat, cu atât mai mult cu cât NIMIC NU JUSTIFICĂ O ASEMENEA SUMĂ.  Asta prevede art 7 litera b.

Acesta este rostul acestui proiect, care practic are următoarele  părți esențiale:

• Definește, pentru pensiile militare, partea de contributivitate care nu poate fi (conform deciziilor CCR) sub nicio formă alterată, necesar pentru protejarea pensiilor militarilor, lovite de atâtea guverne și guvernări ”fanariote”;
• Stabilește un cuantum maxim calculat pe baza părții contributive, îngrădind excesele salariale sau de calcul a pensiei din cadrul categoriilor ”speciale”, eliminând din discuții expresia ”pensii nesimțite” și oprind abuzurile;
• Aliniază, TOATE PENSIILE LA SISTEMUL DE CALCUL CONTRIBUTIV, închizând gura celor care urlă că unii pensionari nu au contribuit la pensie sau nu au pensiile calculate contributiv.
• Împacă atât cererile CE, cât și legislația existentă, sau pretențiile unora care nu mai au loc de pensiile militare, definind și stabilind pentru toate pensiile,  partea contributivă  și raportarea la calculul contributiv.
• Magistrații nu vor putea ataca legea la CCR sau dacă o vor ataca contestația nu va fi admisă, pentru că CCR s-a pronunțat deja și a spus că doar partea contributivă nu poate fi micșorată, în rest, guvernul are dreptul să facă ce vrea cu pensiile sau partea de pensie necontributivă. Ori chiar și magistrații vor avea asigurată partea contributivă, chiar și dublul ei, ceea ce este mai mult decât suficient. Din câte știu eu, singurele vietăți care au 4 stomacuri în loc de unul, sunt bovinele.
• Chiar dacă cineva va mai intenționa să jupoaie anumite pensii, nu doar mărirea ci și diminuarea pensiilor va fi limitată și ”aliniată” la cuantumul contributiv sub care nu poate umbla nimeni, ceea ce oferă pensiei (deci și pensiilor militare) o PROTECȚIE în fața fanarioților.

Asta a urmărit și urmărește acest proiect, asta așteptam să comenteze și să observe cititorii, inclusiv marii lideri de asociații și posesorii de bloguri sau pagini de FB care ”luptă” pentru binele națiunii. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, de ce să fi cerut eu? Pe toți i-a interesat doar de cine a fost întocmit proiectul, nu ce conține.

Acesta este proiectul pe care l-am înaintat și premierului și unei persoane din conducerea MApN pentru a fi eventual implementat dacă nu mai fac față presiunilor privind desființarea pensiilor militare, dinăuntrul sau din afara sistemului militar sau al țării. Există o singură problemă. Dacă acest proiect nu va fi introdus înainte de modificarea legii pensiilor contributive, proiect care va schimba radical modul de calcul al pensiilor civile și care va scoate din calcul indicele de corecţie- acum e 1,42, nu va mai ajuta prea mult, pentru că atunci pensia calculată contributiv va fi mult mai mică decât este acum. Așa ca ori cât mai urgent, ori deloc. Tocmai de asta am înaintat acest proiect încă din vara anului trecut și nu l-am mai supus ”oprobiului public” dar și pentru că până să îl citească și înțeleagă cei interesați, ar fi durat 10 ani și ori murea măgarul, ori cădea samarul, ori cîrtițele din interiorul asociațiilor ar fi jucat rolul ”avertizorului public.”

PS: Unii comentatori s-au legat inclusiv de unii termeni, din titlul sau conținutul legii, fără a sesiza că sunt termeni luați intenționat din PNRR, pentru a le fi mai ușor celor care au inițiat PNRR-ul și îl ridică pe toate ”stadioanele” de dezbateri, să îl înțeleagă și să vadă că le respectă pretențiile.

Proiectul de lege pentru optimizarea cheltuielilor cu pensiile cu caracter special -Cu cărțile pe față

Țara lui ”Arată că lucrezi!”

 

O parte din noi, cei care acum 34 de ani aveau mai mult de 5 ani la momentul respectiv, își mai amintesc de celebra replică a lui Caramitru de pe vremea când el și Dinescu, dar și alții, jucau rolul revoluționarului preocupat de soarta nației. În paranteză fie spus, ambii erau preocupați de propria soartă și s-au infiltrat, insinuat, introdus, înfipt  în ”noul centru de putere” și manipulare al țării, televiziunea română, alături de alți ”oameni de bine ” precum Iliescu, Roman, Voican, Bîrlădeanu, și alți ”comuniști cu față umană” pentru a transmite live și a conduce ”revoluția în direct”. Ce au reușit să facă ambii pentru ”țară”, s-a văzut. Unul a ajuns ministru, celalalt membru în CNSAS adica acces la dosarele viitorilor politicieni, parlamentari, ministri, care aveau nevoie de avizul ”înălbitor” al CNSAS pentru a accede în funcții de conducere. Profitabilă slujbuliță pentru un poet obișnuit să prizeze, adică să instaleze prize. De acolo s-a format moșia de la Cetate și poziția de ”amfitrion” al artelor culinare și lăutărești a maestrului Dinescu.

