duminică, 12 ianuarie 2014

Ciorba Năstase


ponta si nastase
” Ai putere să te lupţi cu un vânt, cu un sistem, cu o orientare?”
Bucurie mare pe televiziuni, din nou au despre ce vorbi. Când nu mai au ce discuta, nu mai divorţează nici o fufă cu fiţe, nu îşi mai ridică fustele în cap nici o ţigancă, nu îl mai „angajează” nimeni pe Becali sau nu mai apare nici un „auto” pe stradă, televiziunile sunt în suferinţă şi stau pe la poarta Cotrocenilor sau la cea a Victoriei în căutare de subiecte de scandal, declaraţii luări de păr şi abateri grave de la codul eticii şi echităţii coabitării. De data asta ştiriştii nu au mai trebuit să reîncălzească ciorbe pline de unsoare şi râncede, justiţia, renumita justiţie românească  a reîncălzit ea însăşi o ciorbă şi a servit-o drept felul doi televiziunilor. Din nou toată ţara plânge pe umerii sau pe ouăle lui Năstase din nou moderatorii pun întrebări stupide, ridică false probleme, se prefac fie îngrijoraţi fie satisfăcuţi de sentinţa dată, din nou unii vorbesc despre politizarea justiţiei sau injusteţea politicului, din nou forumiştii se ceartă, fiecare îşi apără jumătatea de adevăr şi simpatiile politice fără a recunoaşte întregul adevăr ci numai jumătăţi sau sferturi, procente mai mari sau mai mici. Din toată ciorba asta a fiecare vede numai ceea ce vrea, unii doar morcovul sau frunzele de morcov, alţii doar zeama, unii doar ouăle bătute care plutesc deasupra ciorbei, alţii bucăţile de carne sau oasele de care trag cu dinţii televiziunile în căutare de rating, iar alţii doar cercurile de grăsime bogate în colesterol  care plutesc deasupra. Unii o gustă, alţii nu se mai satură, unii mănâncă doar ciorba şi dau la o parte pe marginea farfuriei  frunzele de pătrunjel sau leuştean, pastele sau legumele, alţii mănâncă doar carnea. Nimeni nu vrea să dea o notă care să aprecieze întregul proces culinar.
Bineînţeles, subiectul este folosit electoral:
·         Ponta  dă vina pe Băsescu şi  spune că este un proces politic dar nu vrea să vadă că această declaraţie a lui este tot politică şi mai ales foarte electorală, încercând pentru a nu ştiu câta oară să se folosească în interes personal de antipatia românilor faţă de Băsescu. Numai că românii, partea aceea care nu îl iubeşte pe Băse  s-au mai fript odată, au mai şarjat pe „dorinţa” lui Ponta de a-i scăpa de Băsescu, dar au rămas cu actul coabitării şi cu „necesitatea asigurării stabilităţii politice” care iată din nou nu mai este prioritară pentru Ponta care a redevenit radical pentru că interesele de partid o cer. De ce oare crede Ponta că românii trebuie să îl creadă când a dovedit de atâtea ori că minte aşa cum respiră ? Şi pentru ca lucrurile să fie complete, mai cere şi guvernului să „nu le fie frică” de Băse şi să se alăture luptei personale, aşa cum Mihai cerea căpitanilor săi să îl urmeze în luptă. Nene Ponta, mergi puţin în vizită la Turda  sau citeşte istoria şi vei vedea că lui Mihai nici măcar nu i-a stat capul unde i-au stat picioarele şi asta tocmai pentru că la un moment dat interesele lui nu au coincis cu ale căpitanilor. Cine nu învaţă din istorie este sortit să o repete .
