Motto: „Amicus Plato, sed magis amica veritas”-AristotelO analiză transparentă şi obiectivă a unei activităţi de mult aşteptate.
Am promis să revin cu opinii personale pe marginea activităţii din data de 13.02.2015 şi mă ţin de cuvânt. Am amânat această expunere din două motive, în primul rând pentru ca nu voiam să o fac până nu aveam comunicatul oficial al organizatorilor care a venit din păcate foarte târziu, şi în al doilea rând pentru că voiam să nu scriu sub impresia evenimentelor, pentru a nu fi prea subiectiv.
Şi aşa am o oarecare strângere de inimă faţă de unii oameni pentru care port încă respect şi pe care poate nu îi va încânte chiar tot ce spun acum, dar intre dorinţa de a fi plăcut şi aceea de a spune ceea ce gândesc, şi a-mi informa prietenii care speră aşa cum am sperat şi sper şi eu, am ales să rămân prieten Adevarul, nu cu Plato. Voi încerca să fiu cât mai scurt si mai delicat cu putinţă.
1. Activitatea s-a desfăşurat sub umbrela FMR(Federaţia Militarilor din Romania), care are meritul implicării şi colaborării şi cu alte structuri, nu numai cele din componenţa sa, ceea ce a făcut ca să se aşeze la aceeaşi masă atâtea organizaţii ale militarilor. Dar cel care a dus greul luptei, organizării, contactului cu cei care aveau amendamente, cu invitaţii, întocmirii documentelor, participanţii, a fost domnul general Bălăceanu Virgil.
3. Şi eu, ca şi alţii, am fost luaţi prin surprindere când în deschiderea lucrărilor domnul general Gropan, preşedintele FMR a anunţat că scopul întâlnirii îl constituie aniversarea a 5 ani de la înfiinţarea FMR şi elaborarea unui comunicat prin care să ne anunţăm (cei prezenţi, sub umbrela FMR) intenţia de a fi acceptaţi ca parteneri de discuţii de către instituţiile statului. Cred că mulţi din cei prezenţi au fost blocaţi de această declaraţie. Eu am fost tentat să mă ridic şi să plec.
4. Unii, nu pot spune câţi, din cei prezenţi au venit (aşa mi-au lăsat impresia) ca să se bage în seamă, să prindă şi ei loc în fotografie, să arate că încă mai au uniformă şi eventual să facă noi prozeliţi în nu ştiu care lojă sau să îşi rezolve dosarele la DNA. Pe acest considerent unii au cerut să fie şi ei membri în deja discutata echipă de dialog.
5. Activitatea a strălucit prin absenţa celor care ne-au creat motiv de întâlnire, respectiv reprezentanţii guvernului. Deci pe lângă faptul că fac legi de doi bani, cei puşi în fruntea ministerelor responsabile cu apărarea şi securitatea ţării mai sunt şi laşi. Bine de ştiut, mai ales în actualele condiţii, când domnul Lucian Mândruţă cere tinerilor să se înroleze pe frontul de Est. El recomandă românilor să treacă Prutul. Nu râdeţi, în curând se va primi ordin. Deja un număr de 40 de parlamentari flutură steagul unirii cu Moldova, de parcă nu am stat destul cu fundul gol la gard. Timp de 25 de ani am mâncat mititei şi am băut bere cu gândul la Moldova, iar acum s-au trezit Războinicii Luminii să ceară Unirea, când nu mai avem nici coase, nici topoare, că s-au tocit tot tăind la păduri.
6. După anunţul mirobolant al domnului Gropan, s-au prezentat principiile care trebuie să stea la baza unei viitoare legi a pensiilor militare, în concepţia celor care au colaborat pentru redactarea materialului, principii expuse de domnul general Bălăceanu, apoi Tudor Marian, un alt truditor la realizarea acestei întâlniri, a prezentat alte aspecte legate de proiectul legii.
