Despre
români se spun multe: că sunt inventivi, că sunt isteţi, că se
descurcă, că sunt leneşi, că sunt hoţi, că sunt prietenoşi, ospitalieri,
primitori, că sunt mândri, că sunt tradiţionalişti, că sunt … câte şi
mai câte.
Ce
nu s-a spus şi trebuie spus pentru că a devenit o trăsătură
caracteristică este faptul că românii se obişnuiesc foarte repede cu
tot. Îi ţii acasă, se obişnuiesc să se fure între ei, să se mintă, să se
pândească, să se toarne, să se pizmuiască. Îi duci în Germania, se
obişnuiesc să muncească, îi duci în America se apucă de afaceri şi nu îi
mai poţi nici expulza, atât de bine se obişnuiesc cu mediul şi mediul
cu ei. Primul sâmbure al acestui obicei de „a se obişnui” l-a aruncat
Ionică, celebrul Ionică din povestea cu lupul. El a fost cel care i-a
obişnuit pe săteni cu alarmele false încât atunci când a venit lupul nu a
mai sărit nimeni să îl salveze. De atunci ne tot obişnuim.
Ne-am obişnuit să avem în fruntea ţării dictatori care să facă cu noi ce vor iar noi să privim nepăsători;
Ne-am obişnuit să stăm la cozi, la carne, la lapte, la ouă, la tigăi, la reduceri, la promoţii, la primit şuturi în fund;
Ne-am
obişnuit să mâncăm bătaie la fotbal de la toţi şi să spunem că asta e,
mai mult nu putem, sau am avut ghinion, arbitrul a ţinut cu adversarul,
terenul nu ne-a avantajat, mingea nu a vrut să intre în poartă;
Ne-am obişnuit să vină mereu câte cineva să ne ia pe nimic grâul
de pe câmp, copacii din pădure, aurul din mine, petrolul din pământ şi
să ne vânda înzecit biscuiţi, mobilă pe care tot noi o facem, dar în
fabricile lor, benzină, bijuterii;
Ne-am obişnuit să
ne vedem actorii murind în mizerie dar să plătim zeci sau sute de euro
sau dolari ca să vedem câte un „caftangiu” de la Hollywood „îndrăgostit”
brusc de România căreia îi dăruieşte cu generozitate câteva tone de
mâncare uscată pentru câini;
Ne-am obişnuit ca emisiunile de ştiri să înceapă cu „ vă avertizăm că urmează imagini care vă pot afecta emoţional”;
Ne-am
obişnuit să mergem la spital cu genţile pline cu injecţii, pastile,
cearceafuri, hârtie igienică, lingură, furculiţă, castron , cană. O să
ne obişnuim să mergem până la urmă şi cu instrumentarul medical şi cu chirurgii proprii;
Ne-am
obişnuit să vedem la fiecare emisiune de ştiri cum un primar, un
prefect, un parlamentar este cercetat de procuratură şi să nu se
întâmple nimic încât de cele mai multe ori nici nu mai urmărim ştirea,
mutăm canalul şi atât;
Ne-am
obişnuit să lăsăm bani pe bufet copiilor şi să aflăm că au mai dat pe
acasă sau că mai trăiesc după hainele lăsate în coşul de haine sau
maşina de spălat;
Ne-am
obişnuit să mergem la serviciu şi să suportăm toate mizeriile unui
patron agramat doar pentru că ne aruncă cu dispreţ un salariul minim pe economie în timp ce copii lor, nulităţi notorii,se plimbă în maşini „bengoase” îşi fac vacanţele sau concediile prin ţări exotice şi apoi vin pe post de „manageri”;
Ne-am obişnuit să ne
trimitem copii în războaie care nu ne aparţin şi să îi primim pe
aeroport,”mândri” că „a fost ministrul apărării la întoarcerea copilului
meu „ şi am primit din mâna lui ”drapelul cu care era acoperit;
Ne-am
obişnuit să privim indiferenţi cum nişte „nebuni” tot ies pe stradă şi
protestează „prosteşte” împotriva unor decizii care sunt luate, parafate
şi stabilite de mult, ca şi când ar mai putea schimba ceva”;
Ne-am
obişnuit să nu mai credem în nimic şi în nimeni, să privim minciuna ca
pe ceva cotidian, nelipsit din meniul discursurilor şi declaraţiilor
politicienilor, să nu îi mai luăm la întrebări şi să nu le mai cerem nimic;
Ne-am
obişnuit să votăm aceleaşi partide, aceiaşi hoţi, aceleaşi slogane deşi
