Şi activii se sacrifică nu-i aşa ?

În plin boom rezervisto-pensionăresc legat de Legea Pensiilor şi OUG 57, cu ochii pe siluirea continuă a militarilor mai mult sau mai puţin activi, tocmai când menţionam că cele mai multe documente supuse transparenţei şi discuţiilor publice sunt legate de terenuri şi clădiri ale armatei dăruite primarilor, pe pagina MApN apare un document peste care eşti tentat să treci uşor cu vederea pentru că se referă la o categorie în care nu se bagă toată lumea, uneori nici cei care se bagă nu ştiu în ce intră sau ce caută pe acolo. Este vorba de Proiectul de ordin al ministrului Apărării- pe scurt domnul Motoc- pentru aprobarea instrucţiunilor privind activitatea de informare şi relaţii publice in MApN.

Nu treceţi peste
Aşa cum spuneam, cei care nu prea au treaba cu activitatea celor din trustul de presă sau doar citesc când apare câte un subiect legat de drepturi si eventual obligaţii, trec peste acest document pentru că este ceva de ordine internă a celor din presă şi ştiu ei ce trebuie să facă. Da, cam aşa ar trebui să fie, să ştie ce au de făcut şi să facă bine. Numai că şi ei sunt militari ca toţi militarii şi români ca tot românii, aşa că fac şi ei de multe ori ce pot, ce sunt lăsaţi să facă sau ce li se spune. Am putea vorbi de conştiinţă, de necesitatea de informare a cititorilor, de deontologie profesională, dar hai să fim serioşi, într-o ţară în care nici aşa zisa „presă liberă” nu este liberă şi mai ales nu este tocmai curată, fiind împănată de agenţi, turnători, informatori în loc de formatori de opinie, pupincurişti de profesie, a cere presei militare să fie echidistantă şi să prezinte adevăratele probleme ale armatei şi nu fotografii cu ministrul asistând la aducerea trupurilor cadavrelor celor decedaţi ar fi o glumă. Sau a fost până acum.

