Am o regulă stabilită de la înființarea acestei pagini: nu postez
articole, materiale apărute în alte părți, indiferent că este vorba de
ziare, pagini de facebook, bloguri sau orice altceva. Astăzi însă fac o
excepție deoarece ceea ce voi posta aici este prea important, nu atât ca
informație cât ca atitudine, iar evenimentul trebuie semnalat.
Este vorba de un material publicat pe pagina de facebook a unui
general recent pensionat care a decis să își spună foarte deschis și
franc părerea despre știrea privind schimbarea Șefului SMAp. Nu aș fi
preluat materialul, dacă nu ar fi fost vorba de o funcție unică despre
care un alt fost șef al SMAp spunea că e atât de ”onorantă”încât nu mai
dorește altceva și, mai ales, dacă nu l-aș cunoaște personal pe autorul
articolului, de a cărui probitate profesională și morală nu am motive să
mă îndoiesc.
Nu voi comenta conținutul articolului, o vor face poate cei ce îl
citesc, fiecare după priceperea și informațiile sale, eu nu pot decât să
constat că armata a devenit o tarabă pe care se poate vinde și cumpăra
orice, de la pătrunjel la onoare.
„Sunt foarte multe știri în spațiul public care îl indică pe gl.
lt. Vlad Gheorghiță ca viitor șef al Statului Major al
Apărării.Președintele nu a confirmat, încă, noua poziție dar o va face,
probabil, după ce își va reveni după lunga călătorie, încărcată de
semnificații adânci pentru poporul român.Știrea cu noua numire aduce
doua vești bune!Prima veste bună ar fi că, în sfârșit, la conducerea
Armatei va fi numit un general capabil, cu o experiență bogată,
câștigată la nivelul trupelor și cu cunoștințe solide, inclusiv pe
domeniul care mă interesează, acela al logisticii. Am lucrat cu domnul
general încă de pe vremea când era comandant al batalionului de tancuri
din Bacău. Din punctul meu de vedere, am creat amintiri plăcute
împreună, legături camaraderești solide, cât pentru o viață.A doua veste
bună ar fi că se încheie, în sfârșit, mandatul gl. Petrescu la comanda
Armatei, mandat generat de un … să-l numim… experiment (!) total
nefericit, acela de a contraface un general pentru funcția de șef al
apărării. Experimentul a fost nefericit, încă din start, pentru că
personajul ales nu avea legătură continuă cu fenomenul militar fiind,
mai degrabă, orientat să bifeze toate misiunile externe, completând –
cu conștiinciozitate – toate punctele interesante de la rubrica turism
militar. Intenția de contrafacere a unui șef al Armatei a început prin
numirea respectivului la comanda unei brigăzi!! Experiența de comandă
la trupe a viitorului șef al Armatei se încheie, însă, după numai un an,
timp în care, ca să folosim o figură de stil la întâmplare, de-abia a
învățat să cunoască oamenii, să deschidă ușile și, mai ales, cum e să
dai cu stângu-n dreptul (mai ales când ai trupe străine în curte!).
Ulterior, ascensiunea numitului continuă la divizia internațională, fără
trupe, asigurându-i-se astfel și vizibilitatea la nivel NATO. Acțiunea
de contrafacere se încheie prin numirea, pentru doar 4 luni, în funcția
de locțiitor al șefului S.M.Ap. La momentul numirii ca șef S.M.Ap. și
cu un astfel de portofoliu, creionat pe repede înainte, te întrebi, în
mod firesc, dacă respectivul, nou creat, era capabil să asigure
conducerea unei armate și – mai ales – să aibă capacitatea de a
subordona generali mult mai pregătiți și mai experimentați, în
condițiile în care că nu a prezentat niciun proiect de management al
Armatei.(!!!)Iar rezultatele nu au întârziat sa apară.Să exemplific
puțin! În plină pandemie și într-un context internațional permanent
marcat de evoluții volatile și impredictibile, gl. Petrescu propune, în
ședința de lucru, reducerea Armatei (!!). Evident că m-am opus! Nu o să
dau mai multe detalii, pentru ca aș oferi informații sensibile din
interiorul Armatei, iar inițiativa s-a stins cu replica incredibilă,
devenită celebră, a gl. Petrescu: “Am zis și eu așa…”.Dacă credeați că
povestea se încheie aici, vă înșelați. Gl. Petrescu a propus, într-o
altă ședință, reducerea comandamentelor de forțe, iar când a fost vorba
de Comandamentul logistic întrunit, domeniul meu de pregătire, m-am opus
din nou.Am fost chemat, apoi, pentru a mi se propune să desființăm
specialitatea maiștrilor militari de intendență. Cât de penibil poate fi
să îi explici unui general abecedarul logisticii, domeniu în care
aceasta categorie de personal are un rol determinant? Evident că totul
s-a stins cu… “Am zis și eu așa…”.A mai dat ordin ca, în aplicații, să
fie consumate stocurile de hrană. Conform legii, stocurile sunt
intangibile, iar consumul, cu excepția preschimbării acestora, înseamnă
caz penal. Aceste aspecte se învață încă din școala militară. Reprezintă
abc-ul oricărui militar. Am fost nevoit să intervin și să anuleze
ordinul, prin prisma încălcării legii.Un ultim exemplu: a întrerupt
controlul în Armată. Intrigat fiind de faptul că nu i se executau
ordinele în teritoriu, a cerut soluții. I-am spus că cea mai bună
soluție este să plecăm în controale și să vedem ce se întâmplă la fața
locului. Nu a fost de acord ! Rezultatul: a interzis controalele în
armată (!!!). Iată cum s-a ales praful de comanda & controlul în
Armata României, un principiu fundamental în funcționarea sistemului
militar. Ulterior, trecusem deja în rezervă, nici nu m-am mirat când s-a
anunțat la televizor că, la o unitate a forțelor aeriene, au fost
furate însemnate cantități de petrol.Mă opresc aici cu exemplele, deși
ar fi o listă întreagă de astfel de situații, unele penibile de-a
dreptul, în care onoarea militară a devenit un cuvânt uitat! Nu e cazul
de mai mult, se înțelege ideea! Vreau însă să evidențiez că astfel de
inițiative trebuie să dispară, că s-a încălcat o linie roșie!Ar mai fi
de spus vorbe însemnate despre solidaritatea generalilor, despre
sentimentul estompat al spiritului de castă sau despre obediența față de
sistemul politic. Nu insist, pentru că fiecare dintre generalii,
martori la întâmplările de mai sus, la momentul respectiv, fie au lăsat
capul în jos, fie au luat atitudine.In sfârșit, la trecerea în rezervă,
după o carieră în care în care am produs nu numai Strategia de
transformare a logisticii ci și peste 60 de regulamente și manuale,
practic pentru tot sistemul logistic, în loc să am satisfacția firească a
unei ceremonii de final, am ales, ca ultimă atitudine, să refuz sabia
de general, întrucât generalul Petrescu, pentru toate gafele pe linia
comenzii, nu avea – în fața mea – autoritatea de a-mi conferi
respectivul însemn de recunoaștere a întregii cariere.Am mai tras și în
trecut semnale, în rezervă fiind, dar nu am intrat în detalii pentru a
nu afecta, în ansamblu, conducerea armatei, însă suntem la un moment de
cotitură, iar Armata, ca și societatea de altfel, trebuie sa își creeze
propriile sisteme de apărare, pentru ca astfel de inițiative să nu mai
fie posibile, iar șeful Armatei să fie ales pe considerente de
competență, demnitate, autoritate etc. și nicidecum pe considerente
obscure, sau mai știu eu de care tip!Și cred că asta ar fi prima
provocare pentru noul șef al Armatei! Succes ! ”
Il felicit pe domnul general Constantin(Dan) Negrea pentru curajul de
a spune lucrurilor pe nume dar mai ales pentru curajul de a-și susține
opiniile, contrare viitorului fost șef al SMAp, încă din activitate.
Vă mai amintiți cântecul lui Mircea Vintilă? Doamne ce valuri
a făcut la apariție, aproape toți românii îl fredonau, era duios, tânguitor, empatic
la adresa bieților miei sacrificați nevinovați pentru plăcerea ”ființei
supreme”. Nu știu dacă autorul versurilor a folosit acest cântec pentru a pune
o simplă problemă existențială, dacă nu
cumva ”mielul” era omul de rând dus la tăiere într-un regim în care alegerile
le făceau alții, sau doar o simplă empatie față de soarta mieilor ca vietăți efemere.
De obicei Păunescu scria cu bătaie, așa
că înclin să cred că mielul lui era cel care îi fredona cântecele la Cenaclu.
Odată cu schimbarea de regim mieii au crezut că soarta
lor se va schimba, dar s-a dovedit că atunci când te-ai născut miel și te lași ”consumat”
conștient, fără a schița un gest de împotrivire, chiar dacă vântul își va
schimba direcția tu tot la tăiere vei merge. Conștiința apartenenței la o ”specie”
inferioară este mai puternică decât orice schimbare, pentru că intră în ADN-ul
tău. Așa se face că mieii lui Păunescu au continuat să meargă în turmă, conduși
de măgari, în aceeași direcție și în ultimii 35 de ani, chiar dacă ”vântul
schimbării” suflase și pentru ei.
Numai că mielul la care mă voi referi eu acuma nu este un ”communis
agnus”, sau ”mielul de rând ” ci unul mai deosebit, îmbrăcat în piele
de lup care însă nu este nici miel nici lup, pentru că vântul schimbării
i-a mai suflat în pânze, numai lui, și a ales să fie miel în blană de
lup în loc să fie ”mioritic” și să apere stâna. Unii ar fi tentați să
spună că a fost sau este lup în piele de miel, dar nu e așa, eu cred că a
rămas miel intrat în haita lupilor, iar lupii l-au tolerat pentru că
șeful de haită l-a adoptat și protejat.
Ceea ce este de neînțeles pentru mine este de ce și-a
acceptat poziția, destinul, de ce a acceptat să între în haită, știind că nu
are colți și nici gheare, nici instinct de prădător și, mai ales, că nu va putea nici să salveze
mieii, nici să domesticească lupii, cu atât mai mult cu cât declarase pe
persoană fizică faptul că nu va intra în haită, căci nimic nu este mai onorant decât poziția pe
care o avea. Să fi fost amenințat cu tăierea dacă nu acceptă? Nu cred, dar era
clar că este adus în haită pentru a da o notă de ”puritate” haitei, căci toată
lumea va crede că haita s-a îmblânzit de vreme ce acceptă un mieluț alb în
mijlocul ei. Numai că timpul a trecut, mielul și-a făcut datoria, în curând
șeful de haită cu ”colți de argint” va preda ștafeta așa că deja lupii au
început să își arate colții.
Primul lup a spus deja acum o lună că este imposibil ca mielul să
ajungă șef de haită în locul protectorului său, și haita își arată
colții. Pe undeva e normal, nu poți accepta, tu lup sadea, să vină un
miel să te conducă, pentru că el te va conduce către pășuni inmiresmate
nu către stâne și abator, va încerca să te oblige să mânânci iarbă
verde, pătrunjel, nu carne macră, cum ai mâncat toată viața.
Un alt lup, din cei fără valoare și forță, care
schelălăie la ordinul șefilor, și roade întotdeauna oasele lăsate de
șeful de
haită, chiar dacă i se oferă un alt os cu carne, a încercat glumind,
dar insinuant și pervers să îi arate mielului că e vremea să treacă la
meniul lui și să îi lase pe ei să își savureze meniul, fluturându-i
pătrunjelul pe la nas.
