Nu vă inflamați! Așa spunea acum câteva zile președintele României celor care se întreabă ce s-a întâmplat, care este calea și care va fi soarta canalului Bâstroe, dacă România va mai avea Deltă, dacă Delta va mai avea Dunăre, dacă noi vom mai avea țară sau dacă vom avea război în locul lor. La toate aceste întrebări, domnul președinte ne liniștea, spunând să nu ne inflamăm, că nu vom intra în război, Delta nu e în pericol, acesta este doar în capul unora, nu există ”informații” că partea ucraineană face prostii, nu e momentul să îi certăm, trebuie să îi întrebăm înainte de a-i certa.
Dintr-o anumită privință, are dreptate. Problema canalului Bâstroe nu e de câteva zile, nici de când a pus-o Grindeanu pe tapet, nici de anul trecut, nici de un cincinal. Problemele noastre cu Ucraineeni se pierd în negura timpurilor. Și nici nu e o simplă problemă între doi vecini, este o problemă în 3 sau chiar 4. Voi face o scurtă trecere în revistă a problemei canalului, dar nu din negura timpurilor ci din ultimii 50 de ani.
Perioada Ceușescu
Când Ceaușescu a decis construirea canalului Dunăre - Marea Neagră a făcut-o pentru că traficul pe brațele Sulina și Chilia folosite până atunci pentru traficul fluvio-maritim suferea, punea probleme care nu puteau și controlate iar traseul era prea lung. Așa că Ceaușescu a decis să scurteze și să aibă control asupra traficului, să poată controla debitul și să aibă condiții de trafic permanent. Așa a apărut canalul care a scurtat drumul de la Cernavodă la Constanța cu 400 km. Canalul a fost inaugurat în 1984. De remarcat că atunci Delta nu fusese declarată rezervație a Biosferei și nici intrată în Patrimoniul UNESCO, lucru care s-a întâmplat în 1991. Ca urmare a construirii canalului, brațele Dunării au fost văduvite de o parte din fluxul Dunării și ca atare cu timpul a intervenit colmatarea parțială canalelor Sulina și Chilia în special și scăderea apelor Deltei. Pe atunci conducerea țării urmărea interesele naționale și nimic altceva, deși făcea parte, ca și acuma, dintr-o alianță politico-militară mult mai feroce și mai restrictivă cu încercările de ieșire din formație ale membrilor.
Perioada ”modernă”
Prin anul 2000, Ukraina Decide să lărgească canalul Bâstroe să facă din acesta și brațul Chilia un braț navigabil pentru nave de mare pescaj, adică și cele maritime, până la Ismail. Adâncirea canalului Bâstroe are următoarele efecte:
- Micșorarea debitului pe brațul Sulina, posibil chiar închiderea circulației pe acest braț, singurul care este admis de Convențiile internaționale pentru navigație Dunăre-Marea Neagră.
- Distrugerea habitatului sturionilor între brațele Sulina și Chilia, ceea ce ar duce nu doar la o lovitură dată economiei românești ci și la punerea în pericol a speciei.
- Evitarea de către Ucraina și nu doar, a plății taxelor de navigației pe brațul Sulina și transformarea brațului Chilia și a canalului Bâstroe în rută de transport.
În plus, ar contraveni prin afectarea biosferei Deltei Dunării, convențiilor internaționale privind protejarea acestora dar și prevederilor Convenției de la Espoo din 1991, la care atât Ucraina cât și România sunt semnatare, care impune statelor membre să se consulte între ele când unul dintre ele derulează proiecte de infrastructură care au impact de mediu asupra unuia vecin.
În 2004 a izbucnit scandalul diplomatic pe marginea acestui subiect. România s-a plâns forurilor internaționale.
În iulie 2006, o comisie de experți înființată în baza Convenției Espoo a confirmat temerile ridicate de România, susținând că impactul asupra mediului ar fi unul devastator pentru Delta Dunării.
În 2007 Ucraina neținând cont de plângerile României a finalizat prima parte a lucrării, adâncind canalul până la 5 m.
