O nouă întâlnire

 

Azi noapte m-am întâlnit cu Nostradamus. În vis, bineînțeles că doar nu m-am tembelizat  în așa hal încât să pretind că l-am văzut în carne și oase, cum zic unii iar alții visează  că după ce îi alegem vom da ochii cu Dreptatea, cu Adevărul, cu Bunăstarea, cu România Mare, cu Cinstea, Laptele și Mierea. Știu că ”prietenii” o să spună că oricum m-am tâmpit dacă m-am apucat să scriu că am visat că m-am întâlnit cu Cutare sau Cutărică, dar mai bine să spună că m-am tâmpit, nu aș fi primul, decât că am trădat cauza nobilă a pensiilor militare pentru că nu am spus nimic despre nu știu care întâlnire. Păi dacă am fost eu învinuit că nu am spus ce s-a întâmplat la o întâlnire la care nu am participat, vă dați seama că una la care am participat, chiar și în vis, fără să o pomenesc, ar fi mai rău decât trădarea. Așa că am decis să vă povestesc.

Se făcea că mergeam pe marginea unui lac și sub o salcie îl văd pe vestitul profet. Strângea frunze de salcie, salcie plângătoare, și le aranja în grămezi și le număra pe toate. MOP, mi-am zis în gând.

• Ce faci Profetule aici, l-am întrebat eu.
• Număr zilele.
• Ce zile nene, că alea sunt frunze.
• Așa le spuneți voi, muritorii de rând, dar pentru mine sunt zile, zilele voastre, ale muritorilor. Nu știi că eu vorbesc cifrat?
• Ei na, că acum te crezi și Dumnezeu. Zilele noastre nu sunt date de tine, sunt date de Dumnezeu, sau nu știai?
• Vezi că ești prost, zice el, nu contează cine le dă, contează cine le numără.
• Vezi că tu ești prost, îi răspund eu, Stalin vorbea despre voturi, nu despre zile.   
• Vezi că tot tu ești prost, zice el, voturile se transformă în zile. Cum dai votul, așa ai zilele. Cine nu dă, nu are.
• Ei, nici chiar așa.
• Ba chiar așa. Tu de unde crezi că vine expresia aia cu tăiatul frunzelor la câini?
• Bine, bine, și de ce le pui în grămezi?
• Le împart pe țări. Uite acum mă chinui să le număr pe ale americanilor.
• Și îți dă cu zecimale, așa e? E greu, sunt mulți.
• Da mulți și…..
• Proști?
• Nu am spus eu asta.
• Dar de ce nu le numeri și tu cu un sistem mai sofisticat, o tulumbă, un computer, un program, ceva de adunat și numărat .. frunze, că doar tehnica a avansat, acuma o mașină, un computer face în 10 minute ce făceau altă dată oamenii în 10 zile.
• Da, am auzit și eu de Scorecard, de Denis Montgomery, Bil Gates, dar odată cu tehnologizarea sistemului de numărat se tehnologizează și sistemul de furat, ca să nu mai spun că cu cât se restrânge numărul celor care numără, cu atât crește posibilitatea controlării acestora. Una e să corupi 1000 de voluntari la numărare și alta să convingi un IT-st să facă un soft care să fure fără să știe nimeni cum și cât.
• Văd că te-ai documentat.
• Nu, eu știam asta dinaintea voastră, și v-am spus, dar voi ați înțeles greșit, ați interpretat ce ați vrut voi.
• Bun și pentru România, ce ai? Care e grămada noastră ?
• Uite aia de acolo- și îmi arată o grămadă mică pe care o tot bătea vântul și se împrăștia.
• Cam mică… și împrăștiată. Ai pus-o unde bate vântul. Mut-o și tu de acolo.
• Degeaba. Nu o bate vântul, voi suflați în ea.
• Cum adică, noi suflăm?
•  Da, nu vezi că numai grămada voastră se împrăștie?
• Ai dreptate. Dar de ce ?
• Pentru că așa sunteți voi, împrăștiați, și la propriu, și la figurat. Niciodată nu ați fost toți la un loc. Când a reușit câte  unul să vă adune i-ați despărțit capul de trup, sau l-ați tăiat și aruncat în fântână, sau l-ați alungat din țară și a murit în țări străine, sau  l-ați împușcat și  îngropat să nu mai știe nimeni unde e, se pare că nu vă convine împreună. Nu am ce să vă fac.
• Păi dacă mai suflăm mult așa o să rămânem împrăștiați de tot nu o să mai rămână nici o frunză pe locul nostru.
• Vezi că te-ai deșteptat? Ai început să înțelegi, dar e insuficient, cu o floare nu se face primăvară.  Sunt mulți care abia așteaptă să le pun zilele pe locul vostru, că e pe malul lacului, are apă, umbră, soare, are cam tot ce v-ar trebui, dar vouă vă place împrăștiați, nu vă suportați unul pe altul.  
• Dar de viitorul românilor ce poți să-mi spui? O să afle ăștia că m-am întâlnit cu tine în vis și o să-mi ia glanda că  nu am obținut nimic, doar am vorbit și atâta tot. O să spună că m-am dat cu dușmanul. Trebuie să îmi spui ceva concret despre viitorul lor, măcar despre pensii, salarii….
• Care viitor?
• Al românilor.
• Păi nu spuneai tu că vi-l dă Dumnezeu? Eu doar număr.
• Cam ai dreptate Profetule.  Ce e de făcut?
• Adunați-vă cât mai aveți unde,  până nu e prea târziu!
• Dar cu virusul cum e?
• Care virus?
• Covid 19, cum care, e belea cu el. Ne-am cam săturat de restricții și măști.
• Ei lasă, că nu e chiar așa de rău. Așteaptă să vezi ce vine…..

M-am trezit leoarcă. În casă era cald, ca la marea majoritate a românilor, sau măcar a reprezentanților și aleșilor lor, eram la adăpost, nu sufla  vântul, era cald și bine. Slavă Domnului, mi-am spus, nu a fost decât un vis. Dacă la toți românii e așa cald și bine, e bine, să stea toți în casă să nu-i mai intereseze ce e afară, pot vedea și la tv, că de-aia ne-am tehnologizat, să stăm înăuntru și să privim detașați la vântul de afară. Pentru cei care nu au încă calculatoare sau televizoare, stați liniștiți, vi se vor da tablete, nu din alea împotriva gripei, nuuuu, ci din alea împotriva conștiinței. Veți primi gratis , voi stați în casă și așteptați!

Asta fu întâlnirea cu Nostradamuss. Vă spusei tot. Încercai tot, nu vru să spună mai mult. Pentru cine nu crede, am înregistrarea audio.

 

O nouă întâlnire