M-ai învins Johanne!

Nu aș fi crezut în ruptul capului că domnul președinte al României are timp sau chef de glume mai ales când este atât de ocupat cu vizitele externe și aranjamentele arhitecturale ale reședințelor bașca toaletele primei profesoare a țării. Nu aș fi crezut nici că are un atât de subtil simț al umorului și că este în stare să facă un atât de fin mișto de români . Eu îl percepusem ca pe un tip mai rigid, un sas serios care tace și face, nu pierde timpul cu spartul semințelor și gargara de cartier, nu se ține de glume, conformația și textura nu îi permit. Și mai este un lucru de care nu l-am crezut în stare, anume să facă porcul să zboare. Bineînțeles la modul peiorativ, nu este vorba despre faptul în sine ci doar ceva echivalent, ca o imagine ireală.
Și totuși recunosc că m-am înșelat, recunosc, ca și Eugen Barbu, am fost învins: ”M-ai învins Johannes!”
Gluma 1
În ultimul speech dedicat crizei invadatorilor arabi, care de fapt nu este nici o criză emigranților, nici o invazie spontană, este o activitate planificată și dirijată așa cum a fost și euro-maidanul din Ucraina și revoluțiile din fostele țări comuniste și primăverile arabe, domnul Iohannis se patriotizează și se dă lovit, frustrat și ofuscat că Europa, recte frau Merkel, mama lui de sânge nu de țâță, îi bagă pe gât cât nu poate să înghită. Asta este prima glumă. Păi cum adică, cum să se supere domnul Iohannis pe cea care prin conexiunile și serviciile sale l-a pus pe tron pas cu pas, începând cu micul scaun din Hermannstadt? Asta da glumă. Nu, domnul Iohannis nu este supărat, el doar face pe supăratul, așa ca să nu zică românii că nu ia atitudine și nu se gândește la căminele lor. Ia auziți cum se exprimă protestul domnul Iohannis față de decizia doamnei Merkel de a ne da la îngrășat o primă tranșă de 6000 de agenți arabi: „Am luat act cu oarece nemulțumire de acest proiect prezentat în Parlamentul European, faptul că din partea Comisiei s-a lucrat pe un proiect destul de birocratic care a fost prezentat.” Ce spuneți de sintagma ”oarece nemulțumire”? Numai că nu își cere scuze că a îndrăznit să fie oaerecum nemulțumit. Ce să spun, domnul Iohannis se preface nemulțumit că s-au luat decizii vizavi de soarta României fără să fie întrebat. Ha ha ha, ce glumă ! Dar când ați fost întrebat vreodată domnule Iohannis și –mai ales- unde să vă găsească, poștașul, că atunci când sunteți în călătorii în afară nu știe nimeni unde sunteți, iar când sunteți în țară nu știu săracii unde să vă trimită cererea de avizare, că aveți 5 case în Sibiu, iar vilele primite de la RAPPS de la București până la Neptun sunt toate în revizie? Deci nu mai dați vina pe ei că nu v-au anunțat, mai stați pe acasă și terminați cu demolările și plimbările ca să vă poată găsi poștașul. Pe de altă parte nu aveți de ce să vă supărați, nici pe noi românii nu ne-a întrebat și nu ne-a informat nimeni până acum o săptămână despre cei 1600 pe care dumneavoastră deja i-ați acceptat, deși lucrurile erau bătute în cuie din Mai. Noi cum ar trebui să fim acum? Nu ar trebuie să luăm și noi act cu oarece nemulțumire de faptul că dumneavoastră ați stabilit la fel de birocratic o anumită cifră fără să țineți cont de oameni? Parol!
Gluma 2
O altă glumă a domnului Iohannis este cea referitoare la atitudinea României. Tot discursul este atât de alambicat și ambiguu încât un amator ar putea să îl interpreteze așa cum vrea el și atât cei care acceptă cât și cei care nu acceptă emigranții ar considera că Iohannis vrea ce vor și ei. Iată ce spune Iohannis când este întrebat dacă va accepta mai mult de 1785: „Aici nu vorbim de cifre. E vorba de oameni și nu de piese care trebuie numărate, vorbim de imigranții care vin în Europa. În al doilea rând, vorbim de o solidaritate pe care România și-a declarat-o nu doar prin vorbe, ci și prin oferte de a primi un număr mare pentru noi de refugiați, ceea ce nu considerăm că este o soluție și nu cred că este oportun să vorbim de cote obligatorii calculate într-un mod foarte birocratic contabilicește aș putea spune, fără a consulta statele membre”
Doamne, ce frumos evită domnul Iohannis un răspuns tranșant și cum se ascunde el în spatele solidarității și ”obligațiilor”. Fără a spune da, dar nici nu, domnul președinte lasă să se înțeleagă că până la urmă nu va avea ce face, că doar e vorba de oameni și nu de cifre și că România trebuie să se achite de sarcinile sale ca țară europeană, dar.. să fie și el întrebat măcar așa formal, să se simtă și el băgat în seamă. Pișicherul, cum face el glume și nu râde nimeni.
Trei în una
Dar cea mai tare glumă vine abia acum, când ne spune pe cine a desemnat să îi reprezinte cuvântul la JAI. De fapt sunt trei glume într-o frază, kkfeaua 3 în una, ceea ce recunosc este peste orice așteptări, trebuie să îmi las pălăria jos în fața acestei performanțe. Iată perla: ” Din partea României va participa ministrul de Interne, cu care am avut o discuție în această dimineață, iar mandatul ministrului de Interne la conferința JAI este să nu declare adeziunea noastră pentru cotele obligatoriu”.
