PORTRET DE CANALIE

Canalia este o vietate amorfă, născută din întâmplare, probabil dintr-un accident genetic, o greșeală, concepută de regulă la beție, ceea ce îl va face mai târziu dependent de băutură, frate cu Bachus, dar ea se mulțumește și verișor. De mic copil își manifestă personalitatea, el plânge din orice, chiar și când nu are motiv, numai ca să îi necăjească pe alții, să i se dea atenție, să i se dea bucata cea mai mare sau eventual singura. Pentru ea, cuvântul altruism nu s-a inventat dar va face întotdeauna paradă de profunda sa grijă față de alții în numele căreia va cere întotdeauna apreciere și recompense, titluri, înlesniri, avantaje pe care le va cere ca și cum i s-ar cuveni. Canalia va face întotdeauna joc dublu pentru că nu se poate afirma în nici un domeniul ca o valoare și atunci va juca întotdeauna la două capete, postura de struțo-cămilă fiind cea care îi va sta cel mai bine.

Va avea o copilărie ștearsă, frustrantă, nu va fi niciodată primit în cercul celor mari pentru că mirosul de canalie este foarte puternic se simte de la depărtare și nu e suportat de nimeni. De aceea va fi întotdeauna un singuratic, nu va avea prieteni, practic le va simți lipsa pentru că uneori în eul său are nevoie de adevărata afecțiune dar faptul că nu o va primi niciodată cu adevărat va face din ea un neadaptat, un om lipsit de sentimente, un ranchiunos, un egoist. Acest sentiment al răzbunării va fi atât de puternic impregnat, ca și mirosul de canalie, încât canalia nici nu va ști că tot ce face e  din răzbunare, ei i se va părea că tot ce face și spune este așa,ca și pentru un alcoolic care trăind în mediu etilic ajunge să nu mai simtă mirosul alcoolului, sau unul care mâncând rahat toată viața i se va părea că aia e hrana naturală și cine nu mănâncă ce mănâncă el este anormal. De mic copil va fi un plângăcios, un pârâcios, va fi cel care pune piedici din întuneric și nu va avea niciodată curajul să iasă în față să spună EU. Întotdeauna se va folosi de alții, se va folosi de alții pe care îi va momi și convinge că fiind lângă el o vor duce bine pentru că el știe cum să facă să obțină ce vrea. Va fi un bucălat cârlionțat cu zero deprinderi practice, va avea întotdeauna două mâini stângi, îi va urî atavic pe cei care pot face ceva, pot să se ridice singuri în picioare, știu să se facă iubiți, respectați,apreciați. Urăște tot ce înseamnă aptitudini fizice, morale pentru că este ceea ce el nu poate avea niciodată.

Va căuta să parvină prin orice, mai puțin merite și calități adevărate. Își va sacrifica dacă e nevoie toate necesitățile și dorințele umane la nevoie să va însura din interes, nu îl va interesa că va avea o viață fadă important este să ajungă acolo unde vrea, cât mai sus, să arate el celor care nu îl primeau în cercul lor în copilărie, că el a ajuns mai sus și dacă se poate să le facă rău, să se răzbune, pentru că răzbunarea este visul la care nu va renunța toată viața. Când nu mai are pe cine să se răzbune se răzbună pe cei care l-au ajutat din milă, pentru că ei sunt dovada faptului că a fost mic și neajutorat și a avut nevoie de ei. Ca să ajungă sus, se folosește de orice chiar și de ilegalități, cumpărări, mită, pentru că urăște să nu fie băgat n seamă, își urăște până și propria condiție.

Canalia nu are principii, nu are reguli, nu are lege, ea este cea care face legea în cercul său, cine nu face ca ea este considerat trădător,vândut dușmanului,lichea, bou, sau cum îi mai vine la gură. Canalia nu respectă nici o regulă, nici cele pe care le dă ea pentru că acționează întotdeauna după interese de moment, ceea ce azi e rău mâine este bun și va face orice să îi convingă pe cei de lângă ea că schimbările de opinie sunt o dovadă de inteligență și adaptabilitate. Ca să își justifice acțiunile merge până la a-și nega propriile afirmații, reguli, principii pentru că de fapt pe ea nu o interesează ce spun alții, ea are cercul ei de acoliți care o înconjoară și o aprobă atâta vreme cât și lor le e cald. Când i se pune cineva în cale, canalia nu are curaj nici boașe să iasă în drum și să ceară socoteală. Ea, canalia lovește mereu prin ricoșet, pentru că lașitatea este a patra caracteristică a sa, după egoism setea de răzbunare și dorința de parvenire, ea nici nu știe să se bată, armele duelului sunt pentru ea necunoscute, principiile cavalerești inexistente, lupta este o corvoadă. De aceea și atunci când va ataca sau se va apăra o va face insinuant, fără adresant, vorbind la un mod impersonal, pentru că îi e frică că cel lovit îi va cere socoteală și atunci mirosul de rahat cu care se hrănește zilnic va fi și mai pregnant și toată lumea va ști că vine din gura ei. De cele mai multe ori însă, atunci când va simți nevoia să lovească, o va face impersonal sau/și prin intermediari, spunându-și că astfel este subtilă.

Va lovi astfel prin micile canalii cu care se înconjoară și împreună își vor savura micile victorii,crezându-se la adăpost de orice reacție, pentru că ele de fapt ”nu au făcut nimic”, nimeni nu le poate învinui că au fost abjecte, ordinare, lașe, ghiolbani atâta vreme cât ele nu s-au legat de nimeni anume, ei au vorbit așa la modul general, nu s-au referit la cineva anume, nu au jignit, nu au învinuit pe nedrept,nu au mâncat nimic, chiar dacă gura le miroase ca o privată. Lovind așa, fie din anonimat, fie pe la spate, fie la modul impersonal, fie prin alte canalii mai mici, canalia își clădește o imagine de persoană cultă, curată,în micul cerc de adulatori care și ei râvnesc să ajungă cândva canalii de renume național.

Canalia se folosește de cei mulți, se preface ocrotitorul lor când de fapt nutrește față de ei o ură atavică care izvorăște așa cum spuneam din incapacitatea sa de a fi om. În tot ce face se bazează pe faptul că oamenii obișnuiți nu pot crede că există astfel de specimene și că orice ar face fie i se va trece cu vederea, fie nu va crede nimeni că este în stare să facă. Oamenii de regulă au impresia, au tendința să creadă că toți sunt ca ei și când întâlnesc o canalie refuză să creadă că ea există sau că ar fi tocmai cea care s-a cocoțat acolo sus în fruntea lor. Așa se face că ea, canalia, cu cât este mai canalie, cu atât este mai la adăpost, pentru că celor tratați de ea, le vine greu să creadă că pot exista astfel de canalii, iar dacă au realizat până la urmă acest lucru, de rușine că au fost păcăliți nu vor să recunoască pentru a nu se face de râs. Și uite canalia merge mai departe contând fie pe credulitatea fie pe jena și orgoliul prostesc al  celor pe care îi înșeală.

Priviți în jurulvostru, identificați canalia și decideți dacă rămâneți în categoria celor creduli, orgolioși sau dați un șut în partea dorsală canaliei de lângă voi.

PORTRET DE CANALIE