În fine, cert este că atunci s-a consacrat celebra replică-îndemn pentru Mircea, replica”cosmentizată” de Vadim în ”Fă-te că lucrezi Mircea” care chiar dacă are o altă nuanță, este aceeași culoare a gardului vopsit pe dinafară. În defintitiv totul a fost o piesă de teatru jucată de cei care mimau disperarea, vitejia, indignarea, pericolul, bucuria, tristețea, preocuparea, patriotismul, revolta, uimirea, în fața telespectatorilor, folosindu-se de știri false, gulgute, invenții, mime, pentru a transmite telespectatorilor ceea ce trebuia să înțeleagă și un mod de acțiune dezlânat și dirijat spre o harababură națională. Toți au făcut jocul lui Iliescu pentru că au fost parte, au știut sau au simțit că el este organizatorul și viitorul conducător așa că au intrat în joc. Arată/ fă-te/ prefă-te că  lucrezi/ faci ceva/gândești/ești folositor/  au devenit regula de aur, sportul national al tuturor celor care au vrut și au reușit să se pună în fruntea a ceva, un grup/partid/sindicat/ minister/ ONG/asociație/ structură publică guvernamentală sau privată și treaba a mers și merge în continuare așa.

Vreți exemple ? Cu ce să începem?

Parlamentul? Ce a făcut parlamentul în cei 34 de ani de existență? Ce au făcut parlamentarii ? Au votat o Constituție care este călcată în picioare de cei care au votat-o și mai ales cei care trebuie să o apere. Apoi au votat legi care încalcă Constituția ca și când nu ar ști ce votează sau ar vota cu ochii închiși. Adevărul este că la cât se doarme în Parlament chiar se votează cu ochii închiși de către cei care vin deja epuizați la ”muncă”, epuizați de secretarele și consilierele siliconate. Unii se mai și laudă cu ”munca lor” și se consideră semizei, declarând că nimeni nu se poate compara cu ei, ”aleșii” neamului care duc soarta țării pe umerii loc, precum Atlas ținea Pământul în lumea antică. Ce au reușit însă în 34 de ani de activitate membrii Parlamentului? O debandadă legislativă, legi care se bat cap în cap, legi cu dedicație, legi contrazise de alte legi, ordonanțe nejustificate și anticonstituționale, învrăjbirea categoriilor sociale, batjocorirea cetățeanului,  taxe, impozite și obligații pentru cetățenii de rând dar  venituri, averi, și privilegii fără limită pentru ”aleși”.

Guvernul. Ce a făcut de 34 de ani? A arătat prin sutele de ”ședințe de guvern”, că lucrează. Dar ceea ce arată  înregistrările ședințelor de guvern este exact ceea ce spunea Caramitru să facă Dinescu, adică ”arată” că lucrează. După filmare, când se trece la adevărata ședință, totul e o bătaie de joc. Proiectele și documentele care intră în ”dezbatere” sunt doar trecute în revistă și de multe ori fie nu sunt cunoscute decât de cei care le inițiază, fie se modifică după ce au fost discutate. Se mai întâmplă și ca unele …documente  să intre ca informare și apoi să se anunțe că au fost aprobate ca hotărâri de guvern sau OUG. Totul e o improvizație o cacealma, o făcătură unde lipsa de profesionalism, amatorismul, miserupismul, sunt regula de bază. Guvernul României a fost,  este și probabil va rămâne o platformă de lansare sau de aterizare pentru oportuniști, marionete și incapabili care se fac că guvernează. Ce au reușit până în prezent? Să vândă tot ce era de vândut, să amaneteze tot ce era de amanetat, să distrugă tot ce se putea distruge, să îndatoreze statul, țara până la limita dacă nu peste limita de solvabilitate. Singura preocupare reală este să își asigure, prin împrumuturi  externe și ”programe” înrobitoare, salariile și șpăgile. ATÂT.

Despre președinte ce să mai spun ? E singurul care nu mimează, el chiar se plimbă, se dă cu schiurile, joacă golf, nu se ascunde, nu se face că e interesat de viitorul României, el este cu adevărat și nu ascunde asta, scârbit de tot ce înseamnă România, români și românism.