În Iunie 2008, Comisia pentru Mediu, Agricultură, Afaceri Locale și Regionale a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a aprobat raportul privind ”Lupta impotriva distrugerii mediului în Zona Marii Negre”, prin care cerea OPRIREA TUTUROR ACTIVITĂȚILOR CARE ADUC ATINGERE SIGURANȚEI MEDIULUI ÎN ZONELE PROTEJATE ADIACENTE MĂRII NEGRE.
Tot în 2008 UE, SUA, și Reuniunea părților la Convenția de la Espoo au avertizat Ucraina cu privire la încălcarea convenției și convențiilor internaționale privind Patrimoniul Unesco.
În 2011, Ucraina primește al doilea avertisment. Inutil. Lucrările au mai încetinit, dar nu au încetat[M1] .
În 2013 se guvernul României a atras atenția printr-un raport, că implementarea celei de-a doua faze a proiectului ucrainean ar afecta habitatul a două treimi din sturionii din Delta Dunării. Pretextând că de fapt lucrează la întreținerea canalului, Ucraina a avansat ”pas cu pas” după model prezidențial.
Iar acuma Iohannis ne spune să nu îi certăm pe ucraineeni, să ne lăsăm călcați în picioare și să închidem ochii la distrugerea biosferei Deltei, că săracii nu își mai văd capul de treburi și noi îi deranjăm cu prostii.
Situația azi
De câteva săptămâni subiectul Bâstroe a revenit pe tapet. De ce ? Domnul Iohannis zice că PSD se folosește de acest subiect pentru a câștiga capital politic în vederea alegerilor. Și eu sunt convins că este o încercare de a mai trage un pic spuza pe turta PSD, dacă avem în vedere faptul că cel care a tras semnalul de alarmă (dar cam după ce a deraiat trenul) este ministrul Transporturilor și Infrastructurii, membru PSD. De ce acuma, de ce Grindeanu? Ciolacu spune că acuma a aflat. Să fim serioși. Din 2000 încoace Ucrainienii nu au renunțat la idee și nici la lucrări, dar dacă Grindeanu spune că acuma a aflat iar primul ministru că nu a fost informat și nu știa că ar exista această problemă, înseamnă că amândoi mint și voi dovedi că mint. Dar de când s-a declanșat ”criza”, asistăm la un joc în care 3 miniștri din cabinetul Ciucă dau vina unul pe altul, cel de la transporturi pe cel de la mediu, cel de la mediu pe cel de la externe, cel de la externe pe cel de la transporturi si tot așa, până se plictisesc românii să întoarcă capul de la unul la altul și gata, subiectul e închis. Culmea este că în timp ce cei trei membri ai guvernului se ceartă, șeful lor nu aude nu vede, deși sunt convins că a fost cel puțin odată la pescuit în Deltă și a păpat icre de sturion, ca să nu spun că poate chiar o fi turnat ”Operațiunea Monstrul”, partea a II-a. Deci 3 miniștri dau vina unul pe altul iar el tace ca sturionul în păpuriș. Aud că a promis că va merge personal și va verifica adâncimea canalului. Cu degetul, probabil. Dar, atât domnul președinte cât și domnul premier, ne spun să nu tragem în pianist (știți dvs care, cel care cânta la pian pe scenele autohtone, când era actoraș de comedie) până nu știm adevărul pe care trebuie să îl găsească o comisie de experți, de preferat ”neutră”, probabil experți ai doamnei Maia care cântă și ea (cum i se comandă) nu la pian, că nu are..., poate la flaut, fluier, muzicuță, sau alt instrument de suflat că e mai la îndemână. Deci hai să nu îi certăm pe vecinii de peste ... canal, să îi lăsăm, că ne-au zis că nu e adevărat, ei doar au dat cu mătura pe canal.
Dar dacă e de făcut pe ”ne znaiu”, nici partea Ucraineană nu se lasă mai prejos. În timp ce ministrul dezvoltării infrastructurii din Ucraina se lăuda pe data de 17.02.2023 că ”pentru prima dată de la cucerirea independenței, adâncimea canalului a crescut de la 3,9, la 6,5 m. Este o mare oportunitate pentru creșterea capacității de export pe Dunăre. Continuăm să dezoltăm porturile la Dunăre CU AJUTORUL PARTENERILOR EUROPENI,” ministrul de externe ucrainean spune că "partea ucraineană nu desfășoară activități de dragare care au ca scop adâncirea căii de navigație, ci doar activități de natură operațională menite a asigura navigabilitatea până în portul Izmail, parametrii de navigație ai acestuia fiind cuprinși în comunicarea publică a Ministerului Comunităților, Teritoriilor și Dezvoltării Infrastructurii al Ucrainei".