7. Au urmat apoi intervenţii ale reprezentanţilor Senatului, domnul Dobriţoiu şi doamna Cristiana Anghel. Spre surprinderea mea, deşi amândoi animaţi de dorinţa de a ajuta la realizarea acestui proiect, nu au ratat nici unul ocazia de a se împunge reciproc uitând că scopul era altul. Asta mi-a adus aminte că totuşi ne aflam în clădirea Parlamentului. Doamna Anghel a afirmat chiar că dacă până la sfârşitul lui Februarie nu se introduce în parlament legea despre care vorbise domnul Duşa în media, va lua cele două legi, 164 şi 179 aşa cum au fost acceptate în 2001 şi le va reintroduce în parlament ca iniţiativă legislativă.
Intervenţia domniei sale a vrut să arate că este determinată să nu mai accepte la infinit bătaia de joc a guvernanţilor pe această temă, spunând că deşi vorbim despre un proiect de lege care fusese dezbătut cu unele sindicate, oficial acest proiect nu există, nu a fost supus dezbaterii, nu şi l-a asumat nici un minister. Şi avea dreptate. Am scris despre asta într-un articol anterior.
8. Ar fi fost momentul ca din acest punct să dăm cuvântul celor doi reprezentanţi ai sindicatelor din poliţie, SNPPC şi SNAPR, domnii Dumitru Coarnă şi Iulian Surugiu care fuseseră la discuţii şi veniseră la întâlnire cu fantomaticul proiect. Le mulţumesc încă odată pe această cale celor doi adevăraţi sindicalişti care apără cu adevărat drepturile celor pe care îi reprezintă. Dar organizatorul activităţii era cu gândul la aniversare, nu la discuţii aşa că a început să dea cuvântul participanţilor sau aniversaţilor mai bine spus.
9. A luat cuvântul domnul general Chelaru Mircea, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, dar domnul Gropan a binevoit să îl introducă ca pe o „fostă mare personalitate”. Nu ştiu dacă a făcut-o cu intenţie sau din greşeală dar sunt convins că toţi au gândit ca mine: decât un prezent general de brigadă ca domnul Gropan, mai bine o fostă mare personalitate ca domnul general de armată Chelaru. Impardonabilă prezentarea domnului Gropan.
10. Cuvântul domnului Chelaru a fost ca oricând, oriunde, captivant. Domnia sa a propus ca unele aspecte care ţin de legea pensiilor militare, printre care dreptul la pensie militară de serviciu, vârsta de pensionare, baza de calcul, modul de actualizare a pensiilor,respectiv legarea de salariile activilor, procentul şi modalitatea de calculare şi recalculare să fie introduse în Statutul Cadrelor Militare, pentru a nu mai fi schimbate de câte ori vrea cineva să modifice pensiile pentru că nu are bani. Statutul se schimbă mai greu, are nevoie de încuviinţarea CSAT. A mai punctat domnia sa şi necesitatea aducerii în fruntea ministerului a unui ministru care să aibă habar de armată, un fost militar activ, sau de ce nu, revenirea la ministru militar pentru a puncta scoaterea armatei de sub influenţa politică. Sunt personal de acord cu această idee, armata a fost adusă la poziţia de sclav, tocmai pentru că a fost condusă de politicieni, oameni care nu au avut nici o legătură cu armata.
11. Vizavi de personalitatea sau persoana domnului Chelaru , mă număr printre aceia care au avut curajul să îi spună în faţă, nu pe la spate, că a făcut o greşeală intrând în jocurile politice, că în felul acesta şi-a pătat imaginea. Poate confirma acest lucru. Am primit o explicaţie, mi-a spus că a dorit să facă ceva pentru armată şi nu a avut altă soluţie decât să caute un partid, iar PPDD a fost singurul care nu i-a cerut bani pentru un loc pe liste. Dar, a mai spus domnia sa, nu s-a mânjit cu nimeni şi eu îl cred. Nu am informaţii că ar fi altfel decât a spus, deci încă are credit în faţa mea.
12. Cert este că avem nevoie de un lider şi până acum nu văd altul care să îl depăşească în prestanţă, respect faţă de haina militară, curaj de a spune lucrurilor pe nume şi a se lua de piept cu real succes cu orice ministru sau lider politic, elocvenţă, erudiţie. O avea şi unele ieşiri sau idei care pot părea unora trăznite, dar cum spune o vorbă veche, unde e strânsură, e şi pagubă.
