Atenţie, se trage!

Sub steag
Fuuugiiţi, fuuugiiţi că vă’mpuşcă şi muriiţi!  Care militar adevărat, nu din cei avansaţi la apelul UNPR, nu cunoaşte semnalul şi textul nepatentat dar omologat la renumitului semnal de tragere? E adevărat, în ultimii ani s-a auzit mai puţin, nu mai e muniţie, tragerile sunt din ce în ce mai rare, chiar dacă aplicaţiile NATO s-au înmulţit prin şi pe lângă graniţele României, iar ieşirile în „teatrele de operaţii” au devenit atât de regulate încât poţi potrivi ceasul după ele. Poate şi din cauza asta unii cu memorie mai slabă au uitat semnalul, sau îl confundă cu adunarea pentru masă. Multe au început să uite unii, şi mă refer aici în special la militari, fie ei activi sau rezervişti. Mulţi au uitat care ne sunt graniţele, ale ţării, ale răbdării, ale bunului simţ. Mulţi nu văd decât un steag fluturând şi pe el scrie simplu „cupon de pensie”. Când li se flutură steagul acesta în faţă, iau foc şi Doamne fereşte să nu fie întreg sau dacă se poate să nu crească. Celelalte steaguri, pe care scrie dotarea armatei, înzestrare, capacitate de apărare, drepturile fundamentale ale cetăţenilor, apărarea intereselor ţării, toate părţi componente ale jurământului militar, flutură aşa mai timid, la unii se fâlfâie doar, sunt ridicate de cele mai multe ori numai când este nevoie, pentru a arăta că fac parte din colecţia de alegeri sau sunt participante la cuponiadă.
Cu o asemenea activitate, cu asemenea preocupări vizavi de realele probleme ale naţiunii, nu e de mirare că militarii sunt luaţi peste picior, că fiecare „putere” din cele 7 sau 8 care lucrează mai mult sau mai puţin „acoperit” ca să folosesc un termen tocmai scos din zăpadă de organul de presă al SRI, face din armată o masă de manevră, cal de bătaie, subiect de”acoperire” a pensiilor parlamentarilor, coadă de mâţă, instrument de propagandă, sau, mai ales la înzăpeziri, inundaţii sau cataclisme, mână de scos castanele din foc. Sub acest aspect, armata se poate mândri cu faptul că nu ratează nici un moment al vieţii sociale şi politice deşi se spune că ar fi apolitică în condiţiile în care 70% din înstelaţii ultimilor 20 de ani sunt gradaţi politic sau mai bine spus politicieni gradaţi. Am mai pomenit într-un articol anterior de manualul gradatului, probabil ar trebui să se scoată un nou manual, al membrului de partid, politicianului şi ziaristului gradat.

Ce- si face omul cu gura lui
Pe lângă deja ştiutele şi remuneratele apariţii ale gurului Dogaru (sper să se citească corect) la România TV de joia şi sâmbăta, când este adus acolo ca să îi vedem moaca acră şi fiţele de istoric de budoar, care încă se mai crede şef de sindicat deşi nu mai este şi militar deşi nu a fost niciodată cu adevărat, mai sunt invitaţi din când în când pe unele posturi, cu diferite scopuri, din cele enunţate mai sus, şi alţi rezervişti, unii deja politicieni versaţi, cum este domnul Dobriţoiu, alţii mai pufi, dar nu ca vârstă ci ca apariţii televizate. Aşa s-a întâmplat şi marţi, 01. 03. 2016, seara, când la o televiziune românească s-au pus în discuţie probleme arzătoare la ordinea zilei, printre care şi cearta pe legea pensiilor parlamentarilor. Cum era vorba de pensii speciale, au fost activaţi şi doi militari în rezervă, pentru ca lumea să ştie pe cine să îşi verse focul. Moderatoarea, o domniţă bine ghidată şi care ştia şi ce vrea şi de ce i-a adus acolo pe domnul Dobriţoiu şi domnul col (r) Viorel Gligor, o nouă stea căzătoare prin televiziuni, a pus problema oblu, aşa cum ştiu ei, turceştii din presă să facă, alipind problema legii pensiilor militare de legea pensiilor speciale ale parlamentarilor şi aducând în plus un subiect mai delicat, pe care însă nu a avut de gând să îl abordeze cu seriozitate ci doar atât cât să îl facă pe domnul Gligor să fie penibil din nou. Prima oară fusese penibil când declarase că armata ar trebui să ia puterea.Atunci a dat vina pe viclenia lui Bogdan Chirieac.  