Cambei Băsescule !

Un chinez  ajungând în faţa Palatului Buckingam, vădit emoţionat îngenunchează în faţa drapelului britanic şi îl sărută cu ochii în lacrimi murmurând “ steagul nostru, steagul nostru”. Un poliţist îl observă, îl lasă să se manifeste aşteptând ca acesta să se ridice şi să plece, dar chinezul nu se mai oprea. După un timp intervine şi mirat îl întreabă pe chinez de ce tot pupă steagul britanic. Chinezul îi spune că e normal doar e steagul chinezesc . Poliţistul îl contrazice spunându-I că e steagul Marii Britanii, dar chinezul nu şi nu că e chinezesc. Cum să fie chinezesc că doar e cu culorile naţionale ale Marii Britanii, spune politistul. Da, spune chinezul dar ia uite ce scrie aici : “MADE ÎN CHINA”!

Un vechi proverb  spunea: „când doi se ceartă alt treilea câştigă” Eheeeeeeeeei, ce vremuri domnule, ce vremuri. Erau vremuri când oamenii se certau ca să câştige câte ceva, cearta lor avea un scop, un scop care justifica oarecum cearta. Şi în fuga după câştig se întâmpla uneori ca în toiul certei să apară un al treilea care lua crema. Acesta era riscul la care se era supus românul. Astăzi  proverbul nu mai este valabil, datele problemei se schimbă, societatea a evoluat, cearta s-a perfecţionat, oamenii nu se mai ceartă ca să câştige ceva, suntem în criză, trebuie să înţelegem că nu prea mai avem de unde să câştigăm, aşa că acum dacă ne certăm, ne certăm  nu ca să câştigăm ceva ci ca să piardă cel cu care ne certăm.  Deci nu câştigul este vizat acum ci pierderea, s-a schimbat obiectul muncii cum se spune, scopul final. Efectele însă se păstrează aşa că putem spune cu temei, „când doi se ceartă, al treilea pierde” iar în cazul nostru al treilea este românul.

Ponta se ceartă cu Băsescu, îşi dau la gioale mai pe faţă mai pe ascuns, mai direct, mai prin interpuşi, mai oficial mai neoficial, mai  glumind mai în serios totul sub paravanul coabitării. Nici unul nu spune că se ceartă, nici unul nu rupe contractul pentru că asta ar însemna în faţa licuricilor că România nu mai e guvernabilă sau mai bine spus controlabilă şi ar fi nevoiţi să ia măsuri ca în cazul Greciei sau ar pierde exploatările la care stau cu mâna întinsă de ceva ani buni. Adevărul e că toţi ştiu că pactul de coabitare este doar un angajament al celor  doi,  dar luat nu unul faţă de altul şi nu pentru guvernarea României ci un acord de acceptare a condiţiilor puse de licurici, un acord de control al acestora, control acceptat de ambii semnatari. Acordul de fapt se voia o garanţie a faptului că orice s-ar întâmpla oricâte faulturi de joc se vor face, rezultatul final, respectiv vinderea zăcămintelor  din subsolul României nu va fi scos de pe direcţia stabilită de licurici. În acest sens au avut loc şi ultimele vizite  sau chemări  la raport ale lui Ponta în SUA şi Germania unde a trebuit să dea asigurări că interesele companiilor pretine nu vor fi afectate de cearta dintre coabitanţi şi unde i s-a spus că dacă intervine ceva neprevăzut sau nedorit de licurici, România va exploda şi se va regionaliza nedorit.