·         Băsescu nu a mâncat nici usturoi nici gura nu îi miroase şi nici alte părţi cu toată rezonanţa numelui. El se consideră cel mai cinstit român, se duce la şedinţele CSM ca să  se asigure că este ales preşedinte cine trebuie şi Ponta nu schimbă macazul justiţiei. De ce oare ? Să nu fi avut domnia sa încredere în membrii CSM? Nimeni nu vede că prezenţa sa la alegerile conducerii CSM  este de natură să lovească nu numai în independenţa- e drept doar clamată dar nu şi probată a- justiţiei faţă de celelalte puteri ale statului ? Nu vede nimeni că prezenţa lui Băsescu la aceste alegeri arată teama că locotenenţii lui Ponta ar putea să îi învingă pe cei ai lui Băsescu şi atunci asta înseamnă că justiţia nu este independentă, că Băsescu nu are încredere în cei pe care pretinde că îi vrea independenţi şi că astfel dovedeşte cu vârf şi îndesat că CSM este doar o unealtă în mâna unuia sau altuia? El se plânge că Ponta vrea să pună mâna pe justiţie, ceea ce poate fi adevărat, Ponta se plânge că Băsescu controlează justiţia deşi el are un fost coleg şi un fin la butoanele justiţiei şi şi el poate avea dreptate. Bineînţeles că Băsescu are dreptul Constituţional să participe la şedinţele CSM dar .. de ce era necesar? Ca să se asigure că alegerile au loc conform planului ? Nu cumva simpla prezentă a sa deja a creat o presiune asupra unor membri ai CSM? Eu dacă aş fi judecător şi ar veni cineva interesat de caz peste mine când trebuie să iau o decizie m-aş simţi sub presiune. La asta nu s-a gândit domnul Băsescu ?
·          Amândoi au dreptate şi mai ales cei care afirmă (bazându-se pe declaraţiile celor care sunt în capul trebii statului şi sunt informaţi, nu vorbesc doar aşa ca să se afle în treabă, că doar nu sunt iresponsabili, nici nu vor să manipuleze marea masă a cetăţenilor şi nici nu fac campanie electorală) că justiţia este la mâna politicului. Atâta vreme cât membrii CSM sunt desemnaţi prin presiuni politice, cât membrii CCR sunt propuşi de partide politice, să spună cine vrea cui vrea eu nu cred că deciziile CCR sunt independente de voinţa politică. Dacă ar fi aşa am avea numai decizii unanime, pentru că Constituţia este una singură, iar dacă este corectă şi nu făcută politic, ar trebui ca deciziile pe constituţionalitatea unei legi să fie unanime. Dacă nu sunt unanime avem o problemă, pentru că ori judecătorii nu sunt imparţiali, ori Constituţia este injustă, incorectă, neclară, interpretabilă, confuză, părtinitoare în întregul ei sau pe părţi. Faptul că aceeaşi  CCR cu aceiaşi judecători a dat  pe aceeaşi speţă la termene diferite decizii diferite dovedeşte că ceva pute rău de tot în Danemarca.
Revenind la ciorba Năstase  acest caz trebuie tratat în angrenajul supei  justiţiei şi ciorbei supreme naţionale. Dacă este posibil ca Nicolaiciuc condamnat într-un regim să fie achitat în alt regim de ce ne mai miră prezenţa lui Băsescu la CSM? Dacă domnul „Auto” este lăsat în libertate de o instanţă şi băgat după gratii, urmărit după GPS ca un criminal, fără a fi lăsat măcar să îşi ia pijamalele şi periuţa de dinţi de altă instanţă, de ce ne mai miră că un judecător găsit beat la volan înjură poliţiştii este găsit nevinovat şi trecut la pensie cu drepturi depline în loc să fie dat afară din justiţie şi condamnat?
Dacă un cetăţean român, în România  de Ziua Naţională a României  se suie pe o scenă cu un steag al României, citează din Constituţie spunând că Transilvania este pământ românesc şi primeşte amendă pentru că a tulburat liniştea publică şi „a provocat indignarea” altor cetăţeni români, iar legea spune că asta e contravenţie atunci justiţia   nu este aservită politic ci altor interese străine de România. Toate astea au legătură între ele şi îmi e teamă că termenul  corupţie deja a devenit neîncăpător  pentru ceea ce s-a dezvoltat în această ţară. Sintagmele „ mafie, caracatiţă, pânză de păianjen, încrengături, îmbârligătură”, sunt total depăşite de o realitate care nemaiavând termen de comparaţie va fi numită simplu ROMÂNIA. Probabil peste ani când cineva va dori să facă referire la corupţie, şantaj, injustiţie, bătaie de joc, lipsă de respect faţă de orice, nerespectarea drepturilor omului, aservirea bogăţiilor ţării unor grupuri de interes, furt, şpagă, minciună, trădare, va spune simplu  „ca în România”. 