Să recapitulăm :
- Ministrul dezvoltării infrastructurii ucrainean spune că a adâncit canalul la 6.5m.
- Ambasadorul Ucrainei la București spune că nu, săpăturile nu au ca scop adâncirea. Probabil ei și-or fi propus înalțarea, dar au înălțat în jos, așa cum la noi creșterile salariale sunt negative.
- Mister Aurescu, despre care vom mai auzi mai jos, a zis că "Partea română a reiterat solicitarea stopării imediate a tuturor lucrărilor de dragaj în cazul în care acestea nu au ca scop exclusiv întreținerea căii de navigație. Partea română a evidențiat în cadrul discuției faptul că nu există acordul cu privire la desfășurarea unor astfel de activități, în condițiile în care sunt în curs procedurile de evaluare a impactului de mediu al proiectelor de navigație ale părții ucrainene"
- Domnul Ciucă spune : „În acest moment, daţi-ne voie să verificăm şi să confirmăm aceste date. Niciuna dintre instituţiile despre care am făcut vorbire nu poate să confirme aceste date până când nu ajungem pe canal să putem să verificăm şi să executăm măsurătorile de adâncime aşa cum au fost ele executate” dar șică ” lucrările executate la o adâncime de 3,5 metri sunt de întreţinere, iar ce depăşeşte înseamnă adâncirea canalului.”
Dacă un ministru resposabil cu lucrările la canal spune că au ajuns la 6.5 m iar primul ministru al nostru nu îl crede asta poate constitui un conflic diplomatic între Ucraina și România. Cred că la asta s-a referit președintele Iohannis când a spus să nu ne inflamăm.
Ce mă supără pe mine cel mai mult aici nu este activitatea Ucrainei de la care, în paranteză fie spus nu mă aștept la nimic bun. Intențiile ei sunt clare, nu numai în ceea ce privește canalul Bâstroe ci și în ceea ce privește drepturile românilor din Ucraina. Pe mine mă usucă la ficați nu doar atitudine necinstită și duplicitară, lipsită de responsabilitate a decidenților politici de azi ci și disprețul cu care tratează aspecte de ordin strategic pentru România, dipreț care atinge valorile trădării.
După atâtea minciuni și negări, trimiteri de la Ana la Caiafa, să vedem cine are dreptate?
- Se pare că Ucraina a cerut prima oară acordul formal de începere a lucrărilor în Ianuarie 2022 obținând acest aviz de la UE, dar cu recomandarea să aibă și acordul României.
- Prin iunie 2022 Ucraina a trimis o notificare la Ministerul mediului, de aici a ajuns la Ministerul Transporturilor care ar fi răspuns negativ pe 12 iulie. Pe 4 Iulie Ministerul Mediului a răspuns că Romania se opune.
- În august 2022 au început lucrările de adâncire. Ei știau că au undă verde de la Ministerul de Externe român, care se pare că la indicațiile șefului Diplomației, a trecut peste avizul guvernului.
- Prin Ianuarie Garda de Coastă română a informat că se lucrează intens la canal , care ar fi fost adâncit până la 7 m. Bucureștiul nu a reacționat. Era ordin să se facă că nu văd.
- Pe data de 16 Ianuarie 2023, Comisia Europeană trimitea Reprezentanței Permanente a României pe lângă UE, o adresă prin care solicita României să dea curs cererii Ucrainei de a adânci cu cel puțin 3 m canalele Chilia și Bâstroe, deși asta însemna distrugerea Deltei Dunării și încălcarea tuturor convențiilor privind protejarea Deltei enunțate mai sus: ”COMISIA AR APRECIA FEEDBACKUL ROMÂNIEI CU PRIVIRE LA PROPUNEREA UCRAINEI DE A ADĂUGA ESTUARELE CHILIA ȘI BÂSTROE LA REȚEAUA TEN-T”
- După primirea acestei cereri de la UE, reprezentantul permanent adjunct al Reprezentanței permanente a României pe lângă UE a transmis miniștrilor transporturilor și mediului să prezinte puncte de vedere fundamentate privind solicitarea Ucrainei.