Oare câți au înțeles mesajul? Mă întreb ce consilieri de
imagine are mielul, dacă îl lasă sau poate chiar îndeamnă, să iasă pe piață cu astfel de javre care au
lins osul tuturor șefilor de haită sau de ”familie”iar apoi i-au mușcat de fund,
căci la beregată nu au curaj să sară.
Un alt lup, din cei mai mari, mai bătrâni dar cu aceleași
apucături, deși tras pe dreapta în urma unor contre cu favorita fostului șef de
haită anterior, s-a trezit din somn și îndemnat de niște lupi mai tineri dar
din anturajul mielului, cere pe față scoaterea mielului din haită pe motiv că
nu e lup, e miel, nu a fost nu este și nu va fi niciodată lup adevărat, nici
măcar nu a învățat să urle ca lupii, nu are colți și …mânâncă pătrunjel, nu
carne de miel. Trebuie să admit că are dreptate. Eu am fost de la început
împotriva intrării mielului în haită și i-am spus că e mai bine să fie un miel
veritabil, decât un lup pârât și că își va murdări blana, va prinde miros de
lup, chiar dacă nu va mânca carne de miel. Dar, ”tentația de a fi lup” fost mai puternică
decât onoarea de a fi miel. Acuma suportă consecințele, pentru că odată cu
plecarea șefului de haită se va duce și protecția sa, chiar dacă unii cred că
va fi protejat de protectorii șefului de haită. Aceștia au alte gânduri, l-au
folosit pentru că șeful de haită avea nevoie de o imagine și un slujitor fidel,
ceea ce mielul a fost. Numai că …mirosul de lup și sîngele din colții
celorlalți i-au pătat imaginea. Dar, mielul și-a făcut datoria, mielul poate să
cadă.
Și, ciolac peste pupăză, mai sare la gâtul lui și cel cu
care a mers mână în mână până acuma, aruncându-i în spinare lipsa unui document
pe care cică nu îl găsește în documentele haitei, PNRR parcă îi spune. Deci
după ce au belit împreună toți mieii, i-au tuns, muls și jugănit în baza unui
”program bine stabilit” aprobat și verificat de șefii șefului de haită, vine
colegul de ospăț și spune că nu găsește documentul, întrebându-se subtil cum au
condus până acuma, dar cu trimitere clară la mielul care a implementat până acuma cerințele documentului.
Cu alte cuvinte, de vină este mielul, căci el a semnat și aprobat documentul,
care însă, așa cum spuneam eu de acum multe luni, nu are parafa ”ciobanului”,
nu este constituțional așa că măsurile luate în numele lui sunt nule de drept. Aici
sunt două aspecte de sesizat:
Lipsa de reacție a presei pe tema lipsei
documentului.Toți s-au făcut că nu bagă de seamă sau au crezut că ”lupul C”
glumește. Cum să nu existe documentul? Poate nu a căutat el bine. Nu, nu
glumește, documentul nu există. O exista un document ciornă, un proiect, o
variantă modificată de nu știu câte ori, dar UN DOCUMENT APROBAT DE PARLAMENT,
RATIFICAT, PROMULGAT DE ȘEFUL DE HAITĂ, PUBLICAT ÎN MO, CU NUMELE ”PNRR” NU
EXISTĂ. Acesta este adevărul, pe care nici instanța sesizată de un …curios,
nu a vrut să îl accepte, așa cum nu vrea să îl recunoască și admită nimeni,
pentru că asta ar însemna că toate măsurile luate în numele lui sunt ilegale,
neconsttuționale, toți banii primiți și
cheltuiți în numele lui trebuiesc dați înapoi. Vă dați seama ce înseamnă asta?
Înseamnă colaps. Înseamnă pușcărie pentru toți cei care au condus turma în
ultimii ani. Din cauza asta presa s-a făcut că nu înțelege iar plângăciosul nu
a insistat și nici nu a dat detalii.
Ce a urmărit plângăciosul prin
această…dezvăluire? Bineînțeles să arunce pisica în curtea mielului și să îi
arate că ”știe ce a făcut” cu sau fără voie, că există ”mânere” de care să fie
prins și azvârlit.
Așadar atât haita proprie cât și celelalte, urmăresc
scoaterea mielului din haită, pentru că așa cum spunea ”bătrânul lup”, ”E CLAR
CĂ NU E LUP, NU POATE SĂ CONDUCĂ HAITA ÎN PERIOADA ASTA”
Așa că eu, ca simplu miel pe masa lupilor, nu pot decât să mă întreb:
”Un’te duci tu Nelule?” Vine Paștele, moment folosit pentru
sacrificarea mieilor. Nu va cânta cocoșul de trei ori…
Continui seria dovezilor de dragoste dintre clasa politica și
magistrați, idilă care ține capul de afiș al actelor guvernamentale de
aproape un an, pe subiectul OUG59/2017.
Câtă vreme celebra ordonanță interesa doar pe cei loviți de ea,
printre care pensionarii militari, aceasta nu a fost băgată în seamă.
Finalmente a ajuns la CCR trimisă de unele instanțe care nu puteau
judeca excepțiile de neconstituționalitate ridicate pe marginea ei, cu
atât mai mult cu cât cele privind procedura de adoptare sunt strigătoare
la cer. Acest lucru îl știau (probabil) legiuitorii și l-au constatat
și magistrații. Întrebarea era ce va face CCR, un organism creat
pasămite pentru a apăra cetățenii de prostia sau nesimțirea din capul
legiuitorilor, dar care de fapt apără doar interesele și independența
financiară a magistraților și măgăriile legislativului și executivului.
Ordonanța a ajuns în fața CCR de 9 luni, cam atât cât îi trebuie unui
copil să se nască normal. Toată lumea credea că CCR va făta o decizie
prematur, pentru că probele sunt clare, neconstituționalitatea sare în
ochi, dar uite că nu a fost așa, avem o curte constituțională formată
din asiatici,sau eschimoși, cu ochii mici mici mici și oblici, prin care
nu trece ”lumina” de afară, ei au propria lor lumină pe care o împart
după cum le dictează interesele. Ghinionul celor care așteptau o decizie
rapidă și corectă, se numește, sau se numea până acuma, jalonul 215
din PNRR care privea pensiile ”speciale” la care capul de afiș îl făceau
pensiile magistraților. Pentru apărarea independenței veniturilor
magistraților, CCR s-a jucat cu decidenții politici cum a vrut, folosind
decizia CCR pe OUG 59 ca pe un satâr deasupra capului lor. Până la
urmă, legea 282/2013 a apărut, nu chiar așa cum ar fi vrut magistrații, o
să mai piardă ei ceva la pensie (nesemnificativ- pentru ca mai întâi şi
le măresc ei cu 25% pe şmecherie şi cu încă 13,8% indexare că abia ce
au strecurat-o în lege), dar au reușit să își păstreze marile ”surse” de
venituri, au reușit chiar să obțină mai mult decât erau dispuși
politicienii să le lase, e adevărat, forțați de angajamentele din PNRR
și obiecțiile Băncii Mondiale și una peste alta, și unii și alții au
răsuflat ușurați, legea pensiilor de serviciu a orăcăit, toată lumea era
sau părea mulțumită. Era de așteptat ca imediat, în sesiunea din
noiembrie, CCR să dea un verdict pe OUG 59, mai ales că o parte din
prevederile ei fuseseră transferate în alte prevederi legislative. De 8
ori amânaseră cei 9 cavaleri ai apocalipsei luarea unei decizii pe oug
59 (23.02, 21.03, 20.04, 30.05, 27.06, 14.09, 21.09, 05.10, și era de
așteptat ca după publicarea Legii pensiilor de serviciu să dea un
verdict pe OUG 59. Dar, surpriză, pe data de 14.11.2023 când
pensionarii militari așteptau ”izbăvirea” care, în paranteză fie spus,
oricum nu există, căci efectele anulării OUG 59 sunt minime și însăși
noua lege 282/2023 conține limitarea la net pentru TOATE pensiile de
serviciu, ceceriștii amână din nou, pentru a noua oară, deci câte o
amânare pentru fiecare cavaler, pentru data de 12.12 2023. Stupoare în
lumea pensionarilor militari, nimeni nu înțelegea de ce au amânat acuma
magistrații decizia căci totul părea rezolvat pentru magistrați, nu mai
era motiv de șantaj. Așa părea, dar… nimic nu e ce pare a fi,
declarațiile politicienilor nu coincid cu intențiile reale și nici
intențiile reale cu interesele magistraților. Nu mereu, sau nu până se
bate palma. Deși legea pensiilor ”speciale” trecuse de Scila și
Caribda, un nou monstru pândea și amenința ”independența justiției”, o
ordonanță de urgență care anula măsurile prin care magistrații sperau să
își bată joc de legea 153 și prin care aceștia își acordau prin decizii
ale ICCJ și ale altor instanțe, drepturi bănești. Adică ei își acordau
singuri drepturi salariale, că așa e în magistratură.
Guvernul pregătise
o OUG prin care lua dreptul ”ordonatorilor de credit” de a mai emite ”acte de
donație” către proprii angajați dar prin care anulau și vechile acte de acest
fel, nepuse în practică datorită lipsei sursei de finanțare, inclusiv cele
obținute prin decizii judecătorești definitive, ceea ce dădea peste cap însăși
noțiunea de justiție și făcea din deciziile judecătorilor (bune sau rele),
hîrtie igienică super-soft.
Ca să evite intervențiile ”neprincipiale”, guvernul,
acest conglomerat de capete seci conduse de un vânzător de covrigi, decisese să
treacă inițiativa pe repede înainte introducând documentul la capitolul IV din
ședința de Guvern din data de 16.10, adică la ”Analize”dar l-a scos APROBAT, ca
și când ar fi fost propus la capitolul II, Ordonanțe de Urgență în dezbatere,
supuse aprobării. Șmecherie de covrigar, căci nu era prima oară când se umbla
cu astfel de tertipuri care -vezi Doamne- ar păcăli vigilența magistraților.
Numai că magistrații, față de alte categorii sociale (a
se citi pensionarii militari) au nu numai posibilitatea de a afla ce pune la
cale guvernul ci și capacitatea de a sesiza măgăriile și finalmente pârghiile de
a întoarce pe drum un document plecat la MO. Nu știu cum, cine, prin ce
argumente, dar finalmente ordonanța aprobată pe data de 15 noiembrie în forma
dorită de Guvern a fost publicată pe data de 16 așa cum au vrut magistrații. Să
mai zică cineva că nu este independentă justiția, că îi rup picioarele.
Iată forma publicată în MO Partea I nr. 1042 din 16 noiembrie 2023 cu
intrare în vigoare din data publicării, ca să nu mai poată nimeni să
își bage coada în ea, așa cum s-a întâmplat de exemplu cu L223/2015
modificată de OUG 57 până să intre în vigoare sau cum se va întâmpla cu
legile care sunt prevăzute a intra în vigoare la ”ț” luni după emitere.
Apropo de acest stil de … intrare în vigoare, să îmi explice cineva
cum se va aplica legea 282/2023 pe 1 Ianuarie 2024, dacă metodologia de
aplicare va fi emisă la 60 de zile de la data intrării în vigoare. Poate
unul din capetele seci din guvern dă un răspuns la această întrebare la
care și Gîgă ar spune că e imposibil.