                Ponta a  dat asigurări că el are ce are cu Băsescu, cu obţinerea puterii totale,  nu cu interesele companiilor americano-canadiano-germano-israeliano- ungaro- britanico- etc  în România şi s-a angajat că în toată această ceartă singurii care vor câştiga vor fi licuricii în baza vechiului proverb iar cei care vor pierde vor fi românii conform noului proverb. Uşor – uşor, pe şest, tiptil, la început prin zone de graniţă, guvernul, autorităţile centrale şi  locale au dat  liber exploatării gazelor de şist prin Moldova, Timiş, Bihor. Aşa au apărut nişte HG cu anexe secrete care au dat liber unor companii aparent minuscule, ale căror fire întortocheate duc către firme mamă care au ca tată vitreg generali mai mult sau mai puţin americani.  În Vaslui a ieşit un pic tam-tam, dar în Bihor, treaba a mers şnur şi timp de un an s-a mers pe burtă. Acum un an, ziarul Bihoreanul atrăgea atenţia că deja au fost semnate documente prin care „la Voivozi, acordul l-a obţinut Mol Ungaria împreună cu Expert Petroleum, o firmă înregistrată la Mediaş şi deţinută integral de un off-shore înregistrat în Iordania, în spatele căruia s-ar afla un fost ofiţer KGB. Pe perimetrele Băile Felix şi Tria a pus mâna compania canadiană East West Petroleum Corp, în timp ce acordul pentru Tulca a fost obţinut de Clara Petroleum Ltd, o firmă britanică.” Deci în ciuda certurilor şi scandalurilor pe care televiziunile române le prezintă disperate privind pământul lui Băsescu sau minciunile lui Ponta, treaba merge înainte, licuricii obţin pas cu pas ceea ce vor în timp ce românii privesc la circul mediatic bine regizat. Când vor fi semnate şi marile contracte cu Chevron, Exxon, sau mai ştiu eu cine, iar românii vor încerca să mai spună ceva, li se va spune „ dar care e problema, se extrag gaze de şist de doi ani de zile în Bihor şi nu s-a întâmplat nimic, de ce faceţi scandal acum ? Asta e discriminare”. Poţi să îi contrazici ? Tuturor celor care încearcă să spună că procedeul este nociv li se spune că asta încă nu se ştie, aşa că să nu ne speriem degeaba. Este ca şi cum un şofer se urcă beat la volan iar când poliţistul îi spune că nu are voie pentru că poate face accident, şoferul i-ar spune: „poate da, poate nu. Nu ai de unde să ştii, să aşteptăm să vedem ce se va întâmpla, acum nu putem şti până nu vedem „. Aşa  procedează guvernul în cazul gazelor de şist şi a exploatării cu cianuri.

Cum spuneam, când doi se ceartă, românul pierde. Dureros este faptul că cei doi certăreţi în cearta lor nu ţin absolut deloc  cont de interesele românilor, în dorinţa lor de a-şi face rău unul altuia şi de a se pune în situaţii penibile, lovesc efectiv în interesele naţionale. Prin nu ştiu ce minune, guvernul Ponta a admis că e timpul să încerce o apropiere de ţara care la ora actuală se uită la criza mondială şi îi dă cu flit. De ce îi dă cu flit? Ce are China şi nu are America sau Europa? Răspunsul e simplu: nu are licurici. Când licuricii strănută, ţările precum România, fac pneumonie. Când licuricii spun că vine criza, ţările conduse de coabitanţi intră în curbe de sacrificiu. Când dolarul scade, România îşi vinde aurul pe nimic. Aşa ceva nu se întâmplă în China pentru că în China există un singur stăpân, care e tot chinez, nu american , nu german, nu rus, nu evreu, nu maghiar, nu britanic, premierul chinez nu are consilieri NATO, chinezii au armată proprie, nu aşteaptă să îi apere nu ştiu ce alianţă, chinezii când vor mâncare se apucă de muncă, nu fac împrumuturi. În China, când un ministru este prins cu mâna în banii statului, China are un chinez mai puţin, la noi când un ministru este prins cu mâna în banii statului, România are un milionar în euro mai mult. Cu alte cuvinte, China nu are nimic în plus, dimpotrivă, are doar minusuri  faţă de noi. Şi uite că la ei minus cu minut face plus.

