PLX 199 POATE FI CONTESTAT CU SUCCES LA CCR

 

Am crezut că nu o să mai scriu despre PLX 199, mai ales după semi-eșecul întâlnirii DIN DATA DE 22.09.2020  dintre reprezentanții  Forumului și ai MApN pe această temă. Să fiu sincer am cam obosit încercând să informez dar și să conving că proiectul, în ultima variantă acceptată de Comisii, VARIANTĂ PE CARE O VEȚI GĂSI mai jos,  este o nouă palmă, dacă nu chiar un șut în fund  la adresa pensionarilor militari, cu atât mai dureros cu cât vine din partea celor care pretind că ne reprezintă, (minister și lideri de asociații) care au introdus ultima formă a proiectului și susțin cu disperare votarea cât mai urgentă a proiectului.

Mă săturasem și voiam să mai iau o pauză, în definitiv de ce să mă zbat atâta să ajut pe cine nu vrea să fie ajutat? Încep să ajung la concluzia că ne merităm soarta și ca atare nici nu merităm să fim ajutați. Numai că uite, ajutorul vine de unde nu te aștepți și mai ales când nu te aștepți.

Vă amintiți că în discuțiile purtate la Minister, printre altele s-a vorbit și despre neconstituționalitatea acestui proiect? Generalul Gropan vorbea printre altele de prostul obicei al guvernanților de a modifica legi în afara prevederilor art 115 din Constituție. Deși e la îndemâna oricui să caute și să citească pentru a înțelege ce înseamnă asta, iată ce scrie Constituția privind adoptarea OUG(e adevărat în cazul PLX 199 nu e vorba de OUG ci doar de încălcarea Constituției):

Art. 115 – Delegarea legislativă

(1)Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

S-a mai discutat în acea întâlnire un aspect de neconstituționalitate a PLX 199 și anume faptul că forma actuală a proiectului cuprinde, în proporție de 85%,  amendamente (cărora domnul Bălu  în încercarea de a schimba pălăria Măriei, le-a spus ”Propuneri”) ale MApN și MAI, ceea ce este neconstituțional, ministerele- ca persoană juridică-  neavând dreptul la inițiativă juridică sau legiferare, conform art 74 din Constituție:

(1) Inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv în municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.

(3) Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.

Domnul ministru Ciucă încerca chiar să explice că de fapt ”Guvernul și-a dat avizul”  asupra PLX 199,  apoi că și- a transmis un ”Punct de vedere” privind acest proiect,  prin CELE DOUĂ MINISTERE, dar a uitat că de fapt pe acest proiect au fost înițial două puncte de vedere diametral opuse ale celor două ministere și că totuși NU EXISTĂ UN PUNCT DE VEDERE AL GUVERNULUI, ceea ce nu cuprinde nimic neconstituțional, neconstituțională este introducerea acelor amendamente/propuneri ale celor două ministere, peste cele ale parlamentarilor care aveau acest drept. Că apoi, la Comisii, în documentul redactat de Comisia pentru Muncă la rubrica ”autori amendamente” apărea un termen general,  ”membrii comisiilor” fără a se specifica care membri și ai cărei comisii, este încă o dovadă că s-a încercat ”mătrășirea” proiectului și trecerea lui prin forma și cu propunerile MApN și MAI, fără ca acestea să respecte prevederile procedurale și Constituționale privind  inițiativa parlamentară și derularea procesului legislativ. Normal ar fi fost ca măcar un parlamentar să preia acele propuneri și să le prezinte Comisiei ca fiind ale sale sau susținute de el, pentru a fi acceptate și discutate, DAR NU S-A GĂSIT NICI MĂCAR UNUL CARE SĂ LE PREIA, totul s-a făcut pe sub mână cu ajutorul președinților celor două comisii. Că este așa cum spun eu, o dovedește și faptul că după votul din Comisia pentru Muncă, reîntoarsă la Comisia pentru Apărare, varianta nu a fost recunoscută și acceptată de prima comisie, aceștia susținând că ei nu au votat așa ceva.

Este fără îndoială o premieră mondială, ca membrii unei comisii să nu își recunoască votul, sau forma de proiect, presupus a fi fost votată de ei. Cine a tras sforile pentru introducerea acelor amendamente prin procedură neconstituțională în proiect?

Credeam că cu asta se oprește șirul excepțiilor de neconstituționalitate a PLX 199  și eram ferm, acuma sunt doar convins, că aceasta va trece, la presiunea MApN și cu complicitatea președinților de comisii  în forma impusă de ei și acceptată de cei care m-au contrat în discuțiile din 22.09.2020 de la MApN și ne vom trezi iarăși prea târziu, dând apă la moară celor care deschid procese după procese fără a câștiga vreunul, sau organizând proteste de doi bani făcând circ și altceva nimic,  bătându-se pentru drepturile militarilor, după ce nu mai pot face nimic, nu înainte de a fi călcați în picioare. Și asta e o formă de bătaie de joc.

Și totuși, uneori ne mai surâde soarta iar ajutorul vine de unde nu te aștepți.