Pentru cei care nu pot citi sau înțelege nici un text de
lege de 3 articole și care nu văd nicio diferență între cele două forme ale OUG
99/2023, menționez că trebuie să se uite și să compare ultimul rând din art 1
punctul 2 și ultimul rând din articolul 2 al legii, în cele două variante.
Așadar, cine a crezut că s-a făcut pace între două …
instituții, se înșeală, fiecare stă la pândă și așteaptă greșeala adversarului iar șantajul continuă pe spinarea cetățeanului
care așteaptă legi și decizii judecătorești corecte. Visuri la cheie…
Un …rromân se suise într-o zi ploioasă pe acoperiș să astupe o gaură
prin care îi intra apă în casă.Gaura era veche, dar în purul stil
românesc amânase reparația găsind mereu altceva mai bun de făcut. Acuma
ploua cu găleata și îi ploua în pat. Un vecin, văzâdu-l, îi spune că nu
e momentul să se suie pe acoperiș, că poate aluneca, dar el nu, că
acuma îi crapă buza. Conform legilor lui Murphy și Newton, evenimentul
prezis de vecin are loc, rromânul cade, dar norocos, fără a-și rupe
nimic iar vecinul râdea în hohote. Ninja al nostru se ridică de jos și
cu o mină serioasă, zice: ” Ce râzi mă ca prostu? Ce, casa mea, cobor pe unde vreau.”
Această anecdotă mi-a venit în minte citind răspunsurile date de
conduceresa MApN și comandantul Regimentului 74 Patriot la incidentul de
la Capul Midia. Se pare că e în firea românului să transforme fiecare
căzătură într-un act de bravură, căci iată ce spune ”domnul comandant”,
după ce una din cele 3 rachete lansate a refuzat să plece :”Dacă
totul ar fi fost perfect, probabil că nu știam de această capabilitate.
Iată că putem să transformăm lucrurile negative în niște oportunități.”
Și mai spune același comandant:”Eu văd acest incident ca pe o oportunitate. E un test care mi-a confirmat încă o dată că sistemul e foarte bun.”
Mai spune cineva din conducerea ministerului că în caz
real, incidentul nu ar fi avut nicio consecință. Nu pot crede că poate cineva
să afirme așa ceva. În caz real, acea rachetă ar fi trebuit să intercepteze o
rachetă plecată spre Deveselu. O țintă ratată înseamnă un obiectiv lovit. Dacă
asta înseamnă ”NICIO CONSECINȚĂ”atunci invit conducerea armatei să își mute
familiile în Deveselu.
Sincer, mă bucur că am reușit să ies la pensie și nu pot fi numit
contemporan cu acest vașnic ofițer care consideră că acest incident ne
demonstrează că sistemul este foarte bun. Sunt convins că și Putin va
trimite scrisori de felicitare guvernului României pentru reușita
achiziționării acestui sistem despre care eu spuneam încă de acum 7 ani
nu doar că face din noi o țintă prioritară a Rusiei ci și că practic
nouă nu ne este de niciun ajutor și că eficiența ei este nu doar
discutabilă ci practic ineficientă. De altfel, când în Camera
Reprezentanților SUA s-a pus problema urgentării trimiterii sistemului
în România, CASA ALBĂ a trimis un punct de vedere care nu recomanda
acest lucru tocmai din cauza ineficienței sistemului:
”Casa Albă a transmis Camerei Reprezentanților a
Congresului Statelor Unite că se opune accelerării instalării de noi
capabilități antiaeriene la baza militară americană de la Deveselu din România,
arătând că, deocamdată, eficiența lor nu a fost încă dovedită și, în plus, nu
sunt cunoscute potențialele consecințe neintenționate pe care acestea le-ar
putea avea asupra populației din zonă.”
Cu toate acestea, și după ce acest punct de vedere a fost confirmat
de un ”incident” de tragere reală, responsabilii MApN ne spun că nu e
nicio problemă, că a fost o ”lipsă de comunicare” între sistemul de
lansare și rachetă. De fiecare dată când autoritățile o dau în bară,
totul e din cauza unei lipse de comunicare care, iată, se manifestă și
între rachetă și sistemul de comandă. Cum știm noi să acoperim rahatul
și să pretindem că sub celofan este un ecler.”Eu văd acest incident ca pe oportunitate…”Oare
acest comandant, crede că toți suntem idioți? Poate vede acest incident
ca pe o oportunitate de avansare cum probabil se va întâmpla și cu
maiorul/angajat care a aruncat grenada între subordonați. În ultimul
timp avem parte numai de astfel de incidente pe care conducerea MApN le
tratează cu seninătate dând explicații de doi bani deși situația
încadrării, instruirii, dotării armatei este dezastruoasă. Dacă și acest
incident este considerat un succes de conducerea armatei, atunci nu pot
decât să cred că starea în care se găsește ARMATA ROMÂNIEI la această
oră este nu doar rezultatul ci obiectivul conducerii armatei și sper din
toată inima că odată, cândva, cineva îi va judeca pentru trădare pe
toți cei responsabili.
Mai mult, pe pagina de FB a MApN evenimentul este prezentat ca și
când nu s-ar fi întâmplat nimic, toată lumea e fericită că ”rebela” nu a
plecat, putea să cadă în capetele ”încoronate” prezente la ”revelion”
căci așa e prezentat evenimentul de DIRP,ca un revelion, cu petarde, și
pahare cu șampanie. Doamne, iartă-i că nu știu ce fac!
Am înțeles că vom mai da, dacă nu deja am dat încă 2
miliarde de dolari pentru niște tancuri Abrams pe care SUA nu le mai dorește
pentru că războiul din Ucraina a dovedit că sunt inutile, greoaie, scumpe și
tințe sigure, așa că le dă dar nu pe degeaba ci pe sume uriașe pe care doar
fraierii de români le pot cumpăra pentru că România este condusă de slugi, nu
de lideri adevărați. Suntem gata să plătim în avans miliarde de dolari pentru a
primi în termen de 10 ani tehnica care la momentul plății, nu al
achiziționării, este dovedită ineficientă. Doar noi românii suntem în stare de
așa ceva. Din cele 7 sisteme Patriot plătite acum 7 ani, până acuma am primit
doar 4. Sunt convins că la fel se va întâmpla și cu tancurile dar cui îi pasă?
La tv se vehiculează o reclamă despre prețurile la nu
știu ce supermarket: ” atât de ieftin? Atââât” . Eu aș spune ”ATÂT DE PROȘTI ?
ATÂÂÂÂT!”
Patrick Mouratoglou, fostul manager/antrenor/si ce o mai fi fost al
Simonei Halep a ieșit la rampă după un an de zile, pentru ”a-i lua
apărarea” Simonei Halep. După un an de zile în care a tăcut ca mortul în
păpușoi, deși normal ar fi trebuit să fie primul care să iasă pe post
din prima secundă a incidentului cu roxadustat și să spună în primul
rând cine din echipa lui i-a este responsabil direct, apoi să spună că
Simona Halep personal nu are niciun amestec și nu a cunoscut faptul că i
s-a administrat această substanță intenționat sau accidental, apoi să
declare că el personal și firma sa, controlau absolut tot ce însemna
Simona Halep și tenis (dacă nu chiar mai mult????) deci ei sunt cei
responsabili și vinovați de cariera sportivă și rezultatele Simonei
Halep deci nu Simona trebuie anchetată, judecată și pedepsită, s-a
trezit și Mouratoglou să se spovedească dar așa de ochii lumii. Orice
individ sau persoană fizică sau juridică cu onoare și simțul
responsabilității, ar fi procedat așa. Nu și Mouratoglou. Acesta nu doar
că nu a recaționat așa în secunda doi, dar nu a spus nimic pentru a o
ajuta pe ”eleva sa” sau a duce la aflarea adevărului nici în prima
secundă, nici în prima zi, nici în prima lună, ci abia după un an și
nici atunci complet ci ”șmecherește” adică atât cât să zică lumea că a
recunoscut, dar el de fapt nu a recunoscut că el și firma lui SUNT
vinovați, el a spus doar că ”SE SIMTE” responsabil pentru faptul că
Simona a primit ”un medicament contaminat”. Multă lume s-a întrebat și
se întreabă de ce a tăcut Mouratoglou până acuma și de ce a dat aceste
”explicații” acuma, sau ABIA acuma.
Adevărul îl cunosc el și apropiații lui, ceilalți pot
face doar speculații. Unii spun că a făcut-o pentru a o ajuta pe Simona în
procesul de la TAS dar se pune întrebarea de ce nu a vorbit sau făcut astfel de
declarații și când a fost judecat procesul de la ITIA? A considerat că nu e nevoie sau i-a fost frică
că dacă face astfel de declarații vor fi cercetați compania sa și el personal
și găsiți vinovați? Acuma nu riscă
nimic, TAS va judeca modul în care a judecat ITIA, nu cazul de dopaj în sine,
deci va decide dacă s-a judecat corect suspendarea în baza probelor avute, nu
se va judeca cazul în sine. Deci Mouratoglou a deschis gura când a fost sigur
că el nu intră în discuție, fără să îl intereseze de fapt soarta Simonei care s-a
decis în anul scurs. Frumos nu ?
Culmea este că foarte puțină lume a îndrăznit să se lege
de el înainte de a ieși el pe post să spună ce a spus, deși toată lumea știa
ceea ce a spus dar și ce nu a spus el, respectiv cazurile de ”îndopare” a
Serenei cu substanțe prohibite și derogare de la regulile aplicate altor
sportive, cât i-a fost ”elevă” și nu numai. Este știută în lumea tenisului
relația”specială” dintre el și Serena, ca și ”scutirile” obținute de echipa sa
pentru Serena privind consumul unor ”medicamente” mai neortodoxe. La Serena a
mers, s-au putut da derogări, era MAREA SERENA, cetățean SUA și nu i se putea
refuza nimic.Nu știu dacă în cazul Simonei, care în ultimul an devenise foarte
fragilă fizic, psihic, medical, s-a încercat obținerea de astfel de scutiri, dacă
i s-a spus ce i se dă sau i s-a spus ”ia de aici că știm noi ce facem” dar nu
poți să nu te întrebi dacă nu cumva s-a încercat aceeași manevră ca în cazurile
Serenei sau s-a mers ”pe burtă” contându-se pe faptul că nu va fi verificată
sau se va mușamaliza.
În spovedania sa, Mouratoglou practic nu o absolvă pe
Simona de vină, practic încearcă să se absolve pe el, spunând că ”nu aveai cum
să știi” că suplimentul cu colagen ar putea fi ”contaminat” cu o substanță
interzisă. Mai spune el că ”…asta mi-a deschis ochii, înțeleg că i se
poate întâmpla oricui, așa că trebuie să fii 100% sigur în ce privește
companiile pe care le alegi, ca asta să nu se întâmple”. Deci
el, marele
Mouratoglou școala sa de tenis, abia acuma au aflat că trebuie să
verifice 100%
alimentația și medicamentația elevilor lor, până acuma au făcut-o după
ureche. Foarte
subtil, mai spune el că ”oricui i se putea întâmpla asta” dar uite că i
s-a ”întâmplat”lui. Pe de altă parte, domnul Mouratoglou nu
explică ce legătură are cu Konstantino Koveos și John Koveos patronii
minifirmei Quantum de la care a cumpărat
suplimentul pentru Simona, patroni care
întâmplător sunt tot greci, și de când durează colaborarea cu ei, ce
alte
medicamente a procurat de la ei și cui le-a
dat. Ar fi trebuit o anchetă specială pe care să o ceară Mouratoglou,
cel care a fost înșelat de firma Quantum și i-a adus grave prejudicii de
imagine nu ? Dar nu, Patrick nu s-a îndreptat împotriva lor, s-a
mulțumit să spună
că a ”învațat” că trebuie să verifice 100% ce cumpără. Soarta și cariera
Simonei nu contează pentru Mouratoglou.
