Un …rromân se suise într-o zi ploioasă pe acoperiș să astupe o gaură
prin care îi intra apă în casă.Gaura era veche, dar în purul stil
românesc amânase reparația găsind mereu altceva mai bun de făcut. Acuma
ploua cu găleata și îi ploua în pat. Un vecin, văzâdu-l, îi spune că nu
e momentul să se suie pe acoperiș, că poate aluneca, dar el nu, că
acuma îi crapă buza. Conform legilor lui Murphy și Newton, evenimentul
prezis de vecin are loc, rromânul cade, dar norocos, fără a-și rupe
nimic iar vecinul râdea în hohote. Ninja al nostru se ridică de jos și
cu o mină serioasă, zice: ” Ce râzi mă ca prostu? Ce, casa mea, cobor pe unde vreau.”
Această anecdotă mi-a venit în minte citind răspunsurile date de
conduceresa MApN și comandantul Regimentului 74 Patriot la incidentul de
la Capul Midia. Se pare că e în firea românului să transforme fiecare
căzătură într-un act de bravură, căci iată ce spune ”domnul comandant”,
după ce una din cele 3 rachete lansate a refuzat să plece :”Dacă
totul ar fi fost perfect, probabil că nu știam de această capabilitate.
Iată că putem să transformăm lucrurile negative în niște oportunități.”
Și mai spune același comandant:”Eu văd acest incident ca pe o oportunitate. E un test care mi-a confirmat încă o dată că sistemul e foarte bun.”
Mai spune cineva din conducerea ministerului că în caz
real, incidentul nu ar fi avut nicio consecință. Nu pot crede că poate cineva
să afirme așa ceva. În caz real, acea rachetă ar fi trebuit să intercepteze o
rachetă plecată spre Deveselu. O țintă ratată înseamnă un obiectiv lovit. Dacă
asta înseamnă ”NICIO CONSECINȚĂ”atunci invit conducerea armatei să își mute
familiile în Deveselu.
Sincer, mă bucur că am reușit să ies la pensie și nu pot fi numit
contemporan cu acest vașnic ofițer care consideră că acest incident ne
demonstrează că sistemul este foarte bun. Sunt convins că și Putin va
trimite scrisori de felicitare guvernului României pentru reușita
achiziționării acestui sistem despre care eu spuneam încă de acum 7 ani
nu doar că face din noi o țintă prioritară a Rusiei ci și că practic
nouă nu ne este de niciun ajutor și că eficiența ei este nu doar
discutabilă ci practic ineficientă. De altfel, când în Camera
Reprezentanților SUA s-a pus problema urgentării trimiterii sistemului
în România, CASA ALBĂ a trimis un punct de vedere care nu recomanda
acest lucru tocmai din cauza ineficienței sistemului:
”Casa Albă a transmis Camerei Reprezentanților a
Congresului Statelor Unite că se opune accelerării instalării de noi
capabilități antiaeriene la baza militară americană de la Deveselu din România,
arătând că, deocamdată, eficiența lor nu a fost încă dovedită și, în plus, nu
sunt cunoscute potențialele consecințe neintenționate pe care acestea le-ar
putea avea asupra populației din zonă.”
Cu toate acestea, și după ce acest punct de vedere a fost confirmat
de un ”incident” de tragere reală, responsabilii MApN ne spun că nu e
nicio problemă, că a fost o ”lipsă de comunicare” între sistemul de
lansare și rachetă. De fiecare dată când autoritățile o dau în bară,
totul e din cauza unei lipse de comunicare care, iată, se manifestă și
între rachetă și sistemul de comandă. Cum știm noi să acoperim rahatul
și să pretindem că sub celofan este un ecler.”Eu văd acest incident ca pe oportunitate…”Oare
acest comandant, crede că toți suntem idioți? Poate vede acest incident
ca pe o oportunitate de avansare cum probabil se va întâmpla și cu
maiorul/angajat care a aruncat grenada între subordonați. În ultimul
timp avem parte numai de astfel de incidente pe care conducerea MApN le
tratează cu seninătate dând explicații de doi bani deși situația
încadrării, instruirii, dotării armatei este dezastruoasă. Dacă și acest
incident este considerat un succes de conducerea armatei, atunci nu pot
decât să cred că starea în care se găsește ARMATA ROMÂNIEI la această
oră este nu doar rezultatul ci obiectivul conducerii armatei și sper din
toată inima că odată, cândva, cineva îi va judeca pentru trădare pe
toți cei responsabili.
Mai mult, pe pagina de FB a MApN evenimentul este prezentat ca și
când nu s-ar fi întâmplat nimic, toată lumea e fericită că ”rebela” nu a
plecat, putea să cadă în capetele ”încoronate” prezente la ”revelion”
căci așa e prezentat evenimentul de DIRP,ca un revelion, cu petarde, și
pahare cu șampanie. Doamne, iartă-i că nu știu ce fac!
Am înțeles că vom mai da, dacă nu deja am dat încă 2
miliarde de dolari pentru niște tancuri Abrams pe care SUA nu le mai dorește
pentru că războiul din Ucraina a dovedit că sunt inutile, greoaie, scumpe și
tințe sigure, așa că le dă dar nu pe degeaba ci pe sume uriașe pe care doar
fraierii de români le pot cumpăra pentru că România este condusă de slugi, nu
de lideri adevărați. Suntem gata să plătim în avans miliarde de dolari pentru a
primi în termen de 10 ani tehnica care la momentul plății, nu al
achiziționării, este dovedită ineficientă. Doar noi românii suntem în stare de
așa ceva. Din cele 7 sisteme Patriot plătite acum 7 ani, până acuma am primit
doar 4. Sunt convins că la fel se va întâmpla și cu tancurile dar cui îi pasă?
