România și amestecarea puterilor în stat

Gino Iorgulescu: “Domnul Ponta m-a susținut moral, doar atât. E un om de calitate”
Dumitru Dragomir: “Am fost bătut de valoarea lui Gino Iorgulescu și de valoarea politicului”
Se spune că într-un stat de drept, democratic, există 3 puteri independente, independente între ele și neinfluențabile, nemanevrabile, neșantajabile : puterea legislativă, puterea executivă și puterea judiciară. Asta se spunea prin Europa lui John Locke și Montesquieu pe la 1700. În zilele noastre, au mai apărut câteva,  a patra putere se spune că ar fi presa, dar și aceasta ca și toate celelalte se află sub papucul puterii politice. Unele țări mai ”conservatoare” încă mai păstrează așa zisa independență a puterilor într-o mai mică sau mai mare măsură, dar la noi chestiile astea nici nu au apucat să se definească teoretic, că au dispărut practic. La noi, la români, oameni inventivi, nonconformiști, săritori, săritori peste reguli, principii, etape, norme democratice, chestiile astea nu au cum să țină.
La noi la români puterile se pupă între ele. Românul este o ființă sociabilă, este prin tradiție un om comunicativ, gata să își ajute semenul săritor, gata să dea o mână de ajutor, un sfat, să dea și să ia. Pe români nu îi poate separa nimeni chiar dacă de-a lungul istoriei au fost separați teritorial sau administrativ. Și atunci dacă asta e în natura lui, cum poate crede cineva că puterile vor sta separate în România? Păi ar fi împotriva tradiției. Așa că adio separarea puterilor în stat. Asta poate merge  în altă parte, nu la români. Chiar și a patra putere în stat a înțeles că nu se poate separa de celelalte puteri Așa se face că domnul Voiculescu, patronul Antenelor face tot posibilul să se apropie de puterea juridică după ce s-a implicat în puterea politică, domnul Ponta își ”apropie” anumite posturi de televiziune, după ce a fost exponent al puterii juridice apoi al celei politice iar momentan și al celei executive, domnul Băsescu dă telefoane procurorilor să le ceară scuze că au necazuri din cauza serviciilor făcute familiei sale, apoi miniștrilor de finanțe să le ceară să intervină pentru șefi de bănci  care au făcut servicii aceleiași familii, iar Europa nu sare în sus să spună că statul de drept este amenințat, nici Parlamentul nu sesizează nimic anormal, suntem doar în România. Doar domnul Ponta și cele două televiziuni subordonate dau cu putere în domnul Băsescu dar așa pe sub masă, fără efect, fără a arăta cartonașul roșu.
Și cum amestecul în treburile altora, privitul peste gard, grija față de capra vecinului și îmbârligatul sunt tradiționale,ca și micii, nimic nu scapă netaxat. Deși cu un ochi ascultă telefoanele pe care Băsescu le dă miniștrilor și procurorilor, cu o ureche privește la alegerile care au loc în fotbalul românesc decis să nu lase nici o federație, nici o regie, nici o centrală, nici o posibilitate de a scoate bani sau de a învârti oamenii, fără să  aibă  oameni fideli infiltrați la vârf. Luând cu el pe cel care îl secondează la toate  mânăriile cotroceniste, udemeriste, uneperiste  sau fotbaliste, nelipsitul Dragnea, mister Ponta se întâlnește cu un grup de oameni din fotbal exact cu o seară înainte de alegerile ce urmau să aibă loc la Liga lui Mitică. Și uite așa, de unde cu nici o săptămână înainte nimeni nu ar fi dat nici o ceapă degerată pe candidatura lui Gino Iorgulescu, astăzi avem un alt șef la ligă.
Bineînțeles că Ponta va spune că a avut loc o întâlnire fără nici o legătură cu alegerile și că nu s-a amestecat cu nimic în aceste alegeri. Îl cred, îl cred așa cum îl crede și el pe Băsescu  când spune  că cercetarea pe care DNA prin procurorul Papici a făcut-o asupra unor terenuri  printre care și cel cumpărat de fiică-sa nu a avut nici o legătură cu cumpărarea celor 300 de hectare sau că telefonul dat de Băsescu pentru menținerea în funcție a șefului CEC nu a avut nici o legătură cu împrumutul luat de CEC tot de  fiică-sa. Dacă Ponta crede în cuvintele lui Băsescu, cred și eu în cuvintele lui, în baza aceluiași drept că doar suntem egali în fața legii și a lui Dumnezeu, sau mă rog, așa se spune.