Cazul Năstase, dosarele lui atât de discutate atât de invocate pentru a demonstra injusteţea justiţiei  plecând de la „argumentul„ că nu există probe dar trebuie să se dea un exemplu nu este un caz izolat, reprezintă de fapt un adevăr incontestabil: în România, dacă superi pe cineva care are conexiuni în zona politicului, a puterii de orice natură, soarta ta se poate schimba indiferent de faptele tale, ţi se poate da o lecţie sau poţi fi dat exemplu pentru a se  demonstra ceva sau a arăta ceva, chiar dacă eşti nevinovat. Oricând se poate găsi o canalie care poate fi convinsă sau constrânsă să depună acuzaţii sau mărturie împotriva ta şi să fii „îndosariat” şi apoi condamnat pentru ceva ce nu ai comis.
Cazul Năstase cuprinde câteva „adevăruri unanim acceptate dar niciodată dovedite”:
·         Dosarele lui sunt comandate;
·         Dosarele lui sunt incomplete, în sensul că lipsesc dovezi şi fapte mult mai grave dar sunt trecute fapte şi acuzaţii care nu sunt susţinute cu probe astfel că oricine poate spune că dosarul este incomplet sau umflat, sau  că pedeapsa este prea mare sau prea mică;
·         Băsescu nu este străin de dosarele lui Năstase, o spune atât Năstase cât şi Ponta şi încă nu au ajuns în instanţă pentru afirmaţii calomniatoare;
·         Dosarele sunt direcţionate pe fapte minore cu sau fără intenţie, pe acuze demontabile în orice stat cu justiţie nealiniată, o spun avocaţii care cunosc dosarul şi atâta vreme cât deciziile  instanţelor  se bat cap în cap, cât în unele cazuri  completul de 5 contrazice deciziile completului de 3, cine mă poate convinge că cel care a dat ultima decizie are dreptate şi nu cel care a dat-o pe penultima? Din fericire sau nefericire există o limită în ceea ce priveşte judecata. Din fericire pentru că altfel am vedea dosare care s-ar termina numai după trecerea în nefiinţă a unei părţi şi nici atunci pentru că moştenitorii ar putea continua cauza, din nefericire pentru că dacă ai ghinionul ca ultima instanţă să fie „direcţionată”, sau cel puţin părtinitoare sau rău intenţionată,  intri în puşcărie nevinovat.
Dar cazul Năstase ridică şi nişte semne de întrebare:
·         De ce au durat atâta timp dosarele? Pentru cei care susţin varianta „Băsescu vinovat pentru sângele vărsat  sub fular imaculat” răspunsul este simplu, pentru că aşa a vrut Băsescu. Aparent aşa este, Băsescu a ţinut dosarele la naftalină şi le scotea din când în când doar „la o adică” în preajma alegerilor ca să îl „liniştească pe Adrian”. Alţii susţinători ai nevinovăţiei lui Băsescu ar spune că dimpotrivă, acesta nu s-a amestecat, ar ar fi dorit rezolvarea mai repede dar cazurile au fost tergiversate de susţinătorii lui Năstase, care au încercat să întârzie sau oprească paloşul justiţiei. Adevărul e la mijloc;
·          De ce a fost condamnat Năstase pe timpul guvernării Ponta şi nu pe timpul guvernării PDL? Asta chiar este o întrebare la care trebuie reflectat. Dacă Băsescu ar fi dorit cu adevărat condamnarea lui Năstase, nimic nu l-ar fi împiedicat să o facă atunci când deţinea cu adevărat toate pârghiile puterii  şi justiţia şi parlamentul şi guvernul. Ar fi fost simplu şi la îndemână şi totuşi nu a făcut-o. Păi dacă este adevărat că el este vinovat de condamnarea lui Năstase, această întrebare sau dilemă contrazice teoria că lui i s-ar datora CONDAMNAREA, (nu am zis fabricarea dosarelor) lui Năstase. Ar fi fost logic şi normal să termine cu el când avea toată puterea, mai ales că însuşi Năstase se plânge că el a cerut soluţionarea cauzelor dar a fost .. amânat