La tv se vehiculează o reclamă despre prețurile la nu
știu ce supermarket: ” atât de ieftin? Atââât” . Eu aș spune ”ATÂT DE PROȘTI ?
ATÂÂÂÂT!”
Patrick Mouratoglou, fostul manager/antrenor/si ce o mai fi fost al
Simonei Halep a ieșit la rampă după un an de zile, pentru ”a-i lua
apărarea” Simonei Halep. După un an de zile în care a tăcut ca mortul în
păpușoi, deși normal ar fi trebuit să fie primul care să iasă pe post
din prima secundă a incidentului cu roxadustat și să spună în primul
rând cine din echipa lui i-a este responsabil direct, apoi să spună că
Simona Halep personal nu are niciun amestec și nu a cunoscut faptul că i
s-a administrat această substanță intenționat sau accidental, apoi să
declare că el personal și firma sa, controlau absolut tot ce însemna
Simona Halep și tenis (dacă nu chiar mai mult????) deci ei sunt cei
responsabili și vinovați de cariera sportivă și rezultatele Simonei
Halep deci nu Simona trebuie anchetată, judecată și pedepsită, s-a
trezit și Mouratoglou să se spovedească dar așa de ochii lumii. Orice
individ sau persoană fizică sau juridică cu onoare și simțul
responsabilității, ar fi procedat așa. Nu și Mouratoglou. Acesta nu doar
că nu a recaționat așa în secunda doi, dar nu a spus nimic pentru a o
ajuta pe ”eleva sa” sau a duce la aflarea adevărului nici în prima
secundă, nici în prima zi, nici în prima lună, ci abia după un an și
nici atunci complet ci ”șmecherește” adică atât cât să zică lumea că a
recunoscut, dar el de fapt nu a recunoscut că el și firma lui SUNT
vinovați, el a spus doar că ”SE SIMTE” responsabil pentru faptul că
Simona a primit ”un medicament contaminat”. Multă lume s-a întrebat și
se întreabă de ce a tăcut Mouratoglou până acuma și de ce a dat aceste
”explicații” acuma, sau ABIA acuma.
Adevărul îl cunosc el și apropiații lui, ceilalți pot
face doar speculații. Unii spun că a făcut-o pentru a o ajuta pe Simona în
procesul de la TAS dar se pune întrebarea de ce nu a vorbit sau făcut astfel de
declarații și când a fost judecat procesul de la ITIA? A considerat că nu e nevoie sau i-a fost frică
că dacă face astfel de declarații vor fi cercetați compania sa și el personal
și găsiți vinovați? Acuma nu riscă
nimic, TAS va judeca modul în care a judecat ITIA, nu cazul de dopaj în sine,
deci va decide dacă s-a judecat corect suspendarea în baza probelor avute, nu
se va judeca cazul în sine. Deci Mouratoglou a deschis gura când a fost sigur
că el nu intră în discuție, fără să îl intereseze de fapt soarta Simonei care s-a
decis în anul scurs. Frumos nu ?
Culmea este că foarte puțină lume a îndrăznit să se lege
de el înainte de a ieși el pe post să spună ce a spus, deși toată lumea știa
ceea ce a spus dar și ce nu a spus el, respectiv cazurile de ”îndopare” a
Serenei cu substanțe prohibite și derogare de la regulile aplicate altor
sportive, cât i-a fost ”elevă” și nu numai. Este știută în lumea tenisului
relația”specială” dintre el și Serena, ca și ”scutirile” obținute de echipa sa
pentru Serena privind consumul unor ”medicamente” mai neortodoxe. La Serena a
mers, s-au putut da derogări, era MAREA SERENA, cetățean SUA și nu i se putea
refuza nimic.Nu știu dacă în cazul Simonei, care în ultimul an devenise foarte
fragilă fizic, psihic, medical, s-a încercat obținerea de astfel de scutiri, dacă
i s-a spus ce i se dă sau i s-a spus ”ia de aici că știm noi ce facem” dar nu
poți să nu te întrebi dacă nu cumva s-a încercat aceeași manevră ca în cazurile
Serenei sau s-a mers ”pe burtă” contându-se pe faptul că nu va fi verificată
sau se va mușamaliza.
În spovedania sa, Mouratoglou practic nu o absolvă pe
Simona de vină, practic încearcă să se absolve pe el, spunând că ”nu aveai cum
să știi” că suplimentul cu colagen ar putea fi ”contaminat” cu o substanță
interzisă. Mai spune el că ”…asta mi-a deschis ochii, înțeleg că i se
poate întâmpla oricui, așa că trebuie să fii 100% sigur în ce privește
companiile pe care le alegi, ca asta să nu se întâmple”. Deci
el, marele
Mouratoglou școala sa de tenis, abia acuma au aflat că trebuie să
verifice 100%
alimentația și medicamentația elevilor lor, până acuma au făcut-o după
ureche. Foarte
subtil, mai spune el că ”oricui i se putea întâmpla asta” dar uite că i
s-a ”întâmplat”lui. Pe de altă parte, domnul Mouratoglou nu
explică ce legătură are cu Konstantino Koveos și John Koveos patronii
minifirmei Quantum de la care a cumpărat
suplimentul pentru Simona, patroni care
întâmplător sunt tot greci, și de când durează colaborarea cu ei, ce
alte
medicamente a procurat de la ei și cui le-a
dat. Ar fi trebuit o anchetă specială pe care să o ceară Mouratoglou,
cel care a fost înșelat de firma Quantum și i-a adus grave prejudicii de
imagine nu ? Dar nu, Patrick nu s-a îndreptat împotriva lor, s-a
mulțumit să spună
că a ”învațat” că trebuie să verifice 100% ce cumpără. Soarta și cariera
Simonei nu contează pentru Mouratoglou.