După declarația prin care Mouratoglou se ”simte”
responsabil, dar NU ESTE VINOVAT, au început să iasă mulți cu declarații, în
special foste glorii sportive autohtone dar și din afară. Mitică Dragomir cel
care ”le știe pe toate” se bagă și el în seamă insinuând dar fără a spune ceva,
Năstase arată cu degetul spre Țiriac, iar de afară Rune, fostul elev al lui Mouratoglou,
care fusese ”adoptat” de grec după suspendarea Simonei, s-a rupt de școala lui
Patrick din motive doar de el știute dar care probabil au avut legătură și cu
ce s-a întâmplat cu Simona.
Mouratoglou și-a făcut o socoteală proastă prin
”spovedania” sa, crezând că lumea va aprecia ”mâna de ajutor” pe care i-a
întins-o Simonei înainte de procesul TAS, sperând că lumea a uitat sau nu va lua în seamă
brânciul pe care i l-a dat Simonei cu ”suplimentele” sale, deși eu personal am
mari dubii privind modul în care roxadustatul a ajuns în organismul Simonei. De
fapt nici ITIA nu a crezut în explicațiile”contaminării” suplimentului, motiv pentru care au suspendat-o și mai ales
pe o perioadă mare.
Oricare ar fi adevărul privind forma și modul de ingerare
a roxadustatului de către Simona, din greșeală sau nu, cu știință sau nu, așa
cum am mai spus, ea are marea ”vină” de a nu fi ales managerul potrivit sau de
a fi ales omul nepotrivit, iar dacă idila despre care vorbesc ”sursele” ar fi
reală, atunci ea e cea care ar trebui să tragă concluzia că nu e bine să ai
niciodată 100% încredere în cineva. Oare o fi învățat Simona ceva?
Oricum eu am învățat că nu poți avea încredere în Mouratoglu
nici când își pune cenușă în cap.
Ce sunt adevărul
și minciuna? Există adevăr unic, absolut ? Descartes, unul din marii filozofi
ai omenirii a impus un principiu conform căruia îndoiala sau analizarea în
profunzime constituie esența nu doar a cunoașterii ci chiar a existenței, căci”cogito
ergo sum” se vrea condiția de bază a existenței ființei umane. Pe de altă parte
perceptele biblice spun să crezi și să nu cercetezi. Cine are dreptate? Ce
reprezintă aceste principii? Niște enunțuri emise de niște oameni care, nu e
așa, sunt și ei supuși greșelii, acesta este poate un adevăr aproape unanim
recunoscut. Deci tot ce cunoaștem la ora aceasta reprezintă rodul gândirii sau
propagandei unor oameni. Însăși Biblia a fost scrisă, retranscrisă și
modificată de oameni după chipul și asemănarea lor, după convingerile,
experiențele și idealurile lor, dacă nu ar fi așa, nu ar exista atâtea variante
acceptate sau contestate ale Bibliei. Dar
să nu uităm că până și”cartea cărților” este acceptată și urmată în teorie, de
doar 2,4 miliarde de adepți declarați, din cele
8 miliarde de locuitori ai Terrei. Celelalte 5,6 miliarde nu cred în Biblie.
Despre iudaism ce să spun? Sunt declarați sau vehiculați ca număr, între 14,6-17,8
milioane de evrei. Musulmani sunt 1,6 miliarde dar numărul e în creștere și va
depăși numărul creștinilor dacă avem în vedere politica privind natalitatea. Spuneam
că Biblia a fost scrisă de oameni, unii le spun sfinți dar aceștia au fost în
fapt tot oameni, pe care alți oameni i-au declarat sfinți, deci aceștia pot fi
admiși sau recunoscuți ca sfinți, sau nu. Marele Ștefan Voievod a fost declarant
Sfânt, dar cu tot respectul, BOR a încălcat grav propriile percepte și
principii, pentru că este știut apetitul lui Ștefan cel Mare pentru femei și
băutură, ca să nu mai vorbesc cât de”degrabă vărsătoriu de sânge”, uneori
nevinovat, era. Și atunci de unde sfințenia sa? A dus o viață cumpătată? Ce a
făcut pentru țară este incontestabil, dar”sfânt” în credința creștină pentru
ce? Pentru că s-a bătut cu turcii? Dar toată Europa s-a bătut cu turcii și s-au
bătut și între ei. Deci totul este relativ, interpretabil, și cum”errare
humanum est”, avem dreptul să ne îndoim cam de tot ce a fost scris de-a lungul
istoriei omenirii, chiar de Istoria Omenirii, pentru că totul reprezintă doar puncte
de vedere sau ”adevăruri” ale unor timpuri, ideologii, convingeri, percepte, de
moment.
Exemplu: se
spune că iudaismul este baza tuturor religiilor monoteiste dar iudaismul la
începuturi a fost politeist. A devenit monoteist după exil, căci până atunci Iudeii
îi venerau pe Bethel și Samaria, Baal și Yahvel și alții, iar acceptarea doar a
lui Yahvel ca unic zeu a fost o politică de stat impusă de rege, cum de altfel
s-a întâmplat și cu schismele creștine mai târziu. Deci chiar și”cărțile sfinte”
spun adevăruri impuse de convingeri, percepte, decizii, politici de moment.
Multe astfel de adevăruri istorice stau ascunse prin biblioteci, muzee de stat
sau particulare și nu au văzut și nu văd lumina zilei pentru că aceste
informații nu convin celor care le dețin. Este nedrept ca informații despre
Dacia să stea ascunse la Vatican, despre Egipt la Muzeul de Istorie Naturală din
Anglia, despre Irak prin casele soldaților americani”eliberatori”, despre Transilvania la Viena. Dar asta este
considerat normal și corect în”lumea bună”.
Deci adevărul
poate fi definit ca fiind ceea ce cineva, un individ, un grup, un popor, o
societate, acceptă ca fiind corect și viabil, bazându-se pe unele informații, experiență,
principii, educație, idealuri, convingeri (filozofice, sociale, politice,
religioase, etc) la un moment dat. Având în vedere multitudinea de factori care
concură la stabilirea adevărului, acesta poate suferi modificări minore sau
esențiale în timp.
Și minciuna
este tot o informație. Și din minciuni poți învăța sau cunoaște direct sau
indirect, atunci când ai ceva cunoștințe despre un subiect pe care mincinosul
vrea să ți-l prezinte în varianta lui. Poți afla ce intenții are mincinosul, ce
informații reale deține, căci orice minciună are picioare, indiferent cât de
scurte sunt ele și mai ales poți afla și învața pe cine ai în față. Minciuna ca
armă politică are un statut aparte, la noi se poate spune că este semiconstituțională
atâta vreme cât promisiunile electorale sau declarațiile politice sunt
protejate de lege.
Așadar
adevărul și minciuna nu sunt altceva decât
enunțuri personale sau de grup, care
reprezintă interesele cuiva.
Plecând de
la acest”adevăr” nu trebuie să ne mai mire ”adevărurile” privind conflictul
israeliano-palestinian. Pe lângă războiul concret, militar, purtat cu armament,
cel politic, cel economic, toate la fel de nemiloase și criminale, lumea este
efectiv invadată de un război informational, propagandistic pe care Goebels
l-ar invidia. Este adevărat, acum 80 de ani ministrul propagandei naziste nu avea
la dispoziție tehnica și mijloacele propagandistice nelimitate din ziua de azi,
dar pe lângă tehnică, și mințile propagandiștilor de azi și-au perfecționat
cinismul, perversitatea și lipsa de bun simț. Practic nimic nu este considerat
nepermis în conflictele de azi. Se merge până acolo încât”morala și regulile se
schimbă de la un conflict la altul, de la o zi la alta. Ceea ce spunea doamna Von Der Leyen despre
bombardarea unor obiective civile de către ruși în Ucraina, considerând că”atacul
împotriva infrastructurii civile, în special electricitatea, sunt CRIME DE RĂZBOI”.
Deconectarea femeilor și copiilor de la utilități, apă, electricitate și
căldură când se apropie iarna, reprezintă acte teroriste”. Asta era valabil
în Ucraina. În Gaza, aceste acțiuni sunt”justificate”.
Bineînțeles,
intoxicarea merge înainte. De când a început conflictul, practic genocidul din
Gaza, internetul a fost sufocat cu”informații”privind drepturile Israelului sau
ale palestinienilor asupra teritoriului. Pe de o parte se contestă însăși istoria,
spunându-se că nu a existat nicicând un stat Palestinian, că filistinii vechiul
popor care a populat cândva zona disputată, nu ar fi existat, sau nu sunt
totuna cu actuala populație, că practic palestinienii au fost permanent sub
stăpânirea altora, britanici, egipteni, turci, israelieni, dar nu au existat ca stat
independent niciodată. Dar asta nu le ia dreptul la existență, iar faptul că au
fost tot timpul sub ocupație iar teritoriul a purtat diferite denumiri, în
funcție de ocupanți, nu le ia drptul la viață și nici la teritoriu. Nici
România nu s-a numit de la începuturi România, statul român s-a format pe
teritoriul regatului Dac, teritoriul a fost de-a lungul istoriei împărțit între
cele trei imperii vecine, rus, turc, autro-ungar, dar asta nu înseamnă că
românii nu au existat ca neam ca popor, indiferent cum s-au numit sau au fost
numiți în diferite perioade ale istoriei. Statele s-au format administrativ abia
după formarea conștiinței de sine a popoarelor și apariția unui lider care să
se pună în fruntea lor și să declare formarea statului. Alte surse,
fidele celeilalte părți, ne bombardează cu informații care demonstrează că nu a
existat un stat Israelian, că de fapt doar Biblia, care este o născocire
ideologică, în Vechiul Testament în care de fapt nu crede nici măcar un sfert
din populația globului, scrisă și promovată de Israeliți, este singura”probă” a
drepturilor israelienilor asupra ”pământului sfânt”. Pentru cei de religie
musulmană, Mecca este”Pământul sfânt” pentru Hinduși, pământul sfânt este în jurul Gangelui, iar pentru o mare parte din
români, sfânt este pământul considerat ”Grădina Maicii Domnului”.
Așadar
adevărurile prezentate de diferite surse sunt relative, iar în zilele noastre, când tehnica modernă,
inteligența artificială poate prezenta orice ”la vedere” ca fiind real, când
hologramele ”atacă și dărâmă turnuri”, când poți vedea un președinte de stat
gângăvit și agramat vorbind într-o engleză, sau chineză, japoneză, daneză, perfectă,
sursele de informare, tehnica sunt
deținute de oameni, sau grupuri de oameni care o folosesc sau o interzic în
propriul interes, după bunul plac, în ce
mai poți crede? Unde a adevărul?