- Partea proastă este că la niciunul din cele două ministere nu exista vreun document fundamentat privind monitorizarea Rezervației Deltei Dunării și impactul de mediu al lucrărilor pe care le efectua Ucraina de ani de zile. Păi pe cine interesa? Pe nimeni. De aici pasarea responsabilității de la unul la altul, unul că nu are atribuțiuni altul că nu are tehnologie.
- Până să se dezmeticească însă cei doi miniștri și cu ei primul ministru, Comisia Europeană anunță că ”Ucraina a informat Comisia cu privire la încheierea Acordului dintre Ucraina și România referitor la punerea în aplicare a Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier”. Bine bine, dar cine a semnat acordul din partea română și, mai ales, cum a semnat, fără studiul de impact cerut celor două ministere?????Având acordul României, Ucraina a demarat lucrările și intenționează să construiască și o hidrocentrală.
- Se pare că acordul a fost semnat de ministrul de externe Bogdan Aurescu, căci doar el putea semna prin atribuțiuni un acord cu un stat străin.
- Abia la sfârșitul lui Ianuarie, Grindeanu face publică situația și dezvăluie lucrările de pe canal în presă.
- Comisia Europeană mai anunță că ” ”Ucraina a informat, de asemenea, Comisia că propunerile și observațiile României cu privire la analizele de impact asupra mediului ale lucrărilor deja implementate au fost analizate, iar rezultatele vor fi incluse în raportul de evaluare a impactului asupra mediului în scopul desfășurării consultărilor transfrontaliere. V-aș fi recunoscător dacă România ar putea confirma că a primit informații similare cu cele primite de Comisie.”Răspunsul trebuia dat de România până la 16 Februarie 2023.
- Să reținem că pe 17 februarie Ucraina se lăuda că a ajuns la 6,5 m și apoi a solicitat UE iar România a semnat că este de acord să mai adâncească cu încă 3 m.
- Pe data de 17 februarie, Adina Vălean, comisara pentru Transporturi a UE a confirmat că a primit o cerere din partea Ucrainei, dar numai în ceea ce privește brațul Chilia. Ea a explicat că trecerea Chiliei în rețeaua transeuropeană "nu poate fi decisă unilateral nici de către Ucraina, nici de către Comisia Europeană", adăugând că e nevoie de acordul României, iar "România a trimis un răspuns în care își afirmă obiecțiile". Vălean a argumentat că "ar fi un lucru periculos să transformăm Brațul Chilia într-o arteră principală de transport..."
- De fapt, un prim acord privind extinderea transporturilor pe brațul Chilia, este semnat încă din 13 Iulie 2022, de Bogdan Aurescu anunțând asta printr-un comunicat : ” Referitor la informațiile apărute în spațiul public cu privire la tranzitarea canalelor Chilia și Bâstroe de către nave sub pavilion terț încărcate cu cereale, Ministerul Afacerilor Externe precizează că a transmis părții ucrainene, pe canale diplomatice, acceptul în acest sens.” E adevărat, în comunicat se menționează ceva și despre protecția mediului și convențiile internaționale, dar așa, ca să nu zică lumea că nu a zis, dar doar a zis.
- De acuma încolo, lucrurile devin și mai interesante. Până acuma la ”discuții” apăreau 3 părți, Ucraina, România și UE. De acuma încolo apare în joc si SUA. Conform comunicatului MAE, din data de 30 Iunie 2022,” Ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu a avut joi, 30 iunie 2022, o întrevedere cu membrii Grupului de Observatori ai NATO din Senatul SUA (Senate NATO Observer Group – SNOG), în marja Summitului NATO desfășurat în perioada 28-30 iunie 2022 la Madrid.” Cu această ocazie domnul Aurescu ”a pledat pentru elaborarea unei Strategii a SUA pentru Marea Neagră, amintind că a abordat acest aspect inclusiv în cadrul discuțiilor pe care le-a purtat cu Secretarul de Stat american Antony Blinken, în cadrul vizitei efectuate la Washington D.C., în luna noiembrie a anului 2021”
- ” În context, oficialul român a prezentat și eforturile concrete ale României de susținere a Ucrainei în situația actuală, cu accent asupra sprijinului acordat în domeniul umanitar celor peste 1,4 milioane de refugiați ucraineni care au intrat în România, respectiv privind transportul cerealelor, inclusiv prin utilizarea capacităților logistice românești feroviare și portuare, în special prin Portul Constanța. A subliniat, totodată, eforturile României pentru a extinde capacitatea porturilor românești de la Dunăre și Marea Neagră, ca parte a demersurilor active ale țării noastre pentru soluționarea crizei alimentare generate de războiul din Ucraina.”