După declarația prin care Mouratoglou se ”simte”
responsabil, dar NU ESTE VINOVAT, au început să iasă mulți cu declarații, în
special foste glorii sportive autohtone dar și din afară. Mitică Dragomir cel
care ”le știe pe toate” se bagă și el în seamă insinuând dar fără a spune ceva,
Năstase arată cu degetul spre Țiriac, iar de afară Rune, fostul elev al lui Mouratoglou,
care fusese ”adoptat” de grec după suspendarea Simonei, s-a rupt de școala lui
Patrick din motive doar de el știute dar care probabil au avut legătură și cu
ce s-a întâmplat cu Simona.
Mouratoglou și-a făcut o socoteală proastă prin
”spovedania” sa, crezând că lumea va aprecia ”mâna de ajutor” pe care i-a
întins-o Simonei înainte de procesul TAS, sperând că lumea a uitat sau nu va lua în seamă
brânciul pe care i l-a dat Simonei cu ”suplimentele” sale, deși eu personal am
mari dubii privind modul în care roxadustatul a ajuns în organismul Simonei. De
fapt nici ITIA nu a crezut în explicațiile”contaminării” suplimentului, motiv pentru care au suspendat-o și mai ales
pe o perioadă mare.
Oricare ar fi adevărul privind forma și modul de ingerare
a roxadustatului de către Simona, din greșeală sau nu, cu știință sau nu, așa
cum am mai spus, ea are marea ”vină” de a nu fi ales managerul potrivit sau de
a fi ales omul nepotrivit, iar dacă idila despre care vorbesc ”sursele” ar fi
reală, atunci ea e cea care ar trebui să tragă concluzia că nu e bine să ai
niciodată 100% încredere în cineva. Oare o fi învățat Simona ceva?
Oricum eu am învățat că nu poți avea încredere în Mouratoglu
nici când își pune cenușă în cap.
Ce sunt adevărul
și minciuna? Există adevăr unic, absolut ? Descartes, unul din marii filozofi
ai omenirii a impus un principiu conform căruia îndoiala sau analizarea în
profunzime constituie esența nu doar a cunoașterii ci chiar a existenței, căci”cogito
ergo sum” se vrea condiția de bază a existenței ființei umane. Pe de altă parte
perceptele biblice spun să crezi și să nu cercetezi. Cine are dreptate? Ce
reprezintă aceste principii? Niște enunțuri emise de niște oameni care, nu e
așa, sunt și ei supuși greșelii, acesta este poate un adevăr aproape unanim
recunoscut. Deci tot ce cunoaștem la ora aceasta reprezintă rodul gândirii sau
propagandei unor oameni. Însăși Biblia a fost scrisă, retranscrisă și
modificată de oameni după chipul și asemănarea lor, după convingerile,
experiențele și idealurile lor, dacă nu ar fi așa, nu ar exista atâtea variante
acceptate sau contestate ale Bibliei. Dar
să nu uităm că până și”cartea cărților” este acceptată și urmată în teorie, de
doar 2,4 miliarde de adepți declarați, din cele
8 miliarde de locuitori ai Terrei. Celelalte 5,6 miliarde nu cred în Biblie.
Despre iudaism ce să spun? Sunt declarați sau vehiculați ca număr, între 14,6-17,8
milioane de evrei. Musulmani sunt 1,6 miliarde dar numărul e în creștere și va
depăși numărul creștinilor dacă avem în vedere politica privind natalitatea. Spuneam
că Biblia a fost scrisă de oameni, unii le spun sfinți dar aceștia au fost în
fapt tot oameni, pe care alți oameni i-au declarat sfinți, deci aceștia pot fi
admiși sau recunoscuți ca sfinți, sau nu. Marele Ștefan Voievod a fost declarant
Sfânt, dar cu tot respectul, BOR a încălcat grav propriile percepte și
principii, pentru că este știut apetitul lui Ștefan cel Mare pentru femei și
băutură, ca să nu mai vorbesc cât de”degrabă vărsătoriu de sânge”, uneori
nevinovat, era. Și atunci de unde sfințenia sa? A dus o viață cumpătată? Ce a
făcut pentru țară este incontestabil, dar”sfânt” în credința creștină pentru
ce? Pentru că s-a bătut cu turcii? Dar toată Europa s-a bătut cu turcii și s-au
bătut și între ei. Deci totul este relativ, interpretabil, și cum”errare
humanum est”, avem dreptul să ne îndoim cam de tot ce a fost scris de-a lungul
istoriei omenirii, chiar de Istoria Omenirii, pentru că totul reprezintă doar puncte
de vedere sau ”adevăruri” ale unor timpuri, ideologii, convingeri, percepte, de
moment.
Exemplu: se
spune că iudaismul este baza tuturor religiilor monoteiste dar iudaismul la
începuturi a fost politeist. A devenit monoteist după exil, căci până atunci Iudeii
îi venerau pe Bethel și Samaria, Baal și Yahvel și alții, iar acceptarea doar a
lui Yahvel ca unic zeu a fost o politică de stat impusă de rege, cum de altfel
s-a întâmplat și cu schismele creștine mai târziu. Deci chiar și”cărțile sfinte”
spun adevăruri impuse de convingeri, percepte, decizii, politici de moment.