13. După domnul Chelaru au luat cuvântul alţi domni generali din cei invitaţi de domnul Gropan să se sărbătorească, mai ales că acelaşi domn general Gropan întrebat de unii de ce nu vorbim despre proiectul de lege a spus că nu avem despre ce vorbi, pentru că nu există un proiect de lege. Atunci a luat sala foc şi o perioadă s-a vorbit ca la .. sindicat, toţi cu nimeni şi nimeni despre nimic.
14. După nişte intervenţii mai critice la adresa acestui punct de vedere, lucrurile s-au calmat, s-a intrat pe discutarea proiectului, pe numite aspecte, au luat cuvântul şi domnii Cornea şi Surugiu care au spus ce au reuşit dânşii să obţină acolo şi că practic nu sunt nici ei mulţumiţi cu art. 28.Vizavi de acel proiect atât de discutat, am întrebat pe cei doi sindicalişti MI dacă documentele pe care le-au primit ca fiind proiectul avizat de ministere au avut ştampile, aprobări, adnotări ale ministerelor, aşa cum ar fi fost normal şi mi s-a răspuns că DOCUMENTELE PRIMITE NU PURTAU NICI O SEMNĂTURĂ, NICI O ŞTAMPILĂ. De aici concluzia că era vorba de o simplă ciornă, şi nicidecum un proiect avizat de cineva, căci dacă ar fi fost avizat, le-ar fi pus la dispoziţie documentul scanat care să conţină dovada că are aprobările şi avizele respectivelor ministere.
15. S-a propus ca variantă, ideea ca la calculul pensiei să se ia în consideraţie solda brută a ultimei luni de serviciu, dar, pentru a nu îi nedreptăţi pe cei care au trecut în rezervă din poziţia de „ la dispoziţie” datorită restructurărilor ca şi cei ieşiţi sub efectele legii 118/2010, pentru aceştia să se dea posibilitatea calculării după cele mai favorabile 6 luni, din ultimii 5 ani, variantă acceptată ca principiu de o mare parte din participanţi. S-a mai discutat ideea că se poate merge mai departe cu acest proiect, dar să se facă amendamente şi clarificări în special pe articolele 11, 28, 29, 60, 61, 111, 123, 125.
16. S-a propus apoi aprobarea comunicatului ce urma să se dea publicităţii după această întâlnire şi apoi constituirea unei comisii de dialog care să reprezinte interesele celor prezenţi la discuţiile cu guvernanţii, oficialităţile, şi pe alte proiecte nu numai legea pensiilor. Aici, la propunerile pe această comisie, acelaşi domn Gropan, a început să propună şi să îi întrebe dacă sunt de acord pe cei propuşi, nu adunarea. Să îmi fie cu iertare, şi la şedinţele BOB se organiza parcă mai „democratic” se ridicau să propună, de regulă oameni care primeau bileţele de la secretarul de partid, aici, secretarul de partid propunea şi .. îi întreba dacă sunt de acord doar pe cei propuşi. Din nou au avut loc discuţii şi tocmai când propunerile se opriseră şi conducătorul şedinţei voia să dea o pauză, am întrebat dacă se mai pot face propuneri şi l-am propus pe Hari Bucur Marcu. Propunerea a fost iniţial întâmpinată cu ostilitate de prezidiu, dar am fost sprijinit de domnul Chelaru care a confirmat justeţea propunerii. Apoi un alt coleg l-a propus pe domnul Coarnă de la SNPPC. Din nou s-a încercat carotarea, dar am cerut să se voteze şi a fost acceptat. Apoi, din nu ştiu ce motive, domnul Gropan a mai adăugat nişte nume pe listă, nu comentez, dar în final lista a ajuns la 11.
După aceste discuţii orele fiind înaintate şi ordinea de zi epuizată, s-a trecut la fotografia de grup, semnarea comunicatului de către reprezentanţi şi împrăştierea.
