joi, 17 octombrie 2013

Trădarea ca obișnuință

tradare
Trădarea este un fenomen la modă în ţara tuturor posibilităţilor. Se poate spune, cel puţin la nivel politic, că nu esti băgat în seamă până nu trădezi pe cineva. Oamenii cinstiţi, cei cu coloană vertebrală nu sunt căutaţi, nu au „valoare” nu sunt agreaţi, cultivaţi, promovaţi, pentru că nu pot fi manipulaţi, şantajaţi, forţaţi să acţioneze în sensul dorit de „majoritatea democratică”. Ei cei cu coloană verticală vor fi întotdeauna marginalizaţi iar dacă din greşeală intră în gura presei sau a procurorilor „independenţi” nimeni nu va sări să îi ajute, colegii de partid sau de „cameră” vor lăsa justiţia să „îşi facă datoria” adică să „instrumenteze” în aşa fel încât aceştia să fie nevoiţi să ceară ajutorul partidului şi astfel să fie „îndatoraţi” conducerii, deci manevrabili. Uitaţi-vă la UNPR cel mai „odios „ partid cândva, căruia mulţi în prevesteau sfârşitul la un moment dat, pe care au sărit la înfiinţare toţi „democraţii” de stânga sau de dreapta să îl blameze numindu-l partidul trădătorilor, a ajuns acum cel mai curtat partid, singurul care orice s-ar întâmpla va fi la putere, pentru că se vinde pentru „stabilitate” oricui vrea să formeze o majoritate parlamentară sigură. Deci, trădătorii sunt la mare căutare şi sunt singurii care “vor da înainte” orice s-ar întâmpla, pentru că toată lumea are nevoie de ei. Activitatea lor se desfăşoară fără excepţie în toate sectoarele de activitate.
Cine crede însă că fenomenul se manifestă doar la nivel naţional se înşeală. Faima românilor a devenit planetară şi oricine vrea ceva de la fraierii Europei, ştie ce are de făcut. Nu contează ce vrea, nu contează cât de sus trebuie să acţioneze, la orice nivel se găseşte cineva gata să trădeze.
1. Acum 25 de ani, la nivel mondial se decisese spargerea zidului comunist şi una din cărămizile cele mai tari a fost Ceauşescu. Dar securitatea era la putere şi nu se putea face nimic fără acordul ei. S-au găsit elemente care sub pretextul înlăturării dictaturii  şi instaurarea „democraţiei” au pus umărul la înlăturarea lui Ceauşescu. Bineînţeles că cei care au trecut la cârmă au fost securiştii şi comuniştii care „puseseră osul” la înlăturarea lui Ceauşescu. Curând li s-au alăturat şi ceilalţi aşa că practic România a devenit ceea ce era înainte, o ţară dominată de aceiaşi oameni aparţinând aceloraşi structuri comuniste. Aceştia au trădat ideea şi speranţa celor care ieşiseră în stradă să se lupte cu „sistemul” fără să ştie că sistemul s-a folosit de ei ca să schimbe căciula.
2. Imediat după această trădare au urmat promisiuni de bunăstare şi democraţie, dar cum unii au crezut că asta înseamnă că îşi pot alege liber conducătorii şi sistemul, a fost nevoie de luptători devotaţi cauzei, apărători ai democraţiei cu lămpaşe, adevărate cozi de topor şi la propriu şi la figurat care au călcat metodic tot ce ameninţa sistemul trădătorilor.
3. Au apărut partide „de dreapta”, numite partidele istorice în fruntea cărora au fost aduşi şi luptători cu adevărate idealuri democratice, dar de fapt conducerea efectivă o aveau cei care aveau bani cei care primiseră sau fuseseră ajutaţi să obţină bani pe căi ocolitoare şi în nici un caz licite. A început o nouă luptă în interiorul lumii politice, fiecare partid încerca să aducă la sânul său cât mai mulţi securişti sau lucrători din fosta miliţie şi justiţie deţinători de informaţii despre membrii partidului advers. Şi aşa au început din nou lupte între securişti, trădări dar aceştia au stabilit o regulă: spui orice despre cei care nu au făcut parte din sistem, despre noii Dinu Păturică, dar nimic despre noi, despre trădători. Şi aşa a fost, pactul este respectat şi în zilele noastre. Cei care au avut acces la dosare, s-au ajuns, unii în politică, alţii în cartea de bucate.
4. Şi procesul a continuat. Având atât de mulţi specialişti în domeniu, nu se putea să nu fim remarcaţi la nivel Euro – Atlantic. Cum toată lumea deşi declară invers, urăşte trădarea dar iubeşte pe trădători, „ai noştri tineri” au fost imediat racolaţi şi folosiţi. Unii s-au repezit să pupe mâini şi să promită marea cu sarea numai să primească firman de domnie. Dar cum pentru a primi ceva a trebuit să ofere ceva, au oferit dar nu din buzunarul propriu ci din al ţării. Aşa au dispărut de pe harta ţării toate combinatele, marile uzine, flota, industria petrolieră, resursele, aurul, artefactele, istoria, arhivele, hărţile geologice, secretele, dosarele privind cercetarea nucleară, fabricile de armament, invenţiile şi au fost aduse firme de „investitori” de doi bani, companii „ puternice”cu câteva mii de dolari în sold, firme pentru construcţia de autostrăzi care au luat banii şi au plecat, avioane şi nave de mâna a doua şi chiar a treia, sisteme de apărare care au darul să atragă duşmanii şi loviturile unui potenţial inamic mai degrabă decât să apere, sisteme de interceptare şi spionaj care luptă împotriva cetăţenilor care critică regimul, nu împotriva adevăraţilor duşmani,firme de explorare a rezervelor solului care nu urmăresc decât scoaterea bogăţiilor cu orice risc cu orice urmări, pentru că după ce vor pleca pământul nu va mai putea fi folosit sute de ani.