Multe astfel de adevăruri istorice stau ascunse prin biblioteci, muzee de stat
sau particulare și nu au văzut și nu văd lumina zilei pentru că aceste
informații nu convin celor care le dețin. Este nedrept ca informații despre
Dacia să stea ascunse la Vatican, despre Egipt la Muzeul de Istorie Naturală din
Anglia, despre Irak prin casele soldaților americani”eliberatori”, despre Transilvania la Viena. Dar asta este
considerat normal și corect în”lumea bună”.
Deci adevărul
poate fi definit ca fiind ceea ce cineva, un individ, un grup, un popor, o
societate, acceptă ca fiind corect și viabil, bazându-se pe unele informații, experiență,
principii, educație, idealuri, convingeri (filozofice, sociale, politice,
religioase, etc) la un moment dat. Având în vedere multitudinea de factori care
concură la stabilirea adevărului, acesta poate suferi modificări minore sau
esențiale în timp.
Și minciuna
este tot o informație. Și din minciuni poți învăța sau cunoaște direct sau
indirect, atunci când ai ceva cunoștințe despre un subiect pe care mincinosul
vrea să ți-l prezinte în varianta lui. Poți afla ce intenții are mincinosul, ce
informații reale deține, căci orice minciună are picioare, indiferent cât de
scurte sunt ele și mai ales poți afla și învața pe cine ai în față. Minciuna ca
armă politică are un statut aparte, la noi se poate spune că este semiconstituțională
atâta vreme cât promisiunile electorale sau declarațiile politice sunt
protejate de lege.
Așadar
adevărul și minciuna nu sunt altceva decât
enunțuri personale sau de grup, care
reprezintă interesele cuiva.
Plecând de
la acest”adevăr” nu trebuie să ne mai mire ”adevărurile” privind conflictul
israeliano-palestinian. Pe lângă războiul concret, militar, purtat cu armament,
cel politic, cel economic, toate la fel de nemiloase și criminale, lumea este
efectiv invadată de un război informational, propagandistic pe care Goebels
l-ar invidia. Este adevărat, acum 80 de ani ministrul propagandei naziste nu avea
la dispoziție tehnica și mijloacele propagandistice nelimitate din ziua de azi,
dar pe lângă tehnică, și mințile propagandiștilor de azi și-au perfecționat
cinismul, perversitatea și lipsa de bun simț. Practic nimic nu este considerat
nepermis în conflictele de azi. Se merge până acolo încât”morala și regulile se
schimbă de la un conflict la altul, de la o zi la alta. Ceea ce spunea doamna Von Der Leyen despre
bombardarea unor obiective civile de către ruși în Ucraina, considerând că”atacul
împotriva infrastructurii civile, în special electricitatea, sunt CRIME DE RĂZBOI”.
Deconectarea femeilor și copiilor de la utilități, apă, electricitate și
căldură când se apropie iarna, reprezintă acte teroriste”. Asta era valabil
în Ucraina. În Gaza, aceste acțiuni sunt”justificate”.
Bineînțeles,
intoxicarea merge înainte. De când a început conflictul, practic genocidul din
Gaza, internetul a fost sufocat cu”informații”privind drepturile Israelului sau
ale palestinienilor asupra teritoriului. Pe de o parte se contestă însăși istoria,
spunându-se că nu a existat nicicând un stat Palestinian, că filistinii vechiul
popor care a populat cândva zona disputată, nu ar fi existat, sau nu sunt
totuna cu actuala populație, că practic palestinienii au fost permanent sub
stăpânirea altora, britanici, egipteni, turci, israelieni, dar nu au existat ca stat
independent niciodată. Dar asta nu le ia dreptul la existență, iar faptul că au
fost tot timpul sub ocupație iar teritoriul a purtat diferite denumiri, în
funcție de ocupanți, nu le ia drptul la viață și nici la teritoriu. Nici
România nu s-a numit de la începuturi România, statul român s-a format pe
teritoriul regatului Dac, teritoriul a fost de-a lungul istoriei împărțit între
cele trei imperii vecine, rus, turc, autro-ungar, dar asta nu înseamnă că
românii nu au existat ca neam ca popor, indiferent cum s-au numit sau au fost
numiți în diferite perioade ale istoriei. Statele s-au format administrativ abia
după formarea conștiinței de sine a popoarelor și apariția unui lider care să
se pună în fruntea lor și să declare formarea statului. Alte surse,
fidele celeilalte părți, ne bombardează cu informații care demonstrează că nu a
existat un stat Israelian, că de fapt doar Biblia, care este o născocire
ideologică, în Vechiul Testament în care de fapt nu crede nici măcar un sfert
din populația globului, scrisă și promovată de Israeliți, este singura”probă” a
drepturilor israelienilor asupra ”pământului sfânt”. Pentru cei de religie
musulmană, Mecca este”Pământul sfânt” pentru Hinduși, pământul sfânt este în jurul Gangelui, iar pentru o mare parte din
români, sfânt este pământul considerat ”Grădina Maicii Domnului”.
Așadar
adevărurile prezentate de diferite surse sunt relative, iar în zilele noastre, când tehnica modernă,
inteligența artificială poate prezenta orice ”la vedere” ca fiind real, când
hologramele ”atacă și dărâmă turnuri”, când poți vedea un președinte de stat
gângăvit și agramat vorbind într-o engleză, sau chineză, japoneză, daneză, perfectă,
sursele de informare, tehnica sunt
deținute de oameni, sau grupuri de oameni care o folosesc sau o interzic în
propriul interes, după bunul plac, în ce
mai poți crede? Unde a adevărul?