Ştiu că nu toţi cei care vor citi vor fi entuziasmaţi am observat pe alte pagini că deja s-au iscat discuţii pe marginea prezenţei sau implicării unor nume sau federaţii, structuri asociative. Nici eu personal nu am avut şi nu am o părere prea bună despre unele asociaţii, FMR nu face parte din favoritele mele, dar recent am văzut filmul Columna, parcă Columna a fost cu Ciubotăraşu, Gerula, şi Tiberius şi am revăzut momentul cu atacul Gepizilor parcă. Am văzut- bineînţeles, era doar film- cu câtă durere Gerula a acceptat iniţial colaborarea cu romanii, apoi să îşi convingă proprii oameni să lupte alături de aceştia împotriva atacatorilor. Uneori e bine să mai vezi astfel de filme ca să înţelegi că atunci când lupul atacă stâna trebuie să uiţi că unul din câini te-a muşcat sau un măgar a dat cu tine jos din spinare şi să le aperi pielea lor şi pe a ta. La această oră, mai mult ca oricând armata are nevoie de unitate. Nu numai pericolele din afară o cer ci şi cele dinăuntru. Când şefii serviciilor secrete se ocupă de jocuri politice, armata trebuie să stea cu ochii în patru, unită împrejurul celui care are cele mai mari posibilităţi şi şanse să o unească. Această activitate este un pas un pas important care arată că se poate. Dacă FMR a organizat-o sau s-a folosit de ocazie ca să tragă o spuză pe turta ei, e mai puţin important. Cei care vor cu adevărat ceva bun însă, trebuie să profite de ocazie pentru a se întâlni, a comunica, a căuta soluţii, a depune toate eforturile pentru rezolvarea situaţiei. Până la urma apa se va decanta, gunoaiele se vor lăsa la fund, la suprafaţă va rămâne apa limpede. Să lăsăm orgoliile dacă vrem să obţinem ceva. Din acest motiv am insistat să fie invitaţe la discuţii inclusiv structurile care fuseseră la discuţii cu ministerele, chiar dacă unele au jucat murdar, cu cărţi măsluite. Dacă vrem unitate, trebuie să fim deschişi. Cine nu vrea nu intră în joc, dar cei care intră trebuie să găsească o cale comună. Aşa trebuie să gândim, dacă vrem să obţinem ceva, dacă nu, vom face jocul celor care ne batjocoresc de 25 de ani încoace.
Din acest punct de vedere întâlnirea a fost un succes. A arătat că se poate şi că ne putem uni indiferent cât de mici şi neînsemnaţi suntem. Chiar dacă „Puterea” încearcă să ne dezbine, să nu uităm că Unirea face puterea!
Văd că unii deja s-au apucat să comenteze:” ăăăăăăăăăăăăăăăăăăă, big fâs, nu au făcut nimic, s-au întâlnit şi au discutat despre principii, în timp ce ceilalţi au discutat articole şi au făcut legea.” Oare? Chiar aşa stau lucrurile? Dar dacă ceilalţi, iniţiatorii au fost atât de bine intenţionaţi de ce nu au postat legea pe paginile ministerelor , de ce nu au dat un comunicat oficial privind acordul asupra legii, de ce nu au trimis proiectul la guvern spre aprobare, de ce nu au ieşit în presă să anunţe marele succes? Pentru că nu există nici un proiect de lege aprobat de ministere, pentru că nu se intenţionează introducerea acestuia în discuţie nici măcar în guvern, pentru că deja a trecut aproape luna februarie când domnul Duşa se lăuda că îl trimite Parlamentului, pentru că totul este o cacealma la care domnii Oprea şi Duşa au concursul domnilor Iliescu şi Dogaru cei care îşi trâmbiţează triumful pe bloguri, dar nu aduc nici un document concret, doar „principii”. Cei care s-au întâlnit vineri, măcar au anunţat că deocamdată la prima întâlnire au discutat pe baza principiilor, pentru că NU AU PRIMIT NICI UN PROIECT OFICIAL DE LA NICI UN MINISTER DEŞI AU CERUT. Răspunsul primit, l-aţi văzut. Aşa că cei care caută succesuri sforăitoare să se întoarcă cu faţa la cei care sunt gata să mintă.