ştim că nu vor schimba nimic, nici obiceiurile, nici viaţa noastră,
doar pe a lor, în bine;
Ne-am
obişnuit să mergem cu peşcheşul la Înaltele Porţi pentru a primi firman
de domnie şi să ne spună alţii ce să facem cu viaţa noastră, cu
pământul nostru, cu averea noastră. Ne-am obişnuit să vedem cum Vodă îi
face zestre lui „Ralu” iar noi să stăm cu nasul în fum de ardei iute;
Ne-am
obişnuit să vedem cum se ceartă „boierii” între ei şi privim la cearta
lor sperând că dacă câştigă unul sau altul ne va fi mai bine, iar
vecinului mai rău şi ne certăm şi noi cu vecinul din cauza „boierilor”
dar singurii care pierd suntem noi şi vecinul, boierii cad la pace şi ne
mai iau un rând de piele, mai pun o zeciuială, un fumărit pe spinarea
noastră că doar ne-am obişnuit;
Ne-am obişnuit să nu mai dorim nimic, doar să fim lăsaţi în pace eventual să ne stingem dacă se poate fără durere;
Ne-am
obişnuit cu durerea altora, cu suferinţele celor de lângă noi, nu mai
reacţionăm, nu mai avem tranchilizante, nu mai avem analgezice, nu mai
avem nici măcar o vorbă bună sau o mângâiere. Ne mor părinţii, ne mor
rudele, ne mor vecinii de tineri, devreme, mult prea devreme şi noi
ne-am obişnuit să spunem că asta e viaţa, toate trec;
Ne-am
obişnuit să mergem prin stradă şi să dăm din groapă în groapă pe nişte
drumuri a căror asfaltare a costat de parcă ar fi fost pavate cu pepite
de aur;
Ne-am
obişnuit să vină fiecare iarnă peste noi şi să ne prindă nepregătiţi,
aceiaşi primari să spună că nu au utilaje pentru că ţara e săracă dar să
facă contracte cu aceleaşi firme fantomă ale unor rude sau acoliţi care
le dau „dividende” grase pentru contracte;
Ne-am
obişnuit să auzim vorbindu-se despre un viitor mare cutremur dar
autorităţile nu iau nici o măsură, nici măcar nu mai lipesc buline
roşii, nu mai au lipici la populaţie, iar când cutremurul va veni şi ne
va omorâ copii, ne vom spune singuri că e vina noastră, că doar ni s-a
spus că va veni;
Ne-am
obişnuit să auzim spunându-se că suntem săraci într-o ţară bogată, să
vedem cum oameni înstăriţi, vedete, prinţi, afacerişti ne laudă ţara,
îşi cumpără proprietăţi la noi în ţară iar noi stăm cu mâna întinsă în
timp ce primarii ne închiriază zăcămintele;
Ne-am
obişnuit să fim datori, să avem împrumuturi la bănci, să cheltuim mai
mult decât producem, să mâncăm mai multe decât e necesar;
Ne-am
obişnuit să înghiţim orice ni se bagă pe gât fără să mai întrebăm,
ne-am obişnuit să fim furaţi, lăsaţi în fundul gol, vom deveni o naţiune
de nudişti, ne-am obişnuit să tăcem laş, minţindu-ne singuri că asta ar
fi semn de înţelepciune şi adaptabilitate;
Ne-am
obişnuit să ne fie călcate în picioare drepturile, să ne fie băgat
pumnul în gură, să ne rupă jandarmii picioarele, să fim judecaţi de
judecători corupţi după cum dictează cei care sunt în fruntea statului;
Ne-am obişnuit cu o viaţă de câine, o să ne obişnuim şi să murim ca un câine, eventual eutanasiaţi, printr-o lege ”milostivă”;
Ne-am
obişnuit să îi privim chiorâş pe cei care ne trag de mânecă şi încearcă
să ia atitudine, făcându-le semn cu degetul la tâmplă, supăraţi că
încearcă să „ne manipuleze”, ca şi cum noi nu am vedea sau nu am şti ce
se întâmplă pe lângă noi;
Ne-am
obişnuit să pretindem că ştim tot numai ca să nu mai auzim ceea ce vrea
cineva să ne spună, ne-am obişnuit atât de mult cu răul încât ne
îndepărtăm de cei care încearcă să ne spună că asta nu e bine;
Şi
ca o culme a obişnuinţei ne-am obişnuit cu toate aceste obiceiuri încât
nici nu le mai sesizăm, nu mai reacţionăm la nici unul din ele, pur şi
simplu vegetăm.. din obişnuinţă.
Ne-am obişnuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.