5. Toate astea s-au făcut mai mult sau mai puţin mascat, erau vremuri de început, când totuşi guvernanţii, oamenii de afaceri, politicienii se mai fereau de opinia cetăţenilor, de judecata şi eventual furia lor. Dar după ce otrava a fost picurată strop cu strop timp de 24 de ani şi oamenii s-au obişnuit cu ea, acum nimeni nu se mai miră, nimeni nu o mai simte, nimeni nu o mai sesizează, organismul s-a obişnuit cu ea. Aşa a fost „călit” şi Rasputin cu arsenic, ştiindu-se că se va încerca otrăvirea lui. Românii au fost perfuzaţi cu otrava trădării timp de 24 de ani iar acum când cineva vorbeşte despre trădare, despre plecarea politicienilor de la un partid la altul, despre trădarea intereselor alegătorilor, despre trădarea de ţară, nimeni nu mai reacţionează.
6. Astăzi trădarea se plimbă la braţ cu conducerea statului şi nimeni nu cere socoteală.
• Preşedintele ţării declară cu propria guriţă că nu îl interesează suveranitatea ţării, că pentru el contează interesele Uniunii Europene cărora trebuie să ne subordonăm şi dedicăm tot, iar românii nici nu tresar;
• Guvernele se înşiruie la conducerea ţării şi toate fac lobby, ajută, înlesnesc, sprijină, fac legi pentru favorizarea unor infractori internaţionali, sau firme ale unor „prieteni” în defavoarea ţări, iar românii închid ochii;
• Şeful serviciilor secrete declară deschis că cei care apără interesele ţării sunt „eco anarhişti” iar SRI a luat măsuri pentru a evita „riscul apariției unor blocaje în implementarea investiției” RMGC. Deci serviciul românesc de securitate nu numai că nu a apărat interesele ţării dar declară că l-a apărat pe acel investitor infractor internaţional protejându-i proiectul şi investiţia împotriva “eco anarhiştilor”. Românii nu sesizează fenomenul.
• Un guvern străin somează statul român să aplice o politică de favorizare a unor categorii de oameni, recte bisericile catolice şi cetăţenii evrei să îşi “recupereze” pământurile cumpărate de statul roman de la moşii şi strămoşii lor. Statul roman bate din călcâie şi începe să dea sate întregi , munţi si sute de hectare de pădure, până şi pământurile strategice, ca nu cumva “poarta” să se supere şi să le ia firmanul. Românii comentează  privind la televizor, se revoltă şi …. schimbă programul;
• Firme de “prospecţiuni” şi de foraj cumpără prin şpagă avize de construcţie şi exploatare sau investigare în zone locuite, provoacă cutremure, distrugeri ale proprietăţilor private ale oamenilor, iar autorităţile se fac că nu văd, trimit ”specialişti” care să cerceteze fenomenul, dar aceştia au de fapt  ordin clar, să nu cumva să se lege cineva de firmele care cu sau fără aprobare au trecut la operaţiuni care pun în pericol viaţa şi proprietatea cetăţenilor din zonă. Specialiştii dau vina pe Dumnezeu şi atât. Românii se fac că cred explicaţiile “specialiştilor” NIMENI NU CERE VERIFICAREA ACTIVITĂŢILOR FIRMEI CARE EXTRAGE PETROL ŞI NU NUMAI.
• Oameni de afaceri români susţinători ai partidelor aflate la putere dau tunuri de zeci şi sute de milioane de Euro economiei naţionale apoi pleacă din ţară şi continuă de acolo spolierea bogăţiilor solului, la adăpost de ochii românilor, prin interpuşi şi politicieni mânjiţi. Românii tac, oficialităţile primesc şpaga şi tac şi ele.
• O echipă a companiei SC Prospecţiuni SA Bucureşti a demarat la începutul lunii iunie lucrări pentru prospecţiuni seismice cu scopul descoperirii de noi rezerve de gaz metan, în zona mănăstirii Putna, beneficiarii prospecţiunilor fiind SC Aurelian Petroleum SRL, SNGN Romgaz SA şi SC Raffles Energy SA. Călugării au descoperit că unele izvoare sau fântâni din jurul mănăstirii au fost poluate ușor cu hidrogen sulfurat în urma prospecțiunilor geologice, la fel ca în Izvoarele Galaţi şi cer întreruperea lucrărilor care pun în pericol inclusiv integritatea mănăstirii Putna, una din cele mai sfinte mănăstiri ale României. Ce fac autorităţile? Ce face BOR? Merg pe burtă. Dar despre acest subiect în alt material pentru că merită o atenţie aparte.
Toate aceste fapte poartă numele trădare, trădare a intereselor, naţiei, istoriei, credinţelor, speranţelor, încrederii, promisiunilor făcute cetăţenilor, alegătorilor, plătitorilor de taxe. Cui îi mai pasă? Trădarea guvernează, trădătorii sunt la modă, trădarea a devenit o obişnuinţă, organismul nu o mai detectează.
http://stareanatiunii.com/manastirea-putna-in-pericol.html
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/12/18/statul-roman-vrea-sa-exproprieze-manastirea-putna/
Trădarea ca obișnuință

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.