Așadar România prin ministrul de externe a antamat cu SUA, încă din 2021 problema susținerii Ucrainei în privința extinderii transportului pe Dunăre și Marea Neagră, ca parte a unui program special al SUA privind marea Neagră. Despre ce program este vorba și ce a discutat Aurescu în vizita sa în SUA? Este vorba de „Black Sea Security Act of 2022” , un document ce a fost introdus în Senatul SUA vara trecută și a fost adoptat în decembrie de Comisia pentru Relații Externe a Senatului SUA. Pe lângă amenajările de la gurile Dunării, proiectul mai cuprinde și ieea unei prezențe maritime stabile, permanente SUA în Marea Neagră, dar există inconvenientul numit Convenția de la Montreaux din 20.07. 1936 care impune condiții navelor militare neriverane ale Mării Negre. Printre condiții regăsim limita de ședere în Marea Neagră să nu depășească 15 zile, să se dea un preaviz de intrare în Bosfor de 8 zile, să nu fie mai mult de 9 vase și să nu fie vase cu un tonaj mai mare de 15000 de tone. Să nu uităm că recent Turcia a interzis accesul în Marea Neagră a Portavionului americam ”USS George W. Bush”, care bineînțeles nu venea singur. În acest plan, SUA își propune fie să convingă statele riverane ale Marii Negre să modifice Convenția, fie să fenteze prevederile acesteia punând navele temporar sub pavilion românesc. În acest scop se ia în considerare și crearea unei a patra baze militare americane, pe lângă cele de la Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii. Deci se pedalează puternic pe România, care va deveni astfel o mare bază militară americană în care toate interesele naționale vor fi nu doar subordonate ci și călcate în picioare de interesele SUA.
Având în vedere toate aceste aspecte, mai miră pe cineva bâlbele și minciunile clasei politice și a miniștrilor privind lucrările de la Canalul Bâstroe?
Așa cum spuneam, supărătoare nu sunt lucrările la canal, deși existența Deltei Dunării este nu doar vitală ci și ultra strategică, pentru că este posibil ca o mare parte din ea să devină mocirlă, de dragul lui Zelensky și al partenerului strategic pe care nu putem să îi supărăm.Supărătoare sunt atitudinea, minciunile și trădarea guvernului și președintelui României. Iar declarațiile lui Ciolacu sau ale lui Grindeanu, sunt, dupa cum se vede, minciuni neobrăzate, pentru că prin poziția pe care o au, nu aveau cum să nu știe aceste aspecte până săptămâna trecută, dar dă bine la ”imaginea PSD” să se facă că nu au știut și au îndeplinit rolul ”avertizorului public”.
Si dacă tot vorbim de trădare, să nu uitîm de actul semnat de Adrian Severin la data de 03.Mai 1997 de Adrian Severin la Kiev, Emil Constantinescu la data de 2 Iunie la Neptun si ratificat de Parlamentul Romaniei la 7 Iulie. Este vorba de ”Tratatul cu Ucraina”, prin care semnatarii , caci nu se poate spune Romania, ceda Ucrainei tot ce primise cadou de la Rusi, inclusiv Insula Serpilor. Iar asta se intampla in ciuda sau impotriva ”Declaratiei Parlamentului Romaniei privind referendumul din 1991 în care Romania iși apăra teritoriul și cetățenii. Dar acuma ești declarat trădător dacă pomenești de acea declarație.
Cam așa se scrie istoria canalului și începe să se termine a Deltei.
Pentru curiosi, urmeaza documentul privind Securitatea Marii Negre in varianta americana.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/35747
https://www.govinfo.gov/content/pkg/BILLS-117s4509is/pdf/BILLS-117s4509is.pdf
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/iliescu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.