Credeam că
evoluția științei ne va izbăvi, ”accesul la informații” ne va face mai înțelepți,
mai deștepți, mai buni, dar nu e așa, pentru că am ajuns deja la stadiul în
care nu mai putem face diferența între informație și manipulare, intoxicare,
minciună și adevăr, în loc să devenim mai informați, mai siguri pe noi, mai
concesivi, mai aproape unii de alții, suntem tot mai dezorientați, mai egoiști, mai
neîncrezători, mai pătimași, mai plini de ură sau indiferență față de cei de lângă
noi. Se prăbușesc oameni la doi pași de noi pe stradă și nici nu întoarcem
capul, ne spunem”uite și bețivul ăsta” și mergem mai departe fără să ne aplecăm
să vedem ce e cu ei. Iar aceste ”binefaceri” au venit odată cu tehnologia de
vârf. Suntem copleșiți de furtuni, ploi, grindină, caniculă și nu știm dacă
sunt”de la Dumnezeu” sau iară și-a băgat americanul sau rusul coada și ne-a
atacat geoclimatic. Casele ne cad sub cutremure, dealurile o iau la vale și ne
îngroapă de vii și nu știm dacă așa a fost să fie, se răzbună copacii tăiați de
Holzindustrie Schweighofer sau iară au cracat cei de la OMW pe undeva. Acceptăm
pierduți și indiferenți orice anomalie, orice nenorocire, insensibili, cu
nesimțire aș spune, bucuroși că”nu mi s-a întâmplat mie” am uitat ce e
compasiunea, grija față de aproapele tău, am devenit neoameni. Guvernanții fac
cu noi ce vor, ne”livrează” informații și substanțe toxice pe post de acadele
iar noi le consumăm într-o inconștiență incredibilă. Accepăm orice, inclusiv dubla
măsură și ori nu mai realizăm, ori nu mai vrem să vedem cum suntem dirijați
către autodistrugere, dezumanizare. Copii
ucrainieni în Ucraina ”sunt uciși” dar cei palestinieni în Gaza doar ”mor” căci așa îi prezintă ”main
stream”media adică sursele ”oficiale” care timp de doi ani ne-au injectat și la
propriu și la figurat cu un vaccin criminal. Iar noi mergem mai departe, nici
nu ne mai punem întrebări, căci cine își punea, ori e conspiraționist, ori terorist,
ori prost. Cei mai mari teroriști ai tuturor timpurilor au fost cei care ne-au ținut
2 ani de zile sub teroarea unui virus inventat tot de ei, injectându-ne un vaccin
care de fapt avea rolul de a ne îmbolnăvi, nu de a ne vindeca, iar acuma ne conduc
către un nou Război Mondial intoxicându-ne cu”adevărurile lor”.
Când e vorba
de războaie, conflicte, singurul adevăr incontestabil este distrugerea,
moartea, sângele nevinovat curs pentru ca cei care îl declanșează, îl susțin și
îl întrețin și aprovizionează, să obțină profit. În rest, manipulare.
PS: O ultimă
probă de”prezentare a devărului” , e adevărat, ceva mai personal, o reprezintă
declarațiile antrenorilor echipelor Rapid și FCSB, după meciul de aseară
pierdut de FCSB cu 1-2. Același meci, același joc, același rezultat este
prezentat de fiecare după cum”l-a văzut el” . Begodi spune am
căștigat meritat”iar Elias Caralambous zice : ”am fost mai buni,
dacă altcineva are o altă părere, nu sunt de acord.” In condițiile în care golurile au fost ok, nu au
fost erori de arbitraj, să vii să spui că tu ai fost mai bun după ce ai pierdut,
fără a ține cont că fotbalul se joacă pe goluri, mi se pare … dar doar mi se
pare mie. Oare mister Caralambous nu realizează că cu astfel de declarații
încurajează jocul prost al jucătorilor săi?
Motto: ”În
accepţiunea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, independenţa
financiară a judecătorului reprezintă o componentă esenţială a independenţei
justiţiei”- ICCJ
După discuții, negocieri, trimiteri și retrimiteri la Banca Mondială,
Comisia Europeană, Parlament, comisii, după contestații în presă, la
CCR, pe mijloacele de socializare, televiziuni, șantajuri, amenințări,
plânsete, arătări cu degetul, declarații politice, electorale,
promisiuni (neonorate), în sfârșit a făcut ochi, a fost botezată, și i
s-a semnat cerificatul de naștere legii privind pensiile de
serviciu/apeciale. Domnul Iohannis a promulgat deja legea 244 devenită
282/2023 deși avea la dispoziție 20 de zile, timp în care se mai puteau
depune contestații de neconstituționalitate. De ce atâta grabă?
Bineînțeles domnul președinte știa că magistrații nu vor mai contesta
proiectul, că își rezolvaseră problemele, au obținut în mare ce au vrut,
cu ajutorul colegilor din CCR dar și a responsabililor sau conducerilor
ICCJ și CSM care au negociat dur, până la șantaj, cu clasa politică. Nu
degeaba a tot fost amânată decizia CCR pe OUG 59. Acuma în sfârșit, pe
14 noiembrie va orăcăi și decizia respectivă, care îi supăra pe
politicieni. Vor avea grijă acuma membrii CCR să dea o decizie care să
nu lovească prea tare în (d)efectele OUG 59. Și totuși, de ce s-a grăbit
domnul Klaus să promulge legea? Pentru că nu îl mai interesa dacă ar
mai fi și altcineva nemulțumit, pe el nu îl interesează decât
magistrații, că doar ei dețin cheiele de la dosarele lui. Militarii,
cei care sunt cei mai loviți (ca și până acuma), și de această nouă lege
”de reparare a nedreptăților”, nu au practic nicio șansă să mai
intervină, iar vinovați sunt în primul rând ei. De când a apărut
proiectul și până la promulgare, asociațiile militarilor au dormit,
rezerviștii ca și activii au asistat impasibili la toate discuțiile și
intervențiile magistraților care nu s-au sfiit să arunce pisica în
ograda pensiilor militare evidențiind faptul că statul nu ar câștiga
nimic dacă ar supraimpozita pensiile magistraților, căci sunt doar
câteva mii, dar cele ale militarilor sunt multe. Avea dreptate
Lăpușneanu, mulți dar proști, iar magistrații au știut ce fac. De trei
ori au strigat magistrații prin liderii asociațiilor lor și șefii ICCJ
că nu pensiile lor afectează bugetul, ci cele ale militarilor. Unii
dintre ei au trecut chiar la momente din recuzita bocitoarelor din
filmele indiene. Simțind că întreaga opinie publică este scandalizată de
salariile și pensiile magistraților care au crescut și cresc ca Făt
Frumos, au apărut pe ”Lumea Justiției” articole care storc lacrimi pe
umerii magistraților, informându-ne că ”nimeni nu câștigă din ura împotriva magistraților” .O doamnă procuror ne spunea cu lacrimi în ochi, că „Nu trebuie să mergem pe premisa să moara și capra vecinului”,
adică de ce ne luăm de capra magistraților ? O altă doamnă atinsă de
prevederile legii, doamnă judecător, recent pensionată, este și mai
radicală:” Fir-ati ai dracu ce sunteti’, dar sunteti deja acolo, ipocritilor!”
Cine sunt ipocriții? Păi
să vedem:
– În
02.02.2000, CCR emitea celebra decizie 20 prin care magistrații anunțau
întreaga lume că ei sunt egali cu militarii și trebuie să fie tratați egal,
pentru că … și înșirau ei acolo de ce au ei dreptul la pensie de serviciu, ca
militarii. Spuneau ei printre altele, că, ”Constatând că aceste elemente
care diferentiaza regimul de pensionare al militarilor şi al magistraţilor de
regimul general al pensiilor asigura un tratament juridic specific celor două
categorii de asiguraţi, Curtea Constituţională retine ca instituirea pensiei de
serviciu pentru cadrele militare şi pentru magistraţi nu reprezintă un
privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie
parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora
trebuie să li se supună militarii şi magistraţii” dar nu uită să mulgă
capra kaki: ”Astfel, în timp ce prin abrogarea art. 103 din Legea pentru
organizarea judecătorească se suprima magistraţilor dreptul de a li se stabili,
în condiţiile legii, pensie de serviciu, militarii vor continua să beneficieze
de pensia de serviciu pentru activitatea depusa, prevăzută la cap. II al
Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi
completările ulterioare, act normativ care nu este prevăzut în cuprinsul art.
198 din noua lege a pensiilor între dispoziţiile normative ce se abroga la data
intrării în vigoare a legii.”Astfel, magistrații au dovedit că ”nu îi
interesează” capra vecinului, dar au făcut ei cum au făcut și și-au pus toate
drepturile pe spinarea caprei kaki. Și uite așa s-au procopsit ei cu pensii de
serviciu. Nu mai intru în detalii.
În 2010 când s-a introdus calculul contributivității pentru
toată suflarea, prin legea 119, magistrații, prin decizia 873 a CCR, la
sesizarea aceleiași ICCJ, s-au sustras aplicării legii, rămânând pe
”LEGEA LOR” dar deși solicitaseră tratament similar cu pensionarii
militari, aceștia nu aveau dreptul la tratament similar cu magistrații
așa ca pentru ei au fost bune pensiile calculate pe contributivitate. ”
Pensia de serviciu a magistraţilor reprezintă o compensaţie a absenţei
unor drepturi fundamentale, cum sunt drepturile exclusiv politice
(dreptul de a fi aleşi în Camera Deputaţilor, Senat, în funcţia de
Preşedinte al României ori în organele administraţiei locale, precum şi
dreptul de a fi aleşi în Parlamentul European) şi drepturile
social-economice (dreptul la negocieri colective în materie de muncă,
dreptul la grevă, libertatea economică), precum şi a
incompatibilităţilor stabilite la nivel constituţional pe parcursul
întregii cariere profesionale. Pensia de serviciu a
judecătorilor reprezintă o compensaţie a absenţei unor drepturi
fundamentale, iar, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 20/2000, dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (3)
nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale
obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera
instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a
independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa
statului de drept, prevăzută prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. Pensiile militare însă erau numai bune de muls pentru că ele nu aveau inclusă parte contributivă: ” Având
în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi
faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se
acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare,
suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii
contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri.” Vă amintiți cine protesta în 2010 că ”militarii nu au contribuit la pensie”și cine țipă acuma că” și noi am contribuit?”Rezerviștiiiii, iar ”jmecherii au speculat.
Prin decizia 297.12.03.2012, CCR ”observând
că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în
exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor şi inamovibili pe
durata exercitării acestora a concluzionat că statutul consilierilor de
conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică
acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar
judecătorilor” deci acordau celor care le verificau activitățile
financiare, aceleași drepturi constituționale. De ce ? Pentru că le era
frică de controalele Curții de Conturi. Dar de armată nu le era frică.
Ce le puteau face militarii ? Da, militarii au buze reci, dar se pot
obișnui cu asta drept urmare
În decizia 42/2012 magistrații CCR decide: ”
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22
noiembrie 2011, a stabilit că, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25
iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
433 din 28 iunie 2010, din punct de vedere constituţional, s-a deschis
posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul
constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii
socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe
unele dintre acestea la încasarea unei pensii speciale similar
magistraţilor. Însă, în cauza de faţă, nu se poate susţine acest
lucru, întrucât militarii, poliţiştii sau funcţionarii publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor nu au un
statut constituţional şi legal similar magistraţilor, aceştia
nebeneficiind de garanţiile de independenţă specifice magistraţilor.
Așadar cei care le controlează actele financiare sunt egali cu ei, dar
cei care, conform art 118 din Constituție, au rolul de garantare a
suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii
teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale, nu ”au statut
constituțional” deci nu au dreptul la pensie de serviciu pentru că
fraierii oricum nu au ce face, vor nu vor, trebuie să plece la război
pentru ei.