Acum domnul colonel a venit cu un text care circulă pe net, text  în care cineva, nu ştiu cine, dar nici el nu stia,  vorbeşte despre răzvrătirea militarilor şi trădarea lui Cioloş. Este inutil să mai spun cât de penibil a fost colegul când întrebat ce e cu textul pe care voia să îl promoveze (căci am înţeles că venise cu cele 3 pagini de tex la el),  a început să dea din colţ în colţ, să spună că de fapt nu ii aparţine, că circulă în mediul virtual cazon, că el nu are cum să probeze ce se spune acolo şi nici nu îşi asumă paternitatea sau legitimitatea celor spuse acolo. Atunci de ce a venit cu cele 3 pagini la el? Ca să le fluture şi să sperie pe cineva care auzind cine e rezerviştii şi ce vrea ei va tremura ca şoricelul din Pseudofabula lui Tudan ? Şi cum s-a putut lăsa aşa de repede bruiat şi redus la tăcere de o domnişorică pregătită doar să citească de pe prompter şi să pună întrebări sau să caute prin tomberoanele vedetelor de doi bani? Uite că a fost posibil. Când domnişorica a venit cu marea ştire (despre care se face vorbire încă de la legea lui Boc) că militarii au pensii nesimţite şi s-a dat exemplul unui magistrat militar, deşi Dobriţoiu a încercat, dar timid, pentru că el era deja parlamentar, deci îi venea bine divagaţia, nici unul dintre ei nu a avut inspiraţia să spună că militarii au pensii nesimţite în aceeaşi măsură şi acelaşi procent, dacă nu chiar mai mic, în care şi jurnaliştii şi realizatorii tv sunt agenţi ai serviciilor secrete şi s-ar fi dat exemplul lui Turcescu. Dacă domnişorica generaliza cu un exemplu de ce noi nu puteam face la fel? Pentru că nu suntem pregătiţi sau nu vrem. Atunci de ce mai ieşim în faţă, doar aşa ca să ne vadă rudele pe sticlă şi să avem ce prezenta nepoţilor?
Legat de problema Cioloş-Soros, domnul Gligor putea doar să afirme că „probabil” aspectul vizat e legat de faptul că jumătate din miniştri au fost „bursaţi” de nenumăratele ONG-uri ale lui Soroş şi chiar domnia sa este membru al „Friends of Europe”, un grup finanţat şi dirijat de Soroş. Deci existau argumente măcar pentru o ieşire onorabilă din situaţie, dar domnul Gligor a început să o scalde că textul nu îi aparţine. E a doua oară când îl văd la tv de distinsul coleg, a treia oară când se va întâmpla o să schimb postul, ca să nu văd iarăşi cum ne facem de cacao.
Nu ştiu dacă este vreun militar văzător al emisiunii de marţi seara, care să nu fi rămas cu un gust amar după aceasta.

Ultimatistul
Nici alţi reprezentanţi nu sunt mai de Doamne ajută. Dacă te uiţi şi pe pagina unde îşi exprimă cererile domnul Dogaru, nu poţi să nu constaţi că are curtea plină de leoparzi. Pe data de 18 februarie domnul Dogaru a postat un document program sau apel sau cum i-o spune prin care ne anunţă un Miting Ultimativ pe data de 6 Martie. Cine îl citeşte şi vede care sunt doleanţele lui Dogaru, nu poate să nu remarce că deşi spune că cererile sunt aceleaşi pe care le-a ridicat de la tribuna mitingului din 24 Ianuarie, ele sunt în fapt „îmbunătăţite” şi adaptate la noile cerinţe ale pieţii , printre care şi problema sediului A3. Se pliază domnul Dogaru, se pliază, iar cei care îl urmează se fac că nu văd cât sunt de manipulaţi. Dar, părerea mea, de fapt scopul „unirii în fapte şi gândiri” a militarilor, in versiunea Dogaru nu este cel declarat   ci unul mult mai prozaic, mai mercantil şi mai omenesc.
Sindicatul a rămas fără „sponsori”, domnul Dogaru nu mai are nici bani de combustibil sunt prea puţini cotizanţi ca să mai poată ţine şi salariile şi mesele şi deplasările vârfurilor şi atunci, alături de strigătul de luptă, domnul Dogaru face un gest de omenie extraordinar,  sărind în ajutorul celor care nu mai ştiu ce să facă cu cei 2% şi vor să îi depună în contul SCMD dar nu ştiu cum. Vă spun cu mâna pe roşu că mi-au dat lacrimile văzând cât de amabil şi săritor este domnul Dogaru faţă de miile de cetăţeni, ce spun eu miile, milioanele, care solicită să îşi dea nu doar viaţa ci chiar şi banii pentru plimbările domniei sale. Gurile rele spun că situaţia este atât de albastră prin finanţele SCMD încât domnul Dogaru a fost nevoit să apeleze la Filiala de la Piteşti pentru a organiza ultima „reuniune a Comitetului Director” pentru că la Bucureşti nu mai aveau bani să închirieze spaţiu şi nici de „mezanplas”, aşa că a procedat ca doamna Grapini cu deputatul Auto.