nejustificat. Dacă acredităm ideea că Băsescu este răzbunător şi merge până în pânzele albe, ar fi trebuit să  fi terminat cu Năstase până în vara lui 2012, nu să amâne până a luat Ponta puterea şi să rişte preluarea justiţiei de către Ponta. Ceva nu se pupă aici,  logica şi noile mişcări din cadrul justiţiei care arată că Ponta şi-a adjudecat o parte din justiţie (după cum declară Băsescu şi oamenii săi) contrazic teoria răzbunării  şi ridică serios această întrebare la care chiar Năstase a dat două răspunsuri cheie dar nebăgate în seamă suficient sau chiar de loc de presă. La ieşirea din puşcărie după prima condamnare, Năstase spune ceva despre un Iuda, un trădător din interior pe care însă nu a vrut să îl nominalizeze pretinzând că nu este răzbunător. Ha ha ha, ce glumă şi pe el. Îi ardea de glumă la ieşirea din puşcărie şi poza în Iisus Hristos, vorbind de Iuda. Curios şi acum după a doua condamnare dar de data asta la două zile după intrarea nu ieşirea din puşcărie, Năstase pomeneşte iarăşi ceva despre trădare: “În orice caz, de data asta nu voi mai putea spune că este exclusiv vina lui Băsescu. Răul poate fi făcut nu doar prin acţiune ci şi prin inacţiune. Faptul că actuala coalitie a consolidat mecanismele prin care Băsescu controleaza sistemul judiciar la vârf, aplicând, în continuare, reguli aberante, este o mare neîmplinire”. Ca şi  la prima condamnare, Năstase nu îşi duce idea până la capăt, nu spune cu adevărat ceea ce gândeşte, atunci vorbea de Iuda, acuma dă vina pe coabitarea  instituţională  fără însă a preciza cine a semnat actul coabitării şi a lăsat justiţia pe mâna lui Băsescu, dar este clar cine a făcut (doar prin inacţiune?) posibilă condamnarea sa. Să fiu sincer, dacă aş fi dorit să adorm “conştiinţele” nici eu nu aş fi spus mai mult iar asta trebuie să îi dea de gândit celui care are musca pe căciulă chiar dacă nu se simte. Întrebarea rămâne oficial fără răspuns, Adrian ştie de ce;
·         Cine ar avea de câştigat de pe urma condamnării lui Năstase? Aici se putea spune până la un moment dat că cel care a  comandat (în concepţia şi opinia unora), dosarele, deci  Băsescu. Urmărind modul de acţiune al lui Băsescu observăm că el se foloseşte de oameni şi dosare, ameninţă, insinuează, „nu e bine domnule chestor”, „dottore dottore”, etc, dar nu merge mai departe dacă îşi atinge ţinta şi îndeplineşte scopul. În cazul Năstase, scopul lui Băsescu a fost să îl şantajeze sau ţină pe bară la alegeri când acesta îi putea fi contracandidat. Practic Năstase nu i-a făcut nimic personal lui Băsescu pentru a spune că acesta vrea neapărat să se răzbune şi oricât de visceral ar fi acesta e totuşi un tip pragmatic şi calculat. El nu îşi omoară adversarii, se mulţumeşte să îi lase fără mâini nu fără cap, să îi anihileze şi folosească, nu să îi extermine.Pentru el este mai convenabil un adversar care latra dar nu muşcă, şantajabil, anihilat, dar nu mort, pentru că decapitarea adversarului ar scoate la suprafaţă pe altul sau alţii care să îi ia locul şi cu care trebuie să o ia de la început. Băsescu nu face astfel de greşeli. El manipulează, conduce, şantajează, fabrică dosare, dar pentru a ţine sub control, nu pentru a da adversarului lovituri care să facă din ei duşmani de moarte care să nu mai aibă ce pierde şi să facă din ei martiri sau luptători kamicaze.  E prea abil pentru a face astfel de greşeli.  