luni, 10 martie 2014

Eu nu mai pot să’nghit


sfinxul
Eu nu mai pot să’nghit de – un timp încoace
Atâtea alianţe colorate
Atâtea jurăminte încălcate
Şi guvernanţi cu sute de cojoace.

Eu nu  mai pot să’nghit, vomit reflex
-Că am făcut hernie hiatală-
Atâta învrăjbire tumorală
Ce-mi ia suflarea ca un pumn în plex.

Eu nu  mai pot să’nghit şi am frisoane
Când văd atâta jale şi durere
Când văd că hoţii’ s astăzi la putere
Iar cei cinstiţi sunt muritori de foame.

Eu nu  mai pot să’nghit nici apă plată
Căci nu pot şti cine mă fracturează
Şi pânza mea de viaţă-mi penetrează
Dându-mi să beau otravă sulfurată.

Eu nu mai pot să’nghit, mi s-a pus pata,
Atâta umilinţă şi trădare
Când văd cum fură unii ‘n ziua mare
Îmi vine să – i trimit unde e tata.

Eu nu mai pot să’nghit, nici să accept
Atâtea legi croite pe şabloane
De politicieni şi de cucoane
Cu nasul sus şi muci uscaţi pe piept.

Eu nu mai pot să’nghit, nici să plătesc
Atâtea biruri, taxe nesimţite
Pe râs, pe plâns, pe păsări şi pe vite
Pe vina că respir şi că trăiesc.

Eu nu mai pot să’nghit la infinit
Guverne şi parlamentari de paie
Cu studii copy –paste sau la pârnaie
Specialişti în limbi şi în lipit.

Eu nu  mai pot să’nghit, să fie clar
Şantaj şi pumn străin băgat în gură
Sau un guvern plutind în sinecură
Cerşind un vot cu iz minoritar.

Eu nu mai pot să’nghit m-am săturat
Să fiu scuipat şi umilit mereu
Săi bată şi să-i ardă Dumnezeu
Pe cei ce-au scos drapelul la mezat.

Eu nu mai pot să’nghit, vă jur pe cruce
Pe sabie pe steag şi pe mormânt
Să văd pârjol şi rapt pe-acest pământ
Şi bogăţia ţării cum se duce .

Eu nu mai pot să’nghit, mi-e peste mână,
Să văd români vânduţi cu sat cu tot
Şacali rînjind, lingându-se pe bot
Cu ochii la ciubărul cu smântână.

Eu nu mai pot să’nghit, imi este silă
Batjocoriri, minciună şi dispreţ
Vă spun că toate au în lume-un preţ
Luaţi protestul meu ca apostilă!

Eu nu mai pot să’nghit şi vă invit
Pe toţi românii care-aveţi în piept
Un suflet geto-dac cinstit şi drept
Să renunţaţi la somn şi la privit.

Luaţi din Sarmisegetuza şi Bucegi
Curaj, mândrie, forţă şi voinţă
Acţionaţi cu toţii ca o fiinţă
De vreţi Carpaţii să rămână ’ntregi.
Eu nu mai pot să’nghit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.