E pur si muove
Şi totuşi nu ştiu, parcă-parcă ceva se întâmplă. Acum o lună, mai precis pe 11 Ianuarie, scriam un articol, „Armata faţă în faţă cu reacţiunea” legat de protestele care se prefigurau printre rezervişti vizavi de OUG 57 dar, remarcam cu oarecare surprindere şi îngrijorare şi apariţia unui articol al colonelului Sperlea Florin în chiar „Observatorul Militar”, ziarul armatei. Mă miram atunci că articolul său a văzut lumina tiparului şi mai ales eram îngrijorat pentru soarta lui, pentru că articolul nu prea cădea bine peste conducerea MApN. Am crezut însă că este un caz izolat, sau că Sperlea a băut cucută şi vrea să iasă la pensie mai devreme. Uite că m-am înşelat, sau poate a comis neglijenţa să lase paharul pe birou şi după el au băut şi domnii colonel Ion Ciontea şi comandor Alexandru Leaua. Acestor 3 oameni li s-a urât cu binele în armată şi au îndrăznit să spună că pe undeva prin respectivele instrucţiuni există unele aberaţii.  Am citit şi documentul şi articolele celor 3 din numărul 6 al Observatorului de anul acesta (paginile 18 şi 19) şi fără a mai intra în amănunte,  le dau ceea ce au, adică DREPTATE.
Să fiu sincer, atitudinea lor este pe cât de dreaptă pe atât de riscantă, dar mai ales onorabilă şi deşi nu am activat ca jurnalist militar, (chiar dacă am mai trimis ceva articolaşe de prin Angola, publicate în ziarul mai sus menţionat prin 96), mă simt apropiat de această ceată a celor din presă, în special presa militară, prin prietenii pe care îi am şi prin abordările mele, chiar şi aşa neprofesioniste cum sunt, dar în mare parte cu tematică militară. Mă bucur că măcar ei au curajul să spună ce gândesc, chiar şi în ceasul al 12-lea, mai ales că o fac într-un ton mult mai domol şi mai puţin critic decât aş fi făcut-o eu.
Regim stalinist?
Şi totuşi, pentru o societate în care nu mai ai voie să strănuţi cu telefonul la gură, sau în faţa calculatorului, pentru că îi dai gripa stimatului ascultător, sau chiar partenerului strategic, sau în care politicienii pro-pun nu doar botniţe câinilor de la stână ci şi cetăţenilor şi presei printr-o lege a „defăimării”, a ieşi tu, militar activ al armatei române, să spui că legea presei militare propusă de ghioceii din preajma capului lui Motoc, este şchioapă şi abuzivă, mi se pare de o „gravitate” extremă. Nu ştiu dacă Stalin ar fi admis aşa ceva, dar Motoc, sau Otilia Pauker în mod sigur nu vor înghiţi. Spun Otilia, soţia domnului Sava de la băieţii cu ochiul şi timpanul, şefa departamentelor etc etc, pentru că de la un timp încoace armata română asistă la transformări istorice, pe care nu mulţi le sesizează.
Pentru cine  se pregăteşte ?
Poate unii îşi mai amintesc de perioada când domnul Oprea, zis fixativ, zis izmană, zis ospătarul, zis girofar, zis cum îi vine fiecăruia la gură, pompa cu frenezie structuri şi departamente, comandamente şi servicii în structura logistică a domnului Zisu, zis Cătălin, până a ajuns să o facă o nouă categorie de forţe a armatei, numai şi numai pentru a îi putea pune lui Cătă, tot atâtea stele câte are şi cârnăţarul de la sectorul 2. Ei bine, hai să spunem că totuşi logistica, „spatele” este foarte importantă, pentru că fără ea rămâi ca Rommel în deşert şi o furi cu strigături, dar să faci dintr-un departament politic acela al relaţiilor cu Parlamentul pe care îl conduce un om politic nu contează sexul – mai ales în dragoste- un ditamai mastodontul care să acapareze tot ce înseamnă legătura ministrului, de fapt a armatei, cu lumea externă vie sau moartă, mi se pare deja prea mult. Nici Goebels, marele ministru al propagandei naziste nu a avut atâta putere în mâna sa, nu dirija şi nu „coordona” chiar toate uşile şi ferestrele lui Hitler câte controlează acum doamna Otilia. Cel mai recent şi-a subordonat şi casa de pensii ca să poată închide gura şi rezerviştilor. Deci tot ce poate ţipa sau scoate un zgomot uman în armată se află în mâinile doamnei Otilia. Domnule Motoc, un sfat gratuit: nu daţi prea multă putere unui om, că s-ar putea să prindă gustul sau să nu se mai sature şi nici nu ştiţi ce pierdeţi. Sau, mai pe româneşte, nu-i da nas lui Ivan, că se şterge cu el la cur.

O nouă categorie de forţe?
Priviţi organigrama acestei structuri şi spuneţi dacă a rămas ceva necontrolat de doamna Sava sau de domnul Sava, că nici eu nu mai ştiu cine cântă pe acolo. Tot ce se face în minister începând de la activităţi de propagandă, imagine, presă, veterani, eroi, morţi, răniţi, pensionari, contestaţii, rezervişti, viaţă socială, reclamaţii, sesizări, monitorizare media, intrări, ieşiri, până la zboruri militare, pământuri şi clădiri ale MApN, nu se mişcă fără avizul doamnei Otilia. Păi la câte acte are de semnat, ar trebui să nu mai aibă mână şi nici timp să îşi vadă familia. Şi totuşi sărmana femeie îşi găseşte timp să facă fotografii cu diferiţi răniţi, veterani, sau câteva fetişcane în uniformă, cadeţi şi tot ce dă bine la imagine. Probabil şi renumitele slide-uri ale domnului contraamiral Dumistrăcel erau avizate tot de ochiul de cerber al doamnei Otilia sau aveau câteva imagini cu mecla coordonatoare. Doamne, ce am pierdut, o să îmi dau palme toată viaţa.
Şi totuşi eu mă întreb cine şi de ce urmăreşte să pună atâta putere şi forţă în mâinile acestui departament sau ale acestei delicate doamne, care chiar dacă se plângea recent că mai are câteva luni şi îi expiră mandatul, nu cred eu că e îngrijorată, că doar domnii Cioloş şi Motoc abia au prins gustul puterii şi cum poate să lipsească marţea din post? Aşa cum Iohannis are nevoie de doamna Motoc, şi domnul Motoc are nevoie de domnul Sava. După cum se vede, noua putere face schimbări majore la nivelul structurilor de forţă şi control. Deci doamnă,  eu vă întrevăd o carieră lungă cu sau fără Oprea, dar eu cred că şi cu Oprea, pentru că nu e aşa, e în interesul naţional să nu păţească nimic. Unii ar fi tentaţi să spună că totuşi transferarea DDI din mâinile lui Zisu în gingaşele mâini ale DRPIP ar fi un semn că Zisu nu mai este la modă, dar eu mă întreb dacă nu cumva se pregăteşte trecerea în rezervă a lui Zisu şi promovarea lui ca civil în locul doamnei Otilia care va primi o nouă însărcinare pe undeva prin afară, sau chiar ministru plin, că de putut poate şi vrea. Oricum ar fi, bine nu este pentru armata română, nu e bine pentru că s-a decis închiderea gurii presei militare.