Pe data de 30 septembrie, Curtea Constituțională s-a pronunțat pe o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție la o inițiativă legislativă  PLX 286/2019 privind  modificarea Legii 286/2009, dosar 760 A /2020. Era vorba de proiectul care  restrângea dreptul unor condamnați de a fi liberați condiționat. Parlamentarii au propus, ICCJ s-a opus aducând cazul în fața CCR, dar nu pe încălcarea drepturilor sau discriminare ci pe  ÎNCĂLCAREA PROCEDURII.

De ce e acest caz important pentru noi? Pentru simplul motiv că cele două …”proceduri” de adoptare ale celor două PLX-uri,  sunt similare aș putea spune trase la indigo, și iată, CCR s-a pronunțat prin admiterea excepției de neconstituționalitate, sau pentru tot pensionarul,  A ADMIS CĂ LEGEA A FOST ADOPTATĂ NECONSTITUȚIONAL.

Iată ce a susținut ÎCCJ și a admis CCR:

Printre alte argumente, din care unele nu privesc cazul PLX 199, sunt câteva care sunt mănușă pe PLX 199.

1. Neconstituționalitatea legii în ansamblul său în raport cu prevederile constituționale le art 61 alin(2)  și ale art 75referitoare la principiul bicaremeralismului ;
2. Neconstituționalitatea în raport cu prevederile constituționale ale art 1 alin(5)  sub aspectul exigențelor privind calitatea legii.

În sprijinul argumentelor sale, ÎCCJ aduce și alte decizii ale CCR, cum ar fi considerentul 34 al Deciziei 561/2018 (publicată în M. Of 992/01.11./2018), unde se spune: ”Curtea Constituțională a stabilit două criterii esențiale pentru a se determina cazurile în care prin procedură legislativă  se încalcă principiul bicameralismului, și anume : pe de oparte existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și pe de altă parte, existența unei configurații semnificativ diferite între FORMELE  ADOPTATE DE CELE DOUĂ Camere.

De asemenea, în considerentul nr 79 al Deciziei nr 404/2019(publicată în M.Of nr 580 din 16 iulie 2019, CCR  a reținut că ”modificările și completările pe care Camera Decizională le aduce asupra propunerilor legislative adoptate de prima Cameră sesizată, TREBUIE SĂ SE RAPORTEZE LA MATERIA  AVUTĂ ÎN VEDERE DE INIȚIATOR ȘI LA FORMA ÎN CARE A FOST REGLEMENTATĂ ÎN PRIMA CAMERĂ. Altfel se ajunge la situația ca o singură Cameră și anume cea decizională să legifereze în mod exclusiv, CEEA CE CONTRAVINE PRINCIPIULUI BICAMERALISMULUI ”.

În continuare, în expunerea de motive, ÎCCJ mai aduce câteva decizii ale CCR pe acest subiect și demonstrează de ce consideră că acele prevederi sunt încălcate. Nu intru în amănunte pe cazul respectiv.

Ceea ce este important, este că în cazul PLX 199 ne aflăm în aceeași situație, deoarece dacă ne uităm la proiectul adoptat de Senat și cel adoptat de cele două comisii ale Camerei Deputaților, aproape că nu mai realizăm că e vorba de aceeași lege ȘI NU MĂ REFER NUMAI LA CONȚINUTUL ARTICOLELOR CI ȘI LA INTENȚIA LEGIUITORULUI , DAR , MAI ALES LA FORMA LEGII ȘI ARTICOLELE PROPUSE.

Pe scurt, în proiectul adoptat de Senat, sunt propuse modificări la art. 110 și  111 și o completare la art 60.

În proiectul votat în cele două comisii ale Camerei Deputaților  se poate vedea și de pe lună, că au fost introduse modificări la alte articole care nu erau trecute în proiectul inițial, și anume: art.28, art59, art.60 (total modificat față de propunerea inițială), art 73, iar art 110 este efectiv înlocuit atât textual cât și în spiritul propus de inițiator.

În plus, în propunerile MApN apar termeni juridici noi care pe de o parte nu apar în proiectul inițial și nici în lege, încălcând  decizia sus menționată, nu sunt explicați iar pe de altă parte nu sunt clar lămuriți, lăsând loc interpretării și confuziei, AȘA CUM S-A ÎNTÂMPLAT ȘI CU PROCESUL ACTUALIZĂRII, pe care Curtea de Conturi l-a găsit deficitar la acest aspect.

Practic din proiectul inițial NU A MAI RĂMAS NIMIC s-a modificat atât conținutul cât, mai ales intenția legiuitorului, pentru că în loc să ofere o reparație legii 223, proiectul votat în cele două comisii o văduvește de ce mai avea bun dar nu convenea reprezentanților celor două ministere.