Deci politicul, executivul, juridicul, fiscul, ANI sau mai știu eu cine sau pe cine a mai reprezentat Ponta la întâlnirea cu Gino, au pus mâna și s-au amestecat și ele la alegerile care au avut loc în fotbalul românesc. Nu o spun eu, a spus-o chiar Corleone  chiar dacă cu jumătate de gură: ” au venit vre-o doi care mi-au spus: ce era să fac, mi-au spus că dacă nu votez rămân fără serviciu”. Cu alte cuvinte, voturile au fost puțin forțate de amenințări mai mult sau mai puțin voalate. La rândul său, noul șef de la Ligă încercând să explice întâlnirea de taină cu Ponta cu o seară înainte de alegeri ca un fotbalist sadea își dă cu stângul în dreptul: ”Îl cunosc pe domnul Ponta de acum 10-12 ani de când eram amândoi în Consiliul de Administrație al FC Național. Legat de întâlnire, mi se pare normal ca trecând întâmplător pe lângă un loc unde niște oameni discutau despre fotbal, să intre într-o discuție pe teme fotbalistice”. Domnule Gino, chiar nu ați găsit altă rimă?  Parcă îl văd pe Ponta mergând braț la braț  cu Dragnea pe bulevard,privind prin vitrine și  discutând despre poșete. La un moment dat văd prin geam pe Gino cu un grup de oameni de fotbal, într-un restaurant.
- Ia uite mă Livuț, ăla de acolo nu e Gino?
- Ba da, cred că el e, eu nu îl știu bine șefu, da parcă el e.
- Băăăă, ce a crescut, ia să mergem până la el, să vedem ce mai face, poate dă și el o bere.
Și uite așa a ajuns Ponta la masa lui Gino. Așa spune Gino Iorgulescu și nu am nici un motiv să nu îl cred așa cum nici Ponta nu are nici un motiv să nu îl creadă pe Băsescu.
Cert este însă că, așa cum spuneam, românii sunt inseparabili, nimic nu îi poate despărți, nici separarea puterilor din statele europene.
Stau acum și mă întreb dacă va veni domnul Ponta și când vom avea alegeri la asociația de proprietari. Va trebui să mă interesez să văd  care din colegii mei de scară a făcut grădinița cu domnul Ponta, ca să știu să nu cumva să votez contra, că îmi pierd pâinea.
Acum că schimbarea s-a făcut să vedem pe cine plâng unii și de cine se bucură alții:
Mitică Dragomir,în 1977 devine președinte al clubului de fotbal Chimia Râmnicu Vâlcea. Timp de zece ani se perindă la conducerile echipelor Viitorul Scornicești și FCM Brașov, pentru ca între 1987 și 1989 să conducă clubul de fotbal al Securității, Victoria București. Pentru abuz în serviciu săvârșit în acea perioadă, a fost condamnat la 7 luni de închisoare în 1990, o parte din stafful managerial fiind anchetați. Aceasta a fost a doua sa condamnare, după ce la 24 noiembrie 1976 primise o pedeapsă de 3 luni de închisoare pentru practicarea ilegală a jocurilor de noroc (poker și barbut).”
Gino Iorgulescu: A fost jucător la Sportul Studențesc, unde a jucat alături de Mircea Sandu, actualul președinte al FRF. De mic ”copil” a știut să se facă plăcut  celor mari, întrând în clubul apropiaților lui Nicu Ceaușescu cu ajutorul căruia a obținut viza de plecare pentru a juca în afară, pe vremea când jucatul afară era tabu. După trecerea în rezervă ca fotbalist, a fost președinte al clubului FC Național timp de 11 ani.Ca orice român care ”se respectă”a fost și el cercetat în câteva dosare penale, unul din ele chiar la comun cu Mitică, chiar pe subiectul ridicării sediului LPF de către Mitică, pe un teren al lui Iorgulescu. În 2012 justiția s-a pronunțat, nu a fost nimic neoneros. Nici nu se putea altfel, dacă era vinovat nu cred ca domnul prim ministru ar fi stat cu el la masă.Dar mai are domnul Gino pe rol și un proces de evaziune fiscală, deci prietenia cu domnul Ponta îl va ajuta să scape de belele, că doar nu o să întineze imagine primului ministru prietenia unul evazionist nu?
În 2000 Gino a mai candidat odată la șefia Ligii, dar cum atunci nu avusese norocul să treacă premierul pe lângă restaurantul unde se găsea el iar domnul Dragomir tocmai era membru de partid și parlamentar, era normal ca acesta să câștige tot cu 11 voturi pentru ca și Gino după 13 ani.
Cert este că și unul și altul și înainte și acum au știut să fie aproape de liderii de partid și organele cu ochi și timpan  pentru că au înțeles că nicăieri, nici în sport și nici la învățătură, nu poți fi promovat dacă puterea nu te vrea și nu știi să faci frumos la șefi. Având aceeași școală e normal ca cei doi să candideze pe aceeași funcție.
Și uite așa, politic, juridic, executiv, legislativ, sportiv, totul este de-a valma, amestecat, legat, sudat, nu mișcă una fără alta pentru că în  România se manifestă din plin amestecul puterilor în stat, în cel mai tradițional mod cu putință. Păzea Shengen, venim peste voi! Dar nu acum, mai avem puțină treabă.
Eu zic că nu avem de ce să plângem, dar nici de ce să ne bucurăm

România și amestecarea puterilor în stat