Credeam că
evoluția științei ne va izbăvi, ”accesul la informații” ne va face mai înțelepți,
mai deștepți, mai buni, dar nu e așa, pentru că am ajuns deja la stadiul în
care nu mai putem face diferența între informație și manipulare, intoxicare,
minciună și adevăr, în loc să devenim mai informați, mai siguri pe noi, mai
concesivi, mai aproape unii de alții, suntem tot mai dezorientați, mai egoiști, mai
neîncrezători, mai pătimași, mai plini de ură sau indiferență față de cei de lângă
noi. Se prăbușesc oameni la doi pași de noi pe stradă și nici nu întoarcem
capul, ne spunem”uite și bețivul ăsta” și mergem mai departe fără să ne aplecăm
să vedem ce e cu ei. Iar aceste ”binefaceri” au venit odată cu tehnologia de
vârf. Suntem copleșiți de furtuni, ploi, grindină, caniculă și nu știm dacă
sunt”de la Dumnezeu” sau iară și-a băgat americanul sau rusul coada și ne-a
atacat geoclimatic. Casele ne cad sub cutremure, dealurile o iau la vale și ne
îngroapă de vii și nu știm dacă așa a fost să fie, se răzbună copacii tăiați de
Holzindustrie Schweighofer sau iară au cracat cei de la OMW pe undeva. Acceptăm
pierduți și indiferenți orice anomalie, orice nenorocire, insensibili, cu
nesimțire aș spune, bucuroși că”nu mi s-a întâmplat mie” am uitat ce e
compasiunea, grija față de aproapele tău, am devenit neoameni. Guvernanții fac
cu noi ce vor, ne”livrează” informații și substanțe toxice pe post de acadele
iar noi le consumăm într-o inconștiență incredibilă. Accepăm orice, inclusiv dubla
măsură și ori nu mai realizăm, ori nu mai vrem să vedem cum suntem dirijați
către autodistrugere, dezumanizare. Copii
ucrainieni în Ucraina ”sunt uciși” dar cei palestinieni în Gaza doar ”mor” căci așa îi prezintă ”main
stream”media adică sursele ”oficiale” care timp de doi ani ne-au injectat și la
propriu și la figurat cu un vaccin criminal. Iar noi mergem mai departe, nici
nu ne mai punem întrebări, căci cine își punea, ori e conspiraționist, ori terorist,
ori prost. Cei mai mari teroriști ai tuturor timpurilor au fost cei care ne-au ținut
2 ani de zile sub teroarea unui virus inventat tot de ei, injectându-ne un vaccin
care de fapt avea rolul de a ne îmbolnăvi, nu de a ne vindeca, iar acuma ne conduc
către un nou Război Mondial intoxicându-ne cu”adevărurile lor”.
Când e vorba
de războaie, conflicte, singurul adevăr incontestabil este distrugerea,
moartea, sângele nevinovat curs pentru ca cei care îl declanșează, îl susțin și
îl întrețin și aprovizionează, să obțină profit. În rest, manipulare.
PS: O ultimă
probă de”prezentare a devărului” , e adevărat, ceva mai personal, o reprezintă
declarațiile antrenorilor echipelor Rapid și FCSB, după meciul de aseară
pierdut de FCSB cu 1-2. Același meci, același joc, același rezultat este
prezentat de fiecare după cum”l-a văzut el” . Begodi spune am
căștigat meritat”iar Elias Caralambous zice : ”am fost mai buni,
dacă altcineva are o altă părere, nu sunt de acord.” In condițiile în care golurile au fost ok, nu au
fost erori de arbitraj, să vii să spui că tu ai fost mai bun după ce ai pierdut,
fără a ține cont că fotbalul se joacă pe goluri, mi se pare … dar doar mi se
pare mie. Oare mister Caralambous nu realizează că cu astfel de declarații
încurajează jocul prost al jucătorilor săi?
Motto: ”În
accepţiunea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, independenţa
financiară a judecătorului reprezintă o componentă esenţială a independenţei
justiţiei”- ICCJ
După discuții, negocieri, trimiteri și retrimiteri la Banca Mondială,
Comisia Europeană, Parlament, comisii, după contestații în presă, la
CCR, pe mijloacele de socializare, televiziuni, șantajuri, amenințări,
plânsete, arătări cu degetul, declarații politice, electorale,
promisiuni (neonorate), în sfârșit a făcut ochi, a fost botezată, și i
s-a semnat cerificatul de naștere legii privind pensiile de
serviciu/apeciale. Domnul Iohannis a promulgat deja legea 244 devenită
282/2023 deși avea la dispoziție 20 de zile, timp în care se mai puteau
depune contestații de neconstituționalitate. De ce atâta grabă?