2.În ceea ce privește cel de-al doilea punct contestat de ÎCCJ, care se regăsește și în cazul PLX199, cel referitor la încălcarea exigențelor privind calitatea legii, acesta sunt explicate  și în Decizia 61/2018 a CCR, unde se spune  că respectarea standardelor de claritate și predictibilitate a legii a devenit o cerință de rang  constituțional, statuând faptul că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, ARE OBLIGAȚIA DE A EDICTA NORME CARE SĂ RESPECTE TRĂSĂTURILE REFERITOARE LA CARITATE, PRECIZIE, PREVIZIBILITATE ȘI PREDICTIBILITATE. Totodată CCR a stabilit că DEȘI NORMELE DE TEHNICĂ LEGISLATIVĂ NU AU VALOARE CONSTITUȚIONALĂ, PRIN REGLEMENTAREA ACESTORA, LEGIUITORUL A IMPUS O SERIE DE CRITERII OBLIGATORII PENTRU ADOPTAREA ORICĂRUI ACT NORMATIV.

Pe scurt, normele privind claritatea și predictibilitatea legii SUNT OBLIGATORII.

Păi despre ce claritate și predictibilitate poate fi vorba în art. 59 și 110, unde se spune că anumite procese în calcularea, actualizarea sau recalcularea pensiei, acordarea unor drepturi, vor avea loc ”numai de la sau după data aplicării în integralitate a legii cadru 153/2017„????. În opinia conducerii ministerului, mai clar de atât nu se poate. Dacă cineva va accepta că termenul propus de MApN este clar, precis, predictibil și oferă o perspectivă dătătoare de speranțe și mai ales CERTITUDINE, atunci acel cineva are mari, și grave probleme de percepere a sensului cuvintelor. Ca atare, cine ar susține că această prevedere este CONSTITUȚIONALĂ are alt gen de probleme asupra cărora unii specialiști ar trebui să-și pună parafa.

Domnule ministru vă sugerez cu tot respectul să mai dați o tură prin ograda DRPCVP, DGJ dar și DGFC să vedeți cine o populează și  mai ales DE CE, pentru că unii mănâncă o pâine albă DE POMANĂ.  Dacă vă lăsați condus sau consiliat de astfel de gânditori, nu e de mirare că MApN cu ministrul său cu tot are atâtea procese pe rol. Apropo de procese, ce v-au sfătuit juriștii MApN, cum veți pleda în dosarul 180/2/2019 proces intentat de MINISTERUL Apărării fostului șef al SMAp? Sau mai pe românește, ce rost mai are un proces al MApN împotriva ministrului său în funcție? Mi se pare mie sau Kafka a fost depășit de acești specialiști care mențin pe rol un proces absurd? Și ca totul să fie de râsul curcilor, dacă MApN nu își retrage plângerea, departamentul acela plin de juriști va pierde, pentru că dosarul a rămas fără obiect încă din momentul în care ați plecat de pe funcția de șef al SMAp și era pierdut din momentul în care câștigaseți primele două procese. Ce rost a avut al treilea? Asta numai juriștii MApN  pot spune. Se pare că la MApN s-a format o cutumă: nu se renunță la cauză, nici după ce toată lumea s-a convins că e o cauză proastă, chiar dacă nu se va câștiga nimic, numai așa la ambiție, ca să se încurce treburile altora, ca și în cazul CPS. Juriștii ăștia ai MAPN s-au umplut de glorie prin motivările și intervențiile din instanțe iar când câștigă câștigă nu pentru că ar avea dreptate ci pentru că reprezintă o instituție a statului, iar statul nu pierde în procesele cu  pălmașul, uite așa, pentru că nu vor magistrații.

Deci acest proiect PLX 199 este neconstituțional cap-coadă și AR PUTEA F RESPINS DE CCR dacă,  adoptat în actuala formă va fi contestat la CCR.

În concluzie, recomand liderilor de asociații să se coalizeze, să întocmească un document care să stea în picioare, bazat pe această decizie din data de 30.09.2020, pentru a ataca la CCR prin UNA DIN INSTITUȚIILE ABILITATE,CONFORM ART 15 DIN REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A CCR, care spune că : ”Art.15- (1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.”

Ce trebuie făcut? Câțiva pași, și anume :

1. Discutarea aspectului între liderii asociațiilor și luarea rapidă a unei decizii.
2. Pregătirea prin juriști serioși  a documentului care urmează a se trimite la CCR.
3. Mediatizarea cauzei pentru a împiedica votarea proiectului actual.
4. Intervenții prin toate căile posibile la toți cei care pot ajuta, sau pot face plângere la CCR. Dintre toate persoanele fizice și juridice care ar putea face plângere la CCR, cel mai ușor de realizat este 50 de deputați sau 25 de senatori  celelalte variante deși se referă la o persoană, variantă care ar părea mai simplă, nu va avea succes pentru că nici Președintele, nici Avocatul Poporului, nici unul din cei doi președinți de Cameră nu vor face așa ceva pentru militari. Este mai ușor să găsești 25 de senatori mai ales acuma, în plină campanile electorală, care să fie de acord să semneze o petiție, căci și așa  nu ei decid, ci Curtea Constituțională care oricum poate să își dea cu stângul în dreptul, nu ar fi prima oară.
5. Determinarea factorilor decidenţi care susțin acest proiect să îl abandoneze sau să îl modifice.

Există o șansă, dacă se vrea se poate realiza.

Salvarea stă în CCR

PLX 199 POATE FI CONTESTAT CU SUCCES LA CCR