A urmat apoi decizia 900 din 2020 care contesta
supraimpozitarea. Ar fi fost normal ca din nou magistrații să folosească
sintagma ”Constatând ca aceste elemente care diferentiaza regimul
de pensionare al militarilor şi al magistraţilor de regimul general al
pensiilor asigura un tratament juridic specific celor două categorii de
asiguraţi…” și să stabilească același regim pentru ambele categorii. Dar
nu, domnii magistrați din CCR de data aceasta au făcut diferențieri,
omorând capra kaki. Această decizie a pregătit terenul pentru legea
244/2023, menționând că ” Făcând trimitere la Decizia nr.20 din 2
februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.72 din 18 februarie 2000, în care s-a statuat că pensia de serviciu
constituie„o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din
rigoarea statutelor speciale”, Curtea reține că „suplimentul”
constituie, de fapt, „această compensaţie parţială”, pentru că
„diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict
contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment. Acordarea
acestui supliment, aşa cum se poate desprinde şi din decizia mai sus
amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru
anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special.
Această
compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale,
ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează
dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia”.
Așadar magistrații care obținuseră pensie specială pe
spinarea caprei kaki, de data asta au decis că trebuie să fii pătat ca să poți
beneficia de drepturi, dacă ai o singură culoare nu e bine.
Au urmat, declarațiile și scrisorile asociațiilor magistraților
dar și luările de poziție ale conducerilor ÎCCJ și CSM care aruncau
pisica în curtea MApN arătând lumii că nu pensiile magistraților trebuie
eliminate/micșorate/suprataxate, ci pensiile militarilor.
Și
pentru a se asigura că orice s-ar întâmpla, orice ar decide
politicienii, ei vor rămâne cu pensiile neatinse, pe 1 Octombrie 2023,
șefii CSM și al ÎCCJ au decis ” ca revizuirea pensiilor de serviciu
ale judecatorilor si procurorilor (care se actualizeaza cu majorarea
indemnizatiei brute lunare a magistratilor in activitate) are loc atunci
cand dupa stabilirea dreptului la pensie apar inscrisuri noi care nu
existau la momentul stabilirii dreptului la pensie si care consfintesc
situatii juridice noi. Iar una dintre aceste situatii juridice noi este
calcularea drepturilor salariale avand o valoare de referinta sectoriala
(VRS) de 605,225 lei.” Cu alte cuvinte și-au mărit veniturile cu 25% adică exact cât se discuta pe vremea aceea că vor fi taxate pensiile. Trăiască capra în robă!
Și culmea culmilor o constituie o altă prevedere prin care magistrații
și-au acordat, cu de la sine putere, ca să fie bine, să nu fie rău.
niște ani vechime. Pentru că legea 244 umblă la perioada de vechime în
muncă pentru dreptul de pensie și unii magistrați nu prea îndeplinesc
condițiile, s-au gândit ei că i-ar putea ajuta din nou capra kaki, așa
că ICCJ a decis că perioada cât magistratul a satisfăcut stagiul
militar să fie considerată VECHIME ÎN MAGISTRATURĂ. Problema nu constă
în faptul că stagiul militar este asimilat cu vechimea în muncă, ci
faptul că pentru magistrați este considerat vechime ÎN MAGISTRATURĂ, nu
doar în muncă și mai alesc, faptul că Legea 303, care este practic și
statutul magistraților, nu prevede asimilarea stagiului militar cu
activitatea în magistratură, deci un nou abuz, căci practic ICCJ a
adăugat la lege sau practic a legiferat, arogându-și drepturi care
aparțin puterii legislative. Iar dacă intri pe speța deciziei, constați
că petentul nici măcar nu face obiectul deciziei ICCJ pentru că acesta,
la data încorporării nu era angajat, deci nu avea calitatea de
magistrat. Dar dacă așa vrea ICCJ, se poate.
Și mai sunt
niște ciudățenii, legate de procurorii militari, care sunt și popi și
hoți, adică se supun prevederilor a două
statute, pot alege între pensia de magistrat și cea de militar, dar sunt
plătiți de MApN indiferent ce variantă
aleg. Deci tot armata plătește.
La un moment
dat situația era atât de tensionată încât magistrații vorbeau despre proteste,
blocarea instanțelor, și se vorbea chiar de un posibil conflict
instituțional, între puterile politic și juridic.
Așadar pentru
apărarea buzunarelor, magistrații erau gata să lovească ei înșiși în actul
de justiție, pentru că cum altfel poată
fi interpretat gestul de a nu se mai prezenta în instanțe ?
Unii ar spune că aceste acțiuni, plecând de la articole
în media, proteste, contestări la CCR, aruncarea pisicii în curtea altora, sunt
demne de admirat, că aceștia își apără drepturile. Eu le-aș spune abuzuri,
pentru că practic niște judecători dau decizii care nu doar interpretează ci modifică
legislația sau chiar creează noi prevederi care devin literă de lege în
propriul beneficiu.
Ce au făcut militarii, asociațiile
acestora, structurile MApN, în tot acest timp în care pensiile militare erau
lovite, catalogate drept nesimțite, subțiate precum carnea de vită, oaie sau
pui de la o șaormerie?
Au dormit, s-au certat, au așteptat să le apere alții
drepturile, unii ”reprezentanți” au vegheat pe posturile tv la situația din
Ucraina, apoi Israel, fericind norodul cu opinii de ”experți” în strategie și
tactică, prezicând la comandă cursuri și evenimente care figurau doar în mintea
celor pe care îi slujeau, cântând după partituri scrise de compozitorii
strategici.
Acuma, când totul a fost bătut în cuie, când nimeni nu va mai mișca un deget, poate
doar vor promite că ”vor face totul după alegeri” că acuma nu e momentul, că
trecem printr-o situație grea, unii s-au apucat să facă plângeri la Avocatul
Poporului, alții scriu manifeste alții consideră că ar trebui să apelăm la
justiție, adică la cei care au tăiat
capra kaki și arătau cu degetul spre ea
asmuțind clasa politică pe
pensiile militare. Dar nu-i
nimic, mai e puțin, vine 25 Octombrie se dau iarăși cocorații și grade pentru
cei care ”au făcut frumos”, adică nu și-au supărat șefii cu pretenții și
proteste aberante. Doamne ajută!
Și pentru că tot au spus judecătorii în decizia 20/2000 a
CCR că magistrații sunt supuși acelorași interdicții ca și militarii, hai să
vedem care sunt alea:
Pentru militari, legea 80/1995:
Secţiunea a 3-a Interzicerea sau restrîngerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi
Articolul 28
”Cadrelor militare în activitate le este interzisă
exercitarea următoarelor drepturi: a) să facă parte din partide, formaţiuni sau
organizaţii politice ori sa desfăşoare propaganda prin orice mijloace sau alte
activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii
publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în
Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României; c) sa
declare sau sa participe la greva.
Articolul 29
Cadrelor militare în activitate le este restrînsa
exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: a) opiniile politice pot fi
exprimate numai în afară serviciului; b) exprimarea în public a unor opinii
contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă; c) condiţiile
în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informaţii
militare se vor stabili prin ordin al ministrului apărării naţionale; d)
aderarea la culte religioase este libera, mai puţin la cele care, potrivit
legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care
încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; e) constituirea în
diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific,
cultural şi sportiv-recreativ, cu excepţia celor sindicale ori care contravin
comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă
în condiţiile stabilite prin regulamentele militare; f) încheierea căsătoriei
este libera în condiţiile legii. Căsătoria cu o persoană apatridă sau care nu
are exclusiv cetăţenia română este condiţionată de obţinerea aprobării
prealabile a ministrului apărării naţionale; g) participarea la mitinguri,
demonstratii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este
interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participa în misiune; h)
cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce
se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Articolul 30
Ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii în activitate
au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului
şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa
îndeplinească alte funcţii decît cele în care sunt încadrate, cu excepţia
cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării
naţionale; b) să fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau
conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite
în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale
din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de
apărare sau în legătură cu aceasta.
Articolul 31
Ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii în rezerva, pe
timpul cît sunt concentraţi sau mobilizati în unităţi militare, pot rămâne
membri ai partidelor, formatiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi ai
sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfăşurarea oricăror
activităţi cu caracter politic sau sindical, în unităţi militare.
Pentru magistrați, legea 303/2022
Articolul 231(1) Judecătorilor, procurorilor,
magistraților-asistenți și personalului de specialitate juridică asimilat
acestora le este interzis:a) să desfășoare activități comerciale, direct sau
prin persoane interpuse;b) să desfășoare activități de arbitraj în litigii
civile sau de altă natură;c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în
organele de conducere, administrare sau control la societăți, instituții de
credit sau financiare, societăți de asigurare/reasigurare, societăți naționale
sau regii autonome;d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes
economic.(2) În cazul dobândirii, prin moștenire, a calității de asociați sau
acționari la societăți, instituții de credit sau financiare, societăți de
asigurare/reasigurare, companii naționale, societăți naționale sau regii
autonome, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de
specialitate juridică sunt obligați să ia măsurile necesare, astfel încât
această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii
ei efective.(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. c), judecătorii,
procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor și procurorilor pot fi acționari sau asociați ca urmare
a legii privind privatizarea în masă.
Articolul 232Judecătorii, procurorii,
magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora
nu pot face parte din partide sau formațiuni politice și nici să desfășoare sau
să participe la activități cu caracter politic. Aceștia sunt obligați ca în
exercitarea atribuțiilor să se abțină de la exprimarea sau manifestarea, în
orice mod, a convingerilor lor politice.
Articolul 233(1) Judecătorii și procurorii nu își pot
exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau
asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.(2) Judecătorii și
procurorii nu pot să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase,
chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanțe sau parchete decât
acelea în cadrul cărora își exercită funcția, și nu pot îndeplini orice altă
activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.(3) Judecătorilor și
procurorilor le este permis să pledeze, în condițiile prevăzute de lege, numai
în cauzele lor personale, ale ascendenților și descendenților, ale soților,
precum și ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar și în
asemenea situații însă judecătorilor și procurorilor nu le este îngăduit să se
folosească de calitatea pe care o au pentru a influența soluția instanței de
judecată sau a parchetului și trebuie să evite a se crea aparența că ar putea
influența în orice fel soluția.”
Nu e vorba de filmul istoric turnat prin 79 sub regia lui George
Cornea, dar ar putea fi titlul unui alt film serial isteric turnat în zilele noastre cu ”actori”
foarte bine cunoscuți publicului de azi, sub regia Unchiului Sam.
Episodul pilot se pierde în negura timpurilor, unii spun
că s-ar fi turnat în decembrie ’89, dar scenariul sigur a fost scris cu mult timp
înainte. Oricum episodul a fost o
coproducție a celor mai grele ”case de filme” din lume, și amintesc doar pe
cele mai cunoscute, KGB, CIA MOSSAD, fără însă a le neglija pe cele ale altor
țări vecine care au pus umărul și șoldul, alături de cele 3 pentru ca ”șoldăr
bai șoldăr” să termine cu pretențiile unora de a se crede independenți
financiar de ”lumea bună”.
Așa cum spuneam, scenariul fusese scris și aprobat cu
mulți ani înainte, marionetele alese cu grijă, regia pusă la punct, trucajele
făcute ca la carte, așa că ”măcelul” celor 60000 de victime, și dramele curgeau
ca Ozana pe vremea lui Creanga.