Hai la luptă, dar mai pe şest
O altă faţă a domnului Dogaru se poate vedea şi din „apelul la solidaritate” pe care acesta l-a postat pe pagina SCMD cu ocazia mitingului pentru sprijinirea Antenelor. Iată ce le cerea domnul Dogaru simpatizanţilor: „Vă transmitem rugămintea de a veni fără însemne, ca cetăţeni responsabili, în Piaţa Constituţiei, mâine, vineri, 19.02.2016, la ora 15.00, pentru a impune singura soluţie posibila pentru ieşirea din criza: respectarea dreptului de preemţiune la închiriere sau vânzare a sediului pentru ANTENA 3.”
De ce fără însemne? Era ceva ruşinos, sau ilegal? De ce domnul Dogaru,  dacă era atât de apropiat de cauza celor de la Antene nu a mobilizat întreaga „societate” civilă pe care „o conduce” şi nu a fost pe tribună alături de cei care l-au scos pe piaţă, ca mare sindicalist mare? De ce nu s-a manifestat deschis, la vedere şi s-a limitat să trimită pe alţii „fără însemne” pe acolo prin mulţime? Răspunsul e unul singur: pentru că nu a vrut să se ştie cât de puţini oameni mai sunt pe lângă el şi pentru că nu a vrut să „se compromită”, neştiind cum vor evolua lucrurile. Dar aşa, dacă iese bine, va spune că el a adunat mii de oameni care au fost acolo, există şi un apel în acest sens, doar că nu au avut însemne.  Dacă lucrurile ies rău, există varianta : „da, eu le-am dat voie oamenilor să facă ce le dictează conştiinţa de cetăţeni, dar fără a implica sindicatul, sau pe mine însumi. M-a văzut cineva acolo?” Acesta e omul, întotdeauna cu curul în două luntrii.
Vai de ei rezerviştii cine îi reprezintă. Şi ne mai mirăm că suntem plimbaţi ca o minge de ping-pong de la un partid la altul, de la un guvern la altul, de la o televiziune la alta. Totul pleacă din interior, am mai spus-o!
O informare care dezinformează
Un ultim exemplu al modului în care domnul Dogaru înţelege să sprijine – chiar şi numai informativ rezerviştii, este informarea pe care o dă în data de 18 Februarie pe paginile SCMD. Ne spune domnul Dogaru acolo că veteranii sunt scutiţi de impozit şi dă apoi nişte detalii pe jumătate greşite. În primul rând că scutirea de impozit se aplică tuturor celor care au participat la o misiune, fie ea şi de câteva zile,săptămâni sau luni, la misiuni sau exerciţii peste hotare. În al doilea rând titlul de veteran se acordă numai celor care au o participare sau mai multe care să însumeze 24 de luni în misiuni de menţinere a păcii sau luptă în afara graniţelor. În al treilea rând că nu la ANAF trebuie făcută cererea, chiar dacă se poate face şi acolo. E suficient ca cei în cauză să meargă la CMZ să ceară o adeverinţă care să le ateste calitatea de participant la misiuni în afara teritoriului, iar cu aceasta, copia după buletin şi o cerere făcută primăriei să o depună la primărie, sau dacă e la oraş la secţia financiară unde merge să plătească de regulă impozitele, pentru a le depune. Dacă persoana are mai multe proprietăţi în localităţi diferite, face câte o copie după adeverinţa respectivă pentru fiecare primărie şi depune cereri la fiecare. Domnul Dogaru prin informaţiile pe care le-a dat mai mult încurcă. Asta ca să nu mai spun că eu deja dădusem informaţia cu o lună înainte şi probabil ca să pară el mai cocoş, domnul Dogaru a trimis adresă la ANAF ca să arate cât de preocupat este el de soarta militarilor.
Vizavi de marele eveniment de la 6 martie când se sfârşeşte primul ultimatum al domnului Dogaru adresat nu ştie nici el cui, eu cred că vor fi mai puţini oameni decât la 24 Ianuarie, unii vor veni din curiozitate, dar ca de fiecare dată se va lăsa cu spume la gură, pumni ridicaţi în aer ceva discursuri ale revoluţionarilor ( una din organizaţii, nu toate) şi o nouă promisiune că dacă nu va fi cum vrea Dogaru, va veni Nibiru. Militarii, atât cei activi cât şi cei din rezervă sunt prea dezbinaţi, prea leneşi, prea orgolioşi, prea comozi, prea plini de ei ca să se poată uni. Cei care îi pot uni nu vor să se amestece, cei care se amestecă, de fapt vor doar să fie băgaţi în seamă. Din păcate cam asta e.
Atenţie, se trage .. de timp!
http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=525298&title=avem-premier-e-dacian-ciolos-omul-lui-soros-si-al-grupului-bilderberg-victorie-a-ong-urilor-lui-soros-care-au-reusit-sa-impuna-primul-ministru-in-romania-manipularea-lor-a-reusit-dar-lumea-a-aflat-adevarul-
http://scmdeconomicofinanciar.blogspot.ro/2016/02/sustinerea-financiara-scmd.html
http://paginajuridicascmd.blogspot.ro/2016/02/scutirea-de-impozit-pentru-anul-2016.htm
Atenţie, se trage!