Bineînțeles domnul președinte știa că magistrații nu vor mai contesta
proiectul, că își rezolvaseră problemele, au obținut în mare ce au vrut,
cu ajutorul colegilor din CCR dar și a responsabililor sau conducerilor
ICCJ și CSM care au negociat dur, până la șantaj, cu clasa politică. Nu
degeaba a tot fost amânată decizia CCR pe OUG 59. Acuma în sfârșit, pe
14 noiembrie va orăcăi și decizia respectivă, care îi supăra pe
politicieni. Vor avea grijă acuma membrii CCR să dea o decizie care să
nu lovească prea tare în (d)efectele OUG 59. Și totuși, de ce s-a grăbit
domnul Klaus să promulge legea? Pentru că nu îl mai interesa dacă ar
mai fi și altcineva nemulțumit, pe el nu îl interesează decât
magistrații, că doar ei dețin cheiele de la dosarele lui. Militarii,
cei care sunt cei mai loviți (ca și până acuma), și de această nouă lege
”de reparare a nedreptăților”, nu au practic nicio șansă să mai
intervină, iar vinovați sunt în primul rând ei. De când a apărut
proiectul și până la promulgare, asociațiile militarilor au dormit,
rezerviștii ca și activii au asistat impasibili la toate discuțiile și
intervențiile magistraților care nu s-au sfiit să arunce pisica în
ograda pensiilor militare evidențiind faptul că statul nu ar câștiga
nimic dacă ar supraimpozita pensiile magistraților, căci sunt doar
câteva mii, dar cele ale militarilor sunt multe. Avea dreptate
Lăpușneanu, mulți dar proști, iar magistrații au știut ce fac. De trei
ori au strigat magistrații prin liderii asociațiilor lor și șefii ICCJ
că nu pensiile lor afectează bugetul, ci cele ale militarilor. Unii
dintre ei au trecut chiar la momente din recuzita bocitoarelor din
filmele indiene. Simțind că întreaga opinie publică este scandalizată de
salariile și pensiile magistraților care au crescut și cresc ca Făt
Frumos, au apărut pe ”Lumea Justiției” articole care storc lacrimi pe
umerii magistraților, informându-ne că ”nimeni nu câștigă din ura împotriva magistraților” .O doamnă procuror ne spunea cu lacrimi în ochi, că „Nu trebuie să mergem pe premisa să moara și capra vecinului”,
adică de ce ne luăm de capra magistraților ? O altă doamnă atinsă de
prevederile legii, doamnă judecător, recent pensionată, este și mai
radicală:” Fir-ati ai dracu ce sunteti’, dar sunteti deja acolo, ipocritilor!”
Cine sunt ipocriții? Păi
să vedem:
– În
02.02.2000, CCR emitea celebra decizie 20 prin care magistrații anunțau
întreaga lume că ei sunt egali cu militarii și trebuie să fie tratați egal,
pentru că … și înșirau ei acolo de ce au ei dreptul la pensie de serviciu, ca
militarii. Spuneau ei printre altele, că, ”Constatând că aceste elemente
care diferentiaza regimul de pensionare al militarilor şi al magistraţilor de
regimul general al pensiilor asigura un tratament juridic specific celor două
categorii de asiguraţi, Curtea Constituţională retine ca instituirea pensiei de
serviciu pentru cadrele militare şi pentru magistraţi nu reprezintă un
privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie
parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora
trebuie să li se supună militarii şi magistraţii” dar nu uită să mulgă
capra kaki: ”Astfel, în timp ce prin abrogarea art. 103 din Legea pentru
organizarea judecătorească se suprima magistraţilor dreptul de a li se stabili,
în condiţiile legii, pensie de serviciu, militarii vor continua să beneficieze
de pensia de serviciu pentru activitatea depusa, prevăzută la cap. II al
Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi
completările ulterioare, act normativ care nu este prevăzut în cuprinsul art.
198 din noua lege a pensiilor între dispoziţiile normative ce se abroga la data
intrării în vigoare a legii.”Astfel, magistrații au dovedit că ”nu îi
interesează” capra vecinului, dar au făcut ei cum au făcut și și-au pus toate
drepturile pe spinarea caprei kaki. Și uite așa s-au procopsit ei cu pensii de
serviciu. Nu mai intru în detalii.
În 2010 când s-a introdus calculul contributivității pentru
toată suflarea, prin legea 119, magistrații, prin decizia 873 a CCR, la
sesizarea aceleiași ICCJ, s-au sustras aplicării legii, rămânând pe
”LEGEA LOR” dar deși solicitaseră tratament similar cu pensionarii
militari, aceștia nu aveau dreptul la tratament similar cu magistrații
așa ca pentru ei au fost bune pensiile calculate pe contributivitate. ”
Pensia de serviciu a magistraţilor reprezintă o compensaţie a absenţei
unor drepturi fundamentale, cum sunt drepturile exclusiv politice
(dreptul de a fi aleşi în Camera Deputaţilor, Senat, în funcţia de
Preşedinte al României ori în organele administraţiei locale, precum şi
dreptul de a fi aleşi în Parlamentul European) şi drepturile
social-economice (dreptul la negocieri colective în materie de muncă,
dreptul la grevă, libertatea economică), precum şi a
incompatibilităţilor stabilite la nivel constituţional pe parcursul
întregii cariere profesionale. Pensia de serviciu a
judecătorilor reprezintă o compensaţie a absenţei unor drepturi
fundamentale, iar, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 20/2000, dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (3)
nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale
obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera
instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a
independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa
statului de drept, prevăzută prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. Pensiile militare însă erau numai bune de muls pentru că ele nu aveau inclusă parte contributivă: ” Având
în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi
faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se
acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare,
suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii
contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri.” Vă amintiți cine protesta în 2010 că ”militarii nu au contribuit la pensie”și cine țipă acuma că” și noi am contribuit?”Rezerviștiiiii, iar ”jmecherii au speculat.
Prin decizia 297.12.03.2012, CCR ”observând
că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în
exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor şi inamovibili pe
durata exercitării acestora a concluzionat că statutul consilierilor de
conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică
acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar
judecătorilor” deci acordau celor care le verificau activitățile
financiare, aceleași drepturi constituționale. De ce ? Pentru că le era
frică de controalele Curții de Conturi. Dar de armată nu le era frică.