Prima glumă este desemnarea domnului Oprea, recunoscut și el pentru elocința și ușurința exprimării, un orator desăvârșit care va captiva asistența cu mimica feței. Încercați să vă imaginați fețele celor prezenți care nu îl cunosc pe domnul ”interes național” când îl vor vedea privind în sus și lăsând colțurile gurii în partea opusă. Mai întâi vor privi toți în tavan crezând că ministrul de interne român a descoperit vreun terorist lipit pe tavan, apoi vor căuta îngrijorați pe sub scaune să vadă dacă nu cumva i-a căzut proteza. Nu știu sigur dacă ceilalți participanți vor aprecia gluma, dar de râs vor râde mulți în barbă când va lua cuvântul (dacă nu va pune un ține – cal să vorbească în numele lui).
A doua este legată de .. binecunoscuta abilitate a lui Găbiță în manevrarea limbii lui Shakespeare. Păi pe vremea când alții îi spuneau gumei de mestecat ”ciunga” în loc de ”chewing gum” și o vindeau pe sub mână la Scala, domnul Oprea rostea cu claritate și competență prin Cap Aurora delegaților străini cazați acolo ”yes sir” și tip please!” Vă dați seama ce impresia va face ”Fixativ” cu accentul lui, el care cât a fost ministru la Apărare nu a participat la nici o conferință a miniștrilor de resort ai NATO tocmai datorită fluenței sale în engleză? Vă dați seama ce bine i-a picat? Asta da glumă. Nu i-o va ierta Oprea niciodată. Să fiu sincer m-am întrebat de ce este trimis Oprea acolo și nu primul ministru sau ministrul de externe . Apoi am realizat că și soarta a făcut o glumă. Păi fiind vorba de justiție, a fost trimis cel mai competent general de justiție din țară. Bravo Klauss, te-ai orientat.
Dar cea mai bună glumă, bomboana pe coliva prezidențială o constituie ..mesajul , mandatul cu care merge Oprea la JAI și anume: ”să nu declare adeziunea noastră pentru cotele obligatoriu” Trec peste limba română care îi face mereu feste domnului Iohannis și mă opresc la măreața misiune. Ea nu este nici de a vota pentru nici de a vota contra acestor cote așa cum ar fi fost de așteptat. Nu, domnul Iohannis nu își permite să fie tranșant, nu poate fi împotrivă că nu îl lasă mutherlandul nici pentru că îi sar rumunii în cap și atunci, dibace, unii ar spune mișelește, dă mandat lui Oprea să nu zică nici da nici ba, doar să nu declare că e de acord. Este treaba lui cum o face, fie că se uită sus, fie că trage de colțurile gurii în jos, el să facă în așa fel încât să nu declare adeziunea. Poate să semneze, poate să dea din cap afirmativ, să dea din sprâncene, să se ceară la tualetă când se supune la vot, e treaba lui, dar ”SĂ NU DECLARE ADEZIUNEA”. Recunosc, nici nu putea găsi un mesager mai potrivit pentru asta, în primul rând pentru că domnul Oprea este recunoscut pentru dibăcia sa de a fi mereu cu curul în două luntri, adică și cu Ponta și cu Iohannis, și la guvernare și în opoziție când o cere interesul național, deci altul mai bun nu se putea desemna. În al doilea rând pentru că stăpânește la perfecție ”body language” cu care îi va face praf pe distinșii participanți. Încercați să vă imaginați momentul în care va fi întrebat (dacă va fi în sală) care este poziția României vizavi de cota impusă iar el va începe să se foiască, să își aranjeze cravata, părul, să se uite pe lângă el și în final să privească în tavan. Va fi explozie, cred că se va suspenda votul până va veni Iohannis, că el parcă vorbește mai repede măcar în germană. Va fi un moment isteric, pardon istoric iar România se va alege cu atâția teroriști cu câți vrea mușchii doamnei Merkel, iar Iohannis va șprehenzi pe toate posturile că el a avut coloană, că nu și-a declarat adeziunea.
De aia spun eu că domnul Iohannis m-a dat pe spate, nu îl știam atât de glumeț și subtil, recunosc, le are cu glumele!

Pentru toți cei care discută și se dau de ceasul morții vizavi de soarta bieților refugiați, le menționez că o fac degeaba și târziu, pentru că:
– această criză nu a început acum ci odată cu intervențiile Europei și Americii în țările arabe;
– când trebuiau să ia atitudine și trebuiau să oprească invazia financiară, militară, politică și informațivă în țările arabe au tăcut și au spus că așa este democratic, că ei știu mai bine ce vor arabii;
– cei care vin acum sunt doar în parte refugiați sau amărâți nevinovați cei mai mulți fac parte din coloana la 5-a a serviciilor țărilor care au pus la cale primăverile arabe și acum practic sunt repartizați fiecare în țările care i-au sponsorizat pentru că asta a fost condiția trădării;
– orice s-ar încerca nu se va putea face nimic, până și guvernele sunt depășite pentru că de fapt operațiunea e condusă de guvernul din umbră;
– este nevoie de aceste elemente în Europa, pentru a se putea institui reguli și măsuri de supraveghere a populației care au fost refuzate dar care acum se vor lua în numele protecției și vor deveni de ”interes național”;
Priviți spre exemplu care a fost parcursul reacției Austriei care în primele zile cerea ”cretă” adică cereau să vină arabii la ei și îi așteptau cu flori și acum, după doar câteva zile blochează și opresc trenurile. S-a deschis robinetul, nu de acum ci de la intervențiile militare ale Europei în țările arabe. Cine seamănă vânt, culege furtună! Insh Allah!
M-ai învins Johanne!