Episodul 1, care a avut ca scop scoaterea din film a actorilor din episodul
pilot, a avut ca marionete ”oamenii adâncurilor” cu un scenariu horror care a sensibilizat
publicul spectator extern, căci serialul se adresa comunității internaționale și
era normal, atâta vreme cât vorbim de o
coproducție a celor mai mari case de filme. Trebuie să oferi ceva și
sponsorilor nu ? Episodul a avut succes ”de casă” dar și din partea criticilor
s-a bucurat de opinii pozitive și așa s-a ajuns să se schimbe garnitura
actorilor principali, Păcălici a fost înlocuit cu Țapul.
Episoadele următoare s-au bucurat de varietate,
diversitatea subiectelor aducând consacrarea serialului. Pentru cei care au
prins și își mai amintesc renumitele coproducții româno/franceze cu actorii lor
și caii noștri, menționez că s-a trecut la activitate în toată regula, în care
noi am asigurat tot, și bani, și resurse, și actori, și platourile de filmare
în cadru natural, și spectatori
plătitori, totul, mai puțin scenariul,
regia și producția. Nu se putea să asigurăm tot, trebuia să le lăsăm și
partenerilor ceva nu ?
Vă mai amintiți probabil episoadele ”Cofariu” ”Flota”, ”Sinucigașul”,
”Dottore” și multe altele care au ținut multă vreme ocupată prima pagină a
criticilor de film dar și a revistelor de can-can autohton ? E adevărat eram la
începuturi, acuma aceste filme nu mai sunt la fel de gustate. S-a trecut la scenarii
elevate, cu subiecte cu bătaie lungă,
dar printre ele s-au turnat și episoade cu tentă ”Charlie Chaplin”, adică cu actori
muți, în alb-negru, căci și negrul e o culoare
totuși nu ? Unde mai pui că filmul nu doar s-a vizionat pe întuneric dar a și
fost turnat în beznă, benza minții. Din
seria ”mută” s-au turnat episoadele ”capra fără iezi” ”pădurile fără copaci”, ”președintele
fără țară”,”țara fără resurse”,”cetățenii fără viză”, ”virusul fără origini”, ”vaccinul
fără rost”, foarte gustate în marile capitale euro-atlantice. Acuma se toarnă
mai multe episoade:”armata fără apărare”,”pensionarii fără pensii”, ”justiția
fără balanță” și lista poate continua.
Am intrat recent în posesia scenariului unuia din
episoadele noii serii, care include armata și vă pot spune că e, privit din
afară, eclatant. Închipuiți-vă că ai o armată fără doctrină și industrie de apărare, fără strategie, fără strategi,
fără tehnică, fără învățământ real militar, care scoate din școli manageri fără
cunoștințe militare, fără militari, fără rezervă, fără resurse, fără legi, fără
demnitate, fără respect, fără viziune, care merge pe băjbâite, reacționează
pompieristic doar când lipsurile ies la lumină și și atunci doar de ochii
lumii, ca să nu zică lumea că nu avem armată. Conducerea ei, plecând de la primul
comandant până la cel din fruntea CSAT, nu dă doi bani pe pregătirea ei și a
teritoriului pentru apărare, după 34 de ani de ”transformări” a adus-o la sapă
de lemn, nu mai are nici praf de pușcă, nici măcar cai de lemn, căci pur și
simplu nu le pasă, ne apără scutul și
articolul 5. Deși guvernele se laudă că acordă 2,5% din PIB
pentru armată, acești bani nu se duc nici pe ”calitatea vieții personalului”,nici
pe instruire, nici pe înzestrare, deși
se fac contracte și proiecte la greu. Acești bani intră în buzunarele firmelor
de armament agreate de strategici sau a
unor ”dealeri”, interpuși, care mai întâi încasează banii apoi caută gunoaiele
pe care să le livreze, dar deja consumate sau incomplete, pentru a căror
”upgradare” trebuie să scoți alți bani astfel încât practic plătești marfa la
preț dublu iar când o primești te trezești că e depășită și trebuie să iei
alta. Exemplu:
În 2010, România, după o noapte furtunoasă
în SMG la ceas de noapte, decide cumpărarea
a 24 F-16 second-hand, din ”excedentul” armatei portugheze
dar cu acceptul producătorului, supărându-i pe cei de la Eurofighter dar și de
la Saab care oferiseră aparate noi aproape la același preț, bașca offset.
După 3 ani de discuții și reproșuri dar
și presiuni diplomatice, în 2013 se semnează contractul cu portughezii pentru
jumătate din cele visate. Cum s-a decis, s-a plătit, urmând ca avioanele
să fie achiziționate în rate, dar numai după ce erau ”retehnologizate”,
revopsite și se făcea instruirea personalului navigant. Contractul a fost
semnat pe 628 milioane euro.
În 2016, primele 6 F-16 ajung în România,
deci după 3 ani de la semnarea contractului și 6 de la manifestarea intenției
de cumpărare. Bine că nu după 20.
În 2019, România mai comandă 5 F 16 la portughezi,
ridicând zestrea la 17.
In 2021 ajungea în țară ultimul F16
Falcon din Portugalia. După 8 ani. Opt ani în care România a rămas practic fără
apărare aeriană lucru menționat chiar de cel care ne lăsase și fără flotă și
era președintele CSAT la vremea declarației, în 2010.
După numai un an, în plină criză economică,
politică, pandemică și militară, în noiembrie 2022, suntem anunțați că România
a semnat contractul pentru achiziționarea a încă 32 de avioane F-16 dar de data
asta de la norvegieni. Valoarea contractului, 388 milioane euro. Norvegienii nu
ni le dau direct, ci și ei prin interpuși, cu acordul guvernului SUA, că așa e
frumos, mai trebuie date niște onorarii,
crește TVA-ul nu, fiecare intermediar
mai adaugă și el câte ceva, ca să fie masa bogată. Ai zice că, în sfârșit,
cineva s-a gândit să înzestreze armata română, dar un bob zăbavă. Deși se spune
că avioanele vor fi livrate în 2 ani nu ni se spune când vor fi operaționale și
când vom avea piloți pentru toate. Bineînțeles în dulcea tradiție românească
banii înainte, ca la bordel. Nu știu dacă mai e cineva, vre-o firmă cât de
mică, care să nu știe ce mărinimos este MApN, cum dă el bani înainte, pe NV. Cred
că suntem singura țară din lume care cumpără vechiturile de azi la prețul de
ieri cu livrare la Sfântu-Așteaptă.
În septembrie 2023 ministrul apărării ne
anunță că s-a ”deschis” un nou centru de instruire a piloților F-16 dar… încă
un bob zăbavă: centrul va instrui și piloții ucraineeni care încă nu au F-16 în
dotare. Pe ce avioane se vor intrui Ucraineeni? Păi noi de ce le-am cumpărat,
să ne dăm doar noi cu ele? Nu e frumos, ucraineenii să meargă în concediu în
Europa cu Audi, Volvo, iar în aer cu MiG-21. Nu frate, să se dea și ei cu F-16
nu ? Vreți să știți ce se întâmplă cu tehnica occidentală primită și folosită de Ucraineeni ? Eșuează.
Într-un articol apărut în The Wall Street Journal, un analist militar spune că
tehnica blindată pusă la dispoziția ucraineenilor nu a făcut față pentru că a
fost prea sofisticată. El explică mai departe că blindatele respective,
Leopardurile și celebrele Abrams nu au făcut față luptei în terenuri minate.
Probabil ele erau făcute să lupte
împotriva infanteriei, cel mult a blindatelor mai mici și mai proaste, eventual
de carton, nu în teren desfundat sau minat, nuuu, doar pe asfalt prima-ntâi, la
parade. Nu comentez ce a fost în capul producătorilor
de armament, dar bănuiesc ce a fost în capul celor care le-au exploatat: ”de
pomană au venit, de pomană să se ducă”. Știți ce se întâmplă când cineva
folosește o sculă care nu e a lui, a împrumutat-o sau a primit-o de pomană: nu
îl interesează ce se întâmplă cu ea, o lasă în voia sorții, nu îl interesează
dacă ruginește sau se strică. Slăvit fie numele lui James Martin, inventatorul sistemului
de catapultare a piloților, căci cam așa
se va întâmpla cu avioanele ajunse pe mâna piloților ucraineeni. Să nu creadă cineva că vom sta noi cu 49 F-16,
iar frații ucraineeni cu niciunul. Unii poate cred că Ucraineenii vor fi dotați
de Unchiul Sam cu F16, din excedentul lor. Ete ciuciu! Întrebat dacă Congresul SUA va
sprijini fondurile suplimentare necesare pentru a-i ajuta pe ucraineni să
desfășoare avioanele mai avansate, Lloyd Austin secretarul de Stat al Apărării SUA a spus că
„este un efort internațional” iar: „ceea ce cred că veți vedea că colegii
noștri caută să facă este să stabilească un fond, astfel încât alte țări să
poată contribui la acest efort general”. Bineînțeles, ”colegii”
români vor fi primii care vor cotiza și vor ceda cel puțin parțial, pe cele funcționale
vașnicilor luptători ucraineeni, fie și măcar pentru instruire, pentru că …și
acuma vine bomboana pe colivă:
La nici un an măcar de la semnarea
contractului pentru cele 32 de ”noi”F-16, pe 26 Septembrie 2023 MApN trimite Parlamentului
o scrisoare cerând aprobarea să cumpere, tot cu plata în avans, că avem bani,
nu ne tocmim, 48 de avioane F-35, care
vor costa 6,5 miliarde dolari. Uraaaa, de când le așteptăm, aș putea spune că
din primul război mondial. Da, dar … mai aveți boabe? Încă un bob zăbavă, că
e ceva putred aici. De ce să cumpere România 48 F-35 când încă nu le-a primit
nici pe surorile mai mici și nu are nimic, dar nimic pregătit pentru ele, nici
piloți, nici piste, nici întreținere, nici reparații, nici mecanici, nici nimic-nimic
?Când intruim noi cel puțin 100 de piloți? Păi până DUPĂ 2030 avem tot timpul
nu? Dar de ce ne-am grăbit noi ACUMA să cumpărăm F-35 care vor ajunge cel mai
devreme după 2030 și tot în tranșe care se vor împinge până prin 2040?
Închipuiți-vă că în prin anii 80, ați fi
comandat să vi se repartizele un tv color fabricat în a1970, care să vă fie
livrat în 2010. Bună afacere nu ? Ce să mai vezi la el în 2010? Uite așa au
făcut cei din MApN acuma. Au comandat și
vor plăti în 2023, dacă nu cumva deja au plătit, niște avioane promoție 2006, din
care vor primi PROBABIL CEL MAI DEVREME primele aparate prin 2031, ultimele prin 2040,
pe care vor trebui să le exploateze cel puțin 15 ani, adică exact când vor avea
efectul sabiei lui Zorro. Ce afacere este asta, și în folosul cui? Al nostru,
al armatei române în niciun caz. De ce s-a făcut totuși această afacere? Pentru că … atunci vor fi demne de noi și
noi suntem singurii care cumpărăm cu banii jos, viitoare ciurucuri. După ce în 2018 și 2022 livrările de F35 au
fost suspendate ba din cauza unor pompe de carburant, ba din cauza unor magneți
fabricați în China, uite că pe 18 septembrie 2023 SUA a reușit performanța de a
admite că celebrul F-35 Stealth, devine
invizibil nu doar în zbor ci și la sol. Nu mai reiau cazul, dar după
catapultarea pilotului, avionul s-a ”ascuns” atât de bine încât nu l-au văzut nici
radarele, nici oamenii, Pentagonul apelând la ”oameni de bună credință” să
anunțe dacă îl găsesc pe undeva. Cică nici tranponderul nu era pornit, ”NU SE
ȘTIE DE CE”. Eu știu de ceee, eu știu de ceeee, dar nu vă spui. Păi la noi,
cine merge cu transponderul pornit, ori e prost, ori nu-l găsește.