Ce le puteau face militarii ? Da, militarii au buze reci, dar se pot
obișnui cu asta drept urmare
În decizia 42/2012 magistrații CCR decide: ”
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22
noiembrie 2011, a stabilit că, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25
iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
433 din 28 iunie 2010, din punct de vedere constituţional, s-a deschis
posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul
constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii
socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe
unele dintre acestea la încasarea unei pensii speciale similar
magistraţilor. Însă, în cauza de faţă, nu se poate susţine acest
lucru, întrucât militarii, poliţiştii sau funcţionarii publici cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor nu au un
statut constituţional şi legal similar magistraţilor, aceştia
nebeneficiind de garanţiile de independenţă specifice magistraţilor.
Așadar cei care le controlează actele financiare sunt egali cu ei, dar
cei care, conform art 118 din Constituție, au rolul de garantare a
suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii
teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale, nu ”au statut
constituțional” deci nu au dreptul la pensie de serviciu pentru că
fraierii oricum nu au ce face, vor nu vor, trebuie să plece la război
pentru ei.
A urmat apoi decizia 900 din 2020 care contesta
supraimpozitarea. Ar fi fost normal ca din nou magistrații să folosească
sintagma ”Constatând ca aceste elemente care diferentiaza regimul
de pensionare al militarilor şi al magistraţilor de regimul general al
pensiilor asigura un tratament juridic specific celor două categorii de
asiguraţi…” și să stabilească același regim pentru ambele categorii. Dar
nu, domnii magistrați din CCR de data aceasta au făcut diferențieri,
omorând capra kaki. Această decizie a pregătit terenul pentru legea
244/2023, menționând că ” Făcând trimitere la Decizia nr.20 din 2
februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.72 din 18 februarie 2000, în care s-a statuat că pensia de serviciu
constituie„o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din
rigoarea statutelor speciale”, Curtea reține că „suplimentul”
constituie, de fapt, „această compensaţie parţială”, pentru că
„diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict
contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment. Acordarea
acestui supliment, aşa cum se poate desprinde şi din decizia mai sus
amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru
anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special.
Această
compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale,
ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează
dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia”.
Așadar magistrații care obținuseră pensie specială pe
spinarea caprei kaki, de data asta au decis că trebuie să fii pătat ca să poți
beneficia de drepturi, dacă ai o singură culoare nu e bine.
Au urmat, declarațiile și scrisorile asociațiilor magistraților
dar și luările de poziție ale conducerilor ÎCCJ și CSM care aruncau
pisica în curtea MApN arătând lumii că nu pensiile magistraților trebuie
eliminate/micșorate/suprataxate, ci pensiile militarilor.
Și
pentru a se asigura că orice s-ar întâmpla, orice ar decide
politicienii, ei vor rămâne cu pensiile neatinse, pe 1 Octombrie 2023,
șefii CSM și al ÎCCJ au decis ” ca revizuirea pensiilor de serviciu
ale judecatorilor si procurorilor (care se actualizeaza cu majorarea
indemnizatiei brute lunare a magistratilor in activitate) are loc atunci
cand dupa stabilirea dreptului la pensie apar inscrisuri noi care nu
existau la momentul stabilirii dreptului la pensie si care consfintesc
situatii juridice noi. Iar una dintre aceste situatii juridice noi este
calcularea drepturilor salariale avand o valoare de referinta sectoriala
(VRS) de 605,225 lei.” Cu alte cuvinte și-au mărit veniturile cu 25% adică exact cât se discuta pe vremea aceea că vor fi taxate pensiile. Trăiască capra în robă!
Și culmea culmilor o constituie o altă prevedere prin care magistrații
și-au acordat, cu de la sine putere, ca să fie bine, să nu fie rău.
niște ani vechime. Pentru că legea 244 umblă la perioada de vechime în
muncă pentru dreptul de pensie și unii magistrați nu prea îndeplinesc
condițiile, s-au gândit ei că i-ar putea ajuta din nou capra kaki, așa
că ICCJ a decis că perioada cât magistratul a satisfăcut stagiul
militar să fie considerată VECHIME ÎN MAGISTRATURĂ. Problema nu constă
în faptul că stagiul militar este asimilat cu vechimea în muncă, ci
faptul că pentru magistrați este considerat vechime ÎN MAGISTRATURĂ, nu
doar în muncă și mai alesc, faptul că Legea 303, care este practic și
statutul magistraților, nu prevede asimilarea stagiului militar cu
activitatea în magistratură, deci un nou abuz, căci practic ICCJ a
adăugat la lege sau practic a legiferat, arogându-și drepturi care
aparțin puterii legislative. Iar dacă intri pe speța deciziei, constați
că petentul nici măcar nu face obiectul deciziei ICCJ pentru că acesta,
la data încorporării nu era angajat, deci nu avea calitatea de
magistrat. Dar dacă așa vrea ICCJ, se poate.
Și mai sunt
niște ciudățenii, legate de procurorii militari, care sunt și popi și
hoți, adică se supun prevederilor a două
statute, pot alege între pensia de magistrat și cea de militar, dar sunt
plătiți de MApN indiferent ce variantă
aleg. Deci tot armata plătește.
La un moment
dat situația era atât de tensionată încât magistrații vorbeau despre proteste,
blocarea instanțelor, și se vorbea chiar de un posibil conflict
instituțional, între puterile politic și juridic.
Așadar pentru
apărarea buzunarelor, magistrații erau gata să lovească ei înșiși în actul
de justiție, pentru că cum altfel poată
fi interpretat gestul de a nu se mai prezenta în instanțe ?
Unii ar spune că aceste acțiuni, plecând de la articole
în media, proteste, contestări la CCR, aruncarea pisicii în curtea altora, sunt
demne de admirat, că aceștia își apără drepturile. Eu le-aș spune abuzuri,
pentru că practic niște judecători dau decizii care nu doar interpretează ci modifică
legislația sau chiar creează noi prevederi care devin literă de lege în
propriul beneficiu.