Despre celelalte elemente statale, educație, armată, justiție, servicii secrete/sănătate ce mai e de spus? Sunt cotropite, ocupate, cucerite, conduse, manipulate, distruse, de neamurile celor de mai sus, adică politicieni. Bineînțeles, neamurile proaste. Ce au reușit să facă toate în cei 34 de ani? Să facă din România o colonie/gubernie/district/land/ provincie/ sctor/secție/department/club/ al fraților mai mari externi. Serviciul”român” de informații, nu mai este român de zeci de ani, SIE nu este Serviciul de Informații Externe ci serviciul extern de informatii sau serviciu de informații Extern, care nu mai are rolul de a culege, ci de a oferi informații extern, nu externe.

 Independența justiției nu se mai reflectă în/prin independența judecătorilor față de politic, ci prin independența financiară a judecătorilor față de orice lege care le-ar afecta veniturile. În rest, sunt total dependenți de șpăgile celor cu dosare grele, pe care le țin ascunse prin sertare și fișete până intervine prescripția.

Armata este și ea independentă. Nu mai depinde de industria proprie de apărare, nici de tehnica proprie de luptă, nici chiar de propria forță umană. Armata României este un curcubeu multicolor în care intră cine vrea să rămâne cât vrea, cu ce vrea, pe cheltuiala românilor, e adevărat, că altfel nu ar intra nimeni. În curând la cererea Ucrainei, cerere la care a achiesat deja Estonia, prin vocea ministrului său de externe, România va contribui la cacealmaua din Ucraina cu 1% din PIB. Deși a pierdut startul la anunțarea măsurii, sunt sigur că România va recâștiga teren, trecând prima la punerea în practică a pretențiilor bîstroienilor. Pe de altă parte, Armata română, chiar dacă ar vrea, nu se mai poate face că apără granițele țării, în primul rând pentru că granițele aproape că nu mai există, mai ales partea de Est, pe acolo este zonă liberă de tranzit, acolo este graniță dirijată de Ucraina, intră și iese ce vor ucraineenii. Armata României nu mai are nici cu cine, nici cu ce și nici de ce să se facă că apără ceva. Ce să mai apere? Statul nu mai există, a spus-o Iohannis, noțiunea de STAT a eșuat în România.  Granițele nu mai există, suveranitatea a fost cedată, teritoriul este ocupat de alte armate, resursele nu mai aparțin românilor, le exploatează alții, legile ni le impune UE, ba mai mult,  Guvernul mai cere și încălcarea Constituției, acolo unde Constituția nu îi permite, practic se autodizolvă,  politica ne este stabilită la Washington, despre ce rol al armatei române mai putem vorbi, ce să mai apere?

Media se face că își îndeplinește rolul de”câine de pază al democrației”, de fapt a devenit vuvuzeaua clasei politice, dar și instrumentul de îndobitocire și manipulare a maselor, o unealtă parșivă și perversă care se face că e liberă, deși știe că e dependentă de banii celor care o dețin. Presa a slujit de la apariția ei până în prezent, interese, nu principii, nici adevărul, poate adevăruri.

În aceste condiții, când totul este o mare prefăcătorie, de ce ar face societatea notă discordantă? Până și societatea românească, românii de rând, ”arată”, se fac că trăiesc. Ceea ce se petrece cu românii, căci îmi este greu să spun că trăiesc românii, poate mai corect ar fi să spun ceea ce suportă românii zilelor noastre este tot o mimă, ne facem că trăim. De fapt supraviețuim, mulți se fac că nu văd, aplică politica struțului, închid orchii își stupa urechile ochii și gura și se fac că trăiesc. Viața lor nu depinde de ei, de deciziile lor, de posibilitățile lor, ci de ceea ce decid alții, de cât de lung, cât de gros și cât de greu e lanțul. Dar toți mimează mulțumirea, le e ”rușine” să recunoască că duc o viață de mizerie, că se chinuie să supraviețuiască, că nu mai cred în nimeni și nimic, nu mai au zile libere, nu mai au liniște, nu mai au satisfacții, nu mai au părinți, unii nici copii, nu mai au idealuri, nu mai au nici vise. Doar se fac că au. Suntem țara lui ”Fă-te că faci”.

Scrisoarea unui specialist român către parlamentari: ”Ai dreptate, nesimțitule, nu se poate pune semnul egal între noi”

https://www.mediafax.ro/externe/romaniei-i-se-cere-sa-contribuie-cu-1-din-pib-pentru-a-sprijini-ucraina-21530793

https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=fa-te+ca+lucrezi#fpstate=ive&vld=cid:37f1930c,vid:zdfgy5_Fqu4

Țara lui ”Arată că lucrezi!”