El nu se răzbună şi nu taie capul decât celor care se iau de familia lui în rest pentru el lupta politică este o joacă atâta timp cât e conştient că el conduce ostilităţile şi impune regulile şi armele duelului. Pentru Băsescu, Adrian Năstase nu este un pericol, nu i-a ameninţat familia deci nu îl mai interesa persoana, oricum Năstase nu putea candida la alegerile de anul acesta iar pentru cele de peste 4-5 ani mai era mult,  se putea fabrica până atunci alt dosar dacă era cazul. Atunci  pentru cine era Năstase un pericol chiar şi aşa cu o condamnare la activ ? Unde putea candida sau ce funcţie putea ocupa Năstase chiar şi cu dosare politice sau penale ? Al cui scaun îl putea ameninţa Năstase din 2012 încoace? Cine este Iuda la care se referea Năstase  la ieşirea din puşcărie? Cine este cel care a acţionat neacţionând?  Ghici ciupercă! Are acesta vre-o legătură cu justiţia, cu Năstase, cu influenţa în partid, cu alegerile în partid?  Unii ar spune exclus, aţii ar spune absurd, alţii ar spune posibil, dar e bine măcar să ne  punem întrebarea. Să nu uităm că aceeaşi instanţă a decis şi plata unor .. daune statului român de către inculpaţii  Adrian Năstase şi Dana Năstase. Unde intră aceşti bani?  La bugetul statului. Cine are nevoie de bani la buget,  cine îl gestionează şi promite creşterea pensiilor în preajma alegerilor? Ar fi în stare cineva să condamne pe altcineva numai ca să îşi asigure scaunul şi să facă rost de bani? Păi dacă acceptăm că unul este în stare să facă asta numai ca să se răzbune, de ce nu ar fi  altul în stare să o facă pentru nişte câştiguri mai palpabile? În ultimă instanţă vorbim tot de interese politice şi atunci să nu uităm ce a spus domnul Ponta:”Adrian Năstase este un condamnat politic…” Nu cred că a vorbit fără să ştie ceva. Ţin minte că un elev, cândva dăduse o perlă la un bac caracterizând-o pe Zoe din „O scrisoare pierdută”, astfel : „ Zoe este  soţia unui grup de politicieni”. Mare adevăr grăise  fără să vrea. Să fie Năstase victima unui grup de politicieni ? Cred că şi Băsescu şi Ponta ar spune da. Pe cine ar mai mira ? Oricum dovedit sau nu,  Năstase este în puşcărie unii spun o victimă inocentă, alţii spun pe drept dar nu suficient. Situaţia lui reprezintă starea de azi a României condamnată de alţii cu păcate încă nepuse pe tapet dar la mâna unora care se joacă cu destinul ei ştiind că vinovată fiind de fapte pentru care nu este condamnată, va înghiţi condamnări mai mici ca să scape de cele mari. Numai că în cazul României unii păcătuiesc iar alţii suportă condamnarea. Ce ne facem însă că tătucu Iliescu nu crede în amestecul politicului în condamnarea lui Năstase? Se poate să se înşele Iliescu şi să nu fie vorba de amestec politic în dosarele lui Năstase sau vrea să spună doar că condamnarea lui Năstase este justă şi că acesta este vinovat indiferent cum i-au fost instrumentate dosarele ? Eu nu cred că vorbeşte chiar aşa să se afle în treabă dar în mod cert şi declaraţia lui este tot politică şi nu este exclus ca şi el să se răzbune un pic pe cel care i-a luat partidul din mână. Păi dacă „inocentul” Iliescu se pretează la astfel de răzbunări în timp, aparent inutile, atunci totul este posibil. Dar un pic parşivel şi el, ca să nu spună lumea că se răzbună pe Năstase, îl consideră un prim ministru performant şi unul mai bun decât cel de acum. Păi nene Iliescu, ori este cinstit şi competent şi nu are ce căuta în puşcărie, ori a comis fapte reprobabile pentru care este pe drept condamnat aşa cum susţii şi atunci nu poţi lăuda o astfel de prestaţie fără să devii penibil sau  să încurajezi delapidarea şi furtul. Din această dilemă nu poţi ieşi. Am zis!

Ciorba Năstase

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.