Ce au făcut militarii, asociațiile
acestora, structurile MApN, în tot acest timp în care pensiile militare erau
lovite, catalogate drept nesimțite, subțiate precum carnea de vită, oaie sau
pui de la o șaormerie?
Au dormit, s-au certat, au așteptat să le apere alții
drepturile, unii ”reprezentanți” au vegheat pe posturile tv la situația din
Ucraina, apoi Israel, fericind norodul cu opinii de ”experți” în strategie și
tactică, prezicând la comandă cursuri și evenimente care figurau doar în mintea
celor pe care îi slujeau, cântând după partituri scrise de compozitorii
strategici.
Acuma, când totul a fost bătut în cuie, când nimeni nu va mai mișca un deget, poate
doar vor promite că ”vor face totul după alegeri” că acuma nu e momentul, că
trecem printr-o situație grea, unii s-au apucat să facă plângeri la Avocatul
Poporului, alții scriu manifeste alții consideră că ar trebui să apelăm la
justiție, adică la cei care au tăiat
capra kaki și arătau cu degetul spre ea
asmuțind clasa politică pe
pensiile militare. Dar nu-i
nimic, mai e puțin, vine 25 Octombrie se dau iarăși cocorații și grade pentru
cei care ”au făcut frumos”, adică nu și-au supărat șefii cu pretenții și
proteste aberante. Doamne ajută!
Și pentru că tot au spus judecătorii în decizia 20/2000 a
CCR că magistrații sunt supuși acelorași interdicții ca și militarii, hai să
vedem care sunt alea:
Pentru militari, legea 80/1995:
Secţiunea a 3-a Interzicerea sau restrîngerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi
Articolul 28
”Cadrelor militare în activitate le este interzisă
exercitarea următoarelor drepturi: a) să facă parte din partide, formaţiuni sau
organizaţii politice ori sa desfăşoare propaganda prin orice mijloace sau alte
activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii
publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în
Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României; c) sa
declare sau sa participe la greva.
Articolul 29
Cadrelor militare în activitate le este restrînsa
exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: a) opiniile politice pot fi
exprimate numai în afară serviciului; b) exprimarea în public a unor opinii
contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă; c) condiţiile
în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informaţii
militare se vor stabili prin ordin al ministrului apărării naţionale; d)
aderarea la culte religioase este libera, mai puţin la cele care, potrivit
legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care
încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; e) constituirea în
diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific,
cultural şi sportiv-recreativ, cu excepţia celor sindicale ori care contravin
comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă
în condiţiile stabilite prin regulamentele militare; f) încheierea căsătoriei
este libera în condiţiile legii. Căsătoria cu o persoană apatridă sau care nu
are exclusiv cetăţenia română este condiţionată de obţinerea aprobării
prealabile a ministrului apărării naţionale; g) participarea la mitinguri,
demonstratii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este
interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participa în misiune; h)
cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce
se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Articolul 30
Ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii în activitate
au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului
şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa
îndeplinească alte funcţii decît cele în care sunt încadrate, cu excepţia
cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării
naţionale; b) să fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau
conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite
în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale
din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de
apărare sau în legătură cu aceasta.
Articolul 31
Ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii în rezerva, pe
timpul cît sunt concentraţi sau mobilizati în unităţi militare, pot rămâne
membri ai partidelor, formatiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi ai
sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfăşurarea oricăror
activităţi cu caracter politic sau sindical, în unităţi militare.
Pentru magistrați, legea 303/2022
Articolul 231(1) Judecătorilor, procurorilor,
magistraților-asistenți și personalului de specialitate juridică asimilat
acestora le este interzis:a) să desfășoare activități comerciale, direct sau
prin persoane interpuse;b) să desfășoare activități de arbitraj în litigii
civile sau de altă natură;c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în
organele de conducere, administrare sau control la societăți, instituții de
credit sau financiare, societăți de asigurare/reasigurare, societăți naționale
sau regii autonome;d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes
economic.(2) În cazul dobândirii, prin moștenire, a calității de asociați sau
acționari la societăți, instituții de credit sau financiare, societăți de
asigurare/reasigurare, companii naționale, societăți naționale sau regii
autonome, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de
specialitate juridică sunt obligați să ia măsurile necesare, astfel încât
această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii
ei efective.(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. c), judecătorii,
procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor și procurorilor pot fi acționari sau asociați ca urmare
a legii privind privatizarea în masă.
Articolul 232Judecătorii, procurorii,
magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora
nu pot face parte din partide sau formațiuni politice și nici să desfășoare sau
să participe la activități cu caracter politic. Aceștia sunt obligați ca în
exercitarea atribuțiilor să se abțină de la exprimarea sau manifestarea, în
orice mod, a convingerilor lor politice.
Articolul 233(1) Judecătorii și procurorii nu își pot
exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau
asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.(2) Judecătorii și
procurorii nu pot să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase,
chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanțe sau parchete decât
acelea în cadrul cărora își exercită funcția, și nu pot îndeplini orice altă
activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.(3) Judecătorilor și
procurorilor le este permis să pledeze, în condițiile prevăzute de lege, numai
în cauzele lor personale, ale ascendenților și descendenților, ale soților,
precum și ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar și în
asemenea situații însă judecătorilor și procurorilor nu le este îngăduit să se
folosească de calitatea pe care o au pentru a influența soluția instanței de
judecată sau a parchetului și trebuie să evite a se crea aparența că ar putea
influența în orice fel soluția.”