Şi totuşi
Un lucru însă este pozitiv şi anume faptul că unii militari, plecând de la Curtea de Argeş până spre Bucureşti, nu mai sunt dispuşi să tacă, îşi asumă riscuri, responsabilităţi spun lucrurilor pe nume, arată ce nu e bine, vor ca armata să nu mai fie Marea Mută. Este de datoria noastră, a rezerviştilor să fim lângă ei, să urmărim acest proces care poate să nu însemne nimic, sau poate să însemne un început, dar în mod cert este un semnal peste care nici conducerea armatei dar mai ales nici noi, nu putem trece.
Eu zic că toate acele puncte foarte bine sesizate şi prea uşor condamnate de domnul colonel Ciontea, sunt ticluite cu scopul de a pune frâu libertăţii presei dar mai ales oamenilor din presa militară, de a le limita iniţiativa şi liberul cuget, de a îi speria şi subordona pe plan emoţional dar şi conceptual, mergându-se până acolo încât li se sugerează ce anume ar trebui să scrie şi mai ales despre cine. Atunci când li se cere să abordeze lucruri de „actualitate”, fără a se specifica nici ce înseamnă actualitate, nici a cui actualitate, sau când li se spune că articolele, subiectele nu doar planurile trebuiesc avizate ca pe vremea odiosului Cabinet doi , de fapt li se îngrădeşte nu doar gândirea ci şi exercitarea profesiei, respectarea deontologiei profesionale, li se atinge demnitatea, li se contestă aptitudinile şi pregătirea, li se ia dreptul de a informa cititorii cu subiectele care sunt de real interes, sugerându-li-se sau impunându-li-se subiecte şi evenimente care gâdilă în mod plăcut urechile conducerii politice. Probabil Doamna Otilia consideră că nu îi sunt reflectate în totalitate zâmbetele şi toaletele cu ocazia vizitelor oficiale sau private pe care le face. Codoiul nu a murit, codoiul există în armată prin doamna Otilia. Domnia sa a declanşat Jihadul împotriva tuturor militarilor din structurile din subordine, care nu îi pun la dispoziţie fondurile şi resursele pentru mesele oficiale pe care le dă cu diferite ocazii.Au căzut şi or să mai cadă capete de ofiţeri urmăriţi  inclusiv la domiciliu de slugile doamnei Otilia, pentru a vedea dacă sunt bolnavi sau nu.   UNDE EŞTI TU Stalin, unde eşti tu Ana Pauker, unde eşti tu Elena Ceauşescu, să vedeţi, să vă bucuraţi că nepoatele voastre trăiesc, şi încă bine, şi fac, ca şi voi, mult rău.
Rog pe toţi colegii condeieri, şefi de asociaţii, filiale ale militarilor şi nu numai, să nu lase ca efortul acestor oameni să fie călcat în picioare, să nu dea voie ca politicienii să facă din trustul de presă al armatei un organ de slăvire a puterii, e şi aşa prea îngenuncheat. SCOATEŢI ARMATA DIN MÂNA CIVILILOR, DIN MÂNA PARTIDELOR, DIN MÂNA CORUPŢILOR, DIN MÂNA TRĂDĂTORILOR!
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/01/11/armata-fata-in-fata-cu-reactiunea-10484
http://www.presamil.ro/ultimul_nr/#18/z
Şi activii se sacrifică nu-i aşa ?