Ce l-a apucat pe Ponta să se apropie de chinezi, că doar nu vrea să împrumute sistemul juridic chinezesc? Doamne ce bine ne-ar prinde. Păi ce să caute, caută bani. Cum Europa cere din ce în ce mai mult şi oferă din ce în ce mai puţin, iar ceea ce oferă azi, mâine ia înapoi pentru că nu a fost bine folosit sau a fost deturnat, Ponta s-a gândit să încerce cu chinezii. Imediat, Europa a sărit băşicată. Ba că nimeni nu are voie să discute direct cu chinezii şi ar trebui ca toate contactele să se facă prin Big Brother, ba că China nu ar fi prea cosher în relaţii, ba că are bască, ba că nu are moţ. Una peste alta, faptul este cam consumat şi înainte de a vedea efectele reale ale noii legături să nu uităm ce se spunea la moartea lui Mao Tze Dun. Se spunea pe vremea aceea că la autopsie i-ar fi găsit un rus în gât şi un român la inimă. Nu ştiu cât de adevărat este, dar nici nu m-aş aventura să cred că au venit chizezii până aici de dragul nostru, chiar dacă dragonul şi draconul par să aibă origini comune. Nu cred că vom fi noi tigrii Europei chiar dacă va sta în spatele nostru marele zid chinezesc  dar înclin să cred că totuşi chinezii sunt mult mai fair play în relaţiile cu cei pe care îi consideră prieteni. Dar să te ferească Dumnezeu sau Budha  să îl calci pe chinez pe bătături sau să simtă că vrei să înşeli cu ceva. Domnule Ponta, nu ştiu cine vă consiliază pe filiera chineză, dar dacă nu v-a spus cum îi tratează chinezii pe mincinoşi nu v-a spus nimic. Dacă intenţionaţi ca şi pe chinezi să îi trataţi ca pe români vă puteţi considera demis cu tot sprijinul NATO. Dacă chinezii din România fac o mică demonstraţie în faţa palatului Victoria s-ar putea să vă treziţi cu traficul blocat până în Piteşti şi nu ştiu de unde o să aveţi atâţi jandarmi să încercuiţi o familie de chinezi ieşiţi la plimbare  la Universitate.  Nu uitaţi că economia SUA este dependentă de finanţele chinezeşti cam în procentul pe care l-a pierdut România la gradul de operativitate al armatei. O fi bine ? Nu ştiu cu ce intenţii şi cum intenţionează guvernul Ponta să abordeze relaţia cu China, dar îmi e teamă că dacă va izbucni cearta, vom pierde en gros!

Oricum în afară de madam Merkel s-a mai băşicat cineva de noile relaţii  româneşti, cineva care are pretenţia că ar conduce politica externă a României şi se vede astfel exclus din împărţirea caşcavalului ca să nu mai spun că dacă afacerea iese bine, adversarul lui va fi ridicat în slăvi şi va avea toate şansele să câştige toate alegerile. Din această cauză, cearta dintre cei doi va căpăta noi valenţe, se va umbla la cutia cu maimuţe pentru că lovitura chinezească dată de Ponta este covârşitoare pentru Băsescu . CEARTA DINTRE EI INTRĂ ÎN FAZE SUPERIOARE, Băsescu trebuie să facă ceva ca să distrugă noua imagine a lui Ponta şi pentru asta nu va ţine cont de victimele sau pagubele colaterale, va încerca să distrugă această lovitură de imagine a lui Ponta chiar dacă pentru asta va trebui să boicoteze actualele eforturi româno –chineze. Primul pas a fost făcut dar  convocarea CSAT în aceste zile când are loc forumul economic dedicat Chinei, este doar un lucru minor. Degeaba spun apărătorii lui Băsescu că şedinţa era programată cu o lună înainte, se putea amâna până la plecarea delegaţiei chineze, iar dacă Ponta a cunoscut programul ambelor evenimente şi nu le-a decalat înseamnă că mai are încă de învăţat şi Băsescu tocmai asta vrea să scoată în evidenţă, faptul că Ponta nu are imaginea în 3D, priveşte lucrurile în dimensiuni reduse.  Cine va pierde din toate aceste faulturi? Bineînţeles românul. Unul se străduieşte să arate lumii că avem un premier mincinos, plagiator, lăutar în conducerea ţării, celălalt că avem un preşedinte matrafoxat, care face afaceri de familie prin  instituţiile statului, şi vânzări de armament prin fratele prezidenţial, iar lumea înţelege că România este la cheremul a doi indivizi care ar face orice ca să se menţină la putere, deci .. pe ei şi pe mama mamii lor!

PS Gurile rele spun că Băsescu evită să se întâlnească cu delegaţia chineză, pentru că ultima oară când s-a întâlnit la un dineu oficial cu un chinez, acesta i-a spus „ cambei nană…”.

Cambei Băsescule !