Ei, acuma înțelegeți de ce cumpărăm noi
F35? Nuuuuuu? Să vă spun eu:
Când vor ajunge la noi vor costa de 10
ori sub prețul de achiziție dacă nu cumva am putrea fi plătiți să îi scăpăm de
ele. Noi ne asigurăm de acuma că le luăm, că atunci o sa fie concurență mare, iar
MApN ar putea pierde contractul în fața lui Bercea Mondial.
Au prea multe hibe. Chiar Seful Statului Major al US Air Forces –
generalul Charles Brown – a spus in aprilie 2021 ca F-35 este precum un
Ferrari, nu este o masina de fiecare zi ci trebuie condus/zburat doar duminica
si nici macar in fiecare duminica… ;
Noi suntem obișnuiți să ne arăm ogoarele
cu miguri și tancuri, așa că aratul sau semănatul cu F35 ar fi doar o simplă fiță;
La noi când cade ceva din cer, armata
este imediat informată de populație (vezi cazul Plauru, sau, mai nou Galați)
chiar înainte de a cădea, și chiar dacă conducătorilor ei le trebuie 3 zile să
”aknowledge”. În plus, la căutare participă chiar ministrul, treaba nu e lăsata
așa la mîna oricui, iar activitatea e coordonată de un medic, cel care se ocupă și de arși, și de innecați,
și de vii și de morți;
Până să ajungă la noi, se va renunța la fabricarea lor deci și a
pieselor de schimb, așa că trebuie să ne grăbim să dăm banii.
Acesta este scenariul episodului ”Avem un avion, ce facem
cu el? ”Nici nu știu la ce categorie să îl încadrez, filmul, căci privit din afară e o comedie spumoasă,
privit dinăuntru e o dramă, dar privit pur și simplu este o bătaie de joc.
Ce este foarte interesant în toate aceste coproducții
este faptul că fondurile nu sunt asigurate de producător, actorii principali
sunt plătiți ieftin, asigurându-li-se doar postul, ei având grijă de propria agoniseală,
dar nu trebuiesc compătimiți, au ei grijă să nu plece cu mâna goală de pe
scenă. Decontul tuturor cheltuielilor, plata scenariștilor, regizorului,
actorilor,se face de către spectatorii autohtoni, adică cei care asigură tot,
de la resurse, costumație, transpirație, peliculă, recuzită, salarii, prime, la
consumabile.
Singurii care nu se consumă,
orice s-ar întâmpla cu ei sau cu viitorul lor, sunt plătitorii. Ne-am
transformat fără să vrem, aproape fără să știm, în spectatori. Suntem o țară de
spectatori/plătitori care asistă la drama propriei existențe mestecând floricele
din porumb, că semințe de floare de soare nu mai avem. Amar de noi, dacă s-ar
face un nou film cu Mărgelatu, ce ar mai sparge el în fălci?
Recent, foarte recent, după isteria dronelor, BBC ne liniștește într-un fel, povestind o întâmplare
petrecută prin zona Mării Negre acum un an de zile. Pe lângă acest incident,
cele câteva schije căzute prin Plauru dar ”tratate cu toată responsabilitatea”
de MApN, par pistol cu apă. Nu mai comentez reacția copilărească și lipsită de
profesionalism a MApN, plecând de la negarea faptelor la început și terminând
cu „adăposturile” pe care le ”construiește” acuma. E inutil să încerci să
schimbi ceva acolo unde nu se lipește nici ”picătura”.
Să vedem ce e cu
incidentul relatat de BBC.
Se spune că acuma
un an, pe 29 septembrie 2022, lumea a
fost gata să asiste la declanșarea, oficial și ireversibil unui conflict
deschis între Rusia și NATO, sau cel puțin Marea Britanie. Un avion militar britanic, din cele care
”apără granițele de Est ale NATO” ZONĂ
ÎN CARE AR TREBUI SĂ FIE INCLUSĂ ȘI ROMÂNIA dar nu este, după cum s-a văzut, a
fost atacat de un SU 27. Avionul britanic, un Boeing RC135 W Rivet Joint, a acționat în
Zona Mării Negre, având misiuni de supraveghere, cercetare și culegere de
informații, fiind printre cele mai dotate aparate de acest fel din lume. Echipajul
care deservește aparatura se ridică la peste 30 de oameni și performanțele sunt
de invidiat fiind capabil să detecteze, de la 15000m orice mișcare la sol sau
navală. .
Până în prezent în zona Mării Negre au acționat în jur de 10 avioane de acest tip, britanice și americane.
Unul din acestea, aflat într-o misiune de culegere de informații
necesară acțiunilor din Ucraina, că în România încă nu cădeau resturi de
drone, a fost interceptat de două Suhoy 27 rusești iar pilotul unuia
din ele, dacă e să dăm crezare BBC, a înțeles greșit un mesaj de la sol
și crezând că are liber la atac, a trimis o rachetă spre avionul
britanic, fără a-l avea însă în colimator, ratând astfel ținta. După
acest atac, pilotul, conform sursei, a fost apostrofat de colegul din
celălat Suhoy, dar, convins ca el are dreptate, a încercat să lanseze o a
doua rachetă însă fie apoi a anulat comanda, fie a avut o defecțiune,
nici aceasta nu și-a lovit ținta, căzând cine știe unde, probabil nu în
Plauru.
Incidentul a fost raportat ierarhic, britanicii au contactat
conducerea Rusiei care și-a exprimat regretul pentru incident, dând vina
pe o ”defecțiune tehnică”. Britanicii interceptaseră însă convorbirea
dintre piloții ruși și au știut adevărul, dar s-au făcut că nu știu,
probabil și pentru a nu se da de gol în privința interceptării
discuțiilor dintre piloții ruși. Pe de altă parte au realizat că a fost o
greșeală de comunicare nu un ordin dat cu intenție, și cum racheta nu
își atinsese ținta, totul a fost mușamalizat. Numai că, așa cum se știe,
un secret pe care îl știu două persoane nu mai e secret, incidentul a
fost împărtășit partenerului sau șefului american, iar pe 20 Octombrie
au fost discuții în Parlamentul american, Secretarul Apărării, Ben
Wallace menționând că a fost ”un angajament periculos”, dar acceptând
că ” … acest incident nu constituie o escaladare deliberată din
partea ruşilor, iar analiza noastră este de acord că s-a datorat unei
defecţiuni”. Da, defecțiunea probabil s-a manifestat la cea de-a doua rachetă.
Una peste alta, slavă Domnului că nu s-a lăsat cu victime că am fi
asistat sigur la măsuri cel puțin de răzbunare, dacă nu la un conflict
deschis Anglia – Rusia sau chiar NATO-Rusia deci un nou război mondial.
Sunt curios dacă domnul Kuleba va cere acuma imperios și britanicilor
să îl informeze ce măsuri au luat sau vor lua având în vedere că au fost
atacați de ruși.
Ce e de reținut de aici ? Faptul că sunt momente, cazuri când e mai
bine să nu fie raportate anumite incidente, mai ales când nu există
pierderi de vieți omenești și mai ales dacă dezvăluirea lor ar crea mai
multe pagube decât avantaje. Este clar că informarea publicului la acel
moment ar fi dus la o escaladare a conflictului, presiuni publice,
mediatice care ar fi putut degenera și crea probleme tuturor. Cand
dezvăluirea unui incident pune in pericol securitatea unor oameni, sau
pacea, poti uita o perioada de „transparență”. În acest caz partea
britanică a procedat corect prevenind inflamarea situației, în
condițiile în care consecințele puteau fi incalculabile. Scandalul
însă a izbucnit în SUA, unde un lucrător de la o bază americană a Gărzii
Naționale a publicat date și informații privind incidentul. Acuma BBC a
fost nevoit să publice informația alături de explicațiile oficiale ale
ministerului apărării. Deci odată ce informația a fost devoalată, nu mai
avea rost să ascundă adevărul. La noi, ca să fac o paralelă cu cazul
dronelor, MApN a avut nevoie de două zile și probe în presă, ca să
admită că fapta s-a întâmplat. Probabil aștepta să se prescrie.
Culmea este că incidentul nu e singurul. Să ne amintim că pe 15
martie anul acesta, o dronă supersofisticată americană, un Northrop
Grumman RQ -4B Global Hawk având aceleași misiuni, a fost doborâtă de un
Su27 în Marea Neagră pentru că se apropiase și spiona prea aproape de
granițele Rusiei. Si atunci s a acoperit adevărul, spunandu se ca drona
ar fi intrat in ” siajul” Suhoiului și și ar fi pierdut controlul.
⁸Adevărul este că deși se afla în apele internaționale, având în vedere
raza de acțiune, aceasta intersecta și afecta teritoriul rusesc. Noroc
ca fiind dronă fără echipaj, nu au fost victime. Și în acest caz,
conflictul a fost aplanat, niciuna din părți nedorind să toarne paie pe
foc, fiecare având câte o muscă pe căciulă.
Aeronavă NATO la 120 km de Soci
De-a lungul istoriei au mai fost momente tensionate. În 1983, chiar
înaintea începerii unui exercițiu american de verificare a capacității
radarelor rusești, exercițiu care prevedea simularea unui atac nuclear
tocmai pentru a vedea reacția rușilor, pe 26 septembrie, o lună de
evitat de acuma pentru toate armatele, sistemul sovietic de avertizare
prin satelit împotriva rachetelor, a semnalat eronat lansarea unei
rachete intercontinentale americane. În condițiile în care SUA tocmai
inițiase în martie Inițiativa de Apărare Strategică, și instalase
rachetele Pershing II în Europa, un astfel de mesaj de alertă, avea
toate șansele să fie considerat real și să declanșeze un răspuns
nuclear. Norocul a fost că un lt. Col. rus, Stanislav Petrov, care
supraveghea sistemul, a sesizat că ”informația” nu se confirmă și vizual
pe radar, fiind doar o alertă electronică, deci o posibilă eroare sau
defecțiune și nu a activat procedura de răspuns. S-a confirmat apoi că
unul din sateliţii sovietici a confundat reflexia solară venită dintr-un
plafon de nori cu o lansare de rachete. Dar și de această dată omenirea
a fost la un pas de un conflict nuclear poate.
Au mai fost cazuri în istoria războiului rece, când am fost la câteva
minute, poate secunde de a se declanșa un război și doar norocul, sau
judecata unor lideri cu capul pe umeri a evitat catastrofa. Să ne
amintim de criza rachetelor din Cuba, invazia Cehoslovaciei și altele,
poate neștiute de publicul larg dar ținute la secret. Poate ar trebui ca
astfel de cazuri să fie mediatizate acuma, ca să înțeleagă toți,
militari, politicieni, oameni de rând, că războiul nu aduce nimic bun și
că uneori soarta unei nații, a unui popor, a omenirii, atârnă de un fir
de ață, iar războiul poate începe de la un surd, un pilot beat, un
lunetist adormit, un frustrat, un ”glumeț” o cutie cu carbit sau o
maimuță.
