Revizionismul american şi românii

Iată-l pe marele ambasador al Statelor Unite ale SUA, promovând strategic steagul revizioniştilor maghiari. De ce nu îşi mută sediul în Sfântu Gheorge? Sau, pe când îl vedem cu o salbă de cocoşei la gât, pupând mâna Măriei Sale Cioabă, că şi el e român nu ?
Uite Transnistria, nu e Transnistria
După declaraţia ambasadorului american la Kişinău, se părea că acesta a comis o greşeală sau că şi-a depăşit atribuţiunile funcţionale, făcând o declaraţie care nu ar fi fost conformă cu poziţia oficială a Washingtonului. Unii au cerut, mulţi au sperat, că va urma momentul scuzelor sau măcar al negării din partea Departamentului de Stat  american a îndemnurilor, dacă nu şi a afirmaţiilor domnului Pettit. Aşa cum spuneam în articolul dedicat acelui subiect, nu a urmat nici o retractare sau negare nici din partea ambasadorului nici din partea Washingtonului a celor spuse de Pettit, pentru că, aşa cum spuneam încă de atunci, asta e politica americană, ăştia ne sunt prietenii strategici, nouă ne spun că ne susţin şi respectă aspiraţiile de unire, iar moldovenilor că nu e bine să mizeze pe România. Mai spuneam tot atunci că situaţia în Transnistria este nu doar acceptată şi aprobată de SUA, dar chiar va degenera şi se va acutiza, cu acordul strategicului de peste ocean. La câteva zile aflam din media că Transnistria si-a declarat intenţia de a se lipi cu Federaţia Rusă. Aţi auzit pe domnul Pettit spunând că aceasta este o greşeală sau că „Alăturarea Rusiei, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Transnistria_ sau Moldova?” Nu, domnul Pettit nu a scos un cuvânt, pentru că interesul american este să păstreze o situaţie de conflict la graniţa cu Rusia chiar şi, sau, mai ales, pe pământul strategicului  dar mai ales umilului partener strategic. Contează mai puţin în acest moment dacă Transnistria a fost cu adevărat a României sau nu, important este atitudinea SUA, prin ambasadorul său, faţă de un partener care i-a pus la dispoziţie totul, prin umilele, ruşinoasele şi trădătoarele elemente din conducerea ţării şi a serviciilor secrete.
A jurat cu mâna strânsă pe drapel
Dar, pentru că românii spun că “nu ajunge un par la un car de oale”, după ciocanul Pettit a urmat  Pickamerul Klemm, cel care  a pactizat pe faţă cu “transnistrenii” de  Covasna. Fotografierea  sa, nu doar lângă câţiva arhicuniscuţi revizionişti maghiari, dar chiar cu mâna pe “sfântul drapel” al separaţioniştilor  care visează la ţări secuieşti autonome, arată că şi de data asta  SUA îşi înjunghie aliaţii fără milă, încingând atmosfere, punând paie pe foc, dând apă la moară celor care cer fărâmiţarea României. Întâmplător sau nu, recent, aceste zile un fost premier al României, se plângea pe pagina sa de Facebook, cum că anumite forţe şi interese ar urmări dezmembrarea României. Acuzaţia nu e nouă, ea bântuie internetul încă de pe vremea când Funar se iubea cu Vadim şi atunci nu doar lumea, dar chiar domnul Adrian Năstase, actualul patriot renăscut din propria cenuşă, la auzul acestei teorii făcea semnul ăla magic la tîmplă, pe care Berlusconi i-l făcea lui Băse. De ce acuma, brusc, Bombonel se teme de adevărul celor spuse de Vadim ? Pentru că Vadim nu mai e aici să o spună şi pentru că se apropie alegerile şi trebuie să preia cineva steagul patriotismului. Au încercat şi domnul  Băse, când cu declaraţia lui Pettit, şi Ponta când Liviuţ a încercat să îl scoată de pe listele din Gorj.   Doamne, ce boală au foştii ăştia ai României să devină patrioţi, corecţi şi nepătaţi, după ce şi-au pierdut coroanele, blamând cu mânie proletară  propria politică  continuată acuma de cei care le- au luat locul. Aşa fac acuma şi Bombonel, şi Prostănacul, şi Pisoiaşul şi Matolitul. Apropo de Băse, aş vrea să aud acuma cum se revoltă  faţă de “jignirea adusă de Klemm poporului român” prin fotografierea alături de Arpad Antal şi steagul secuist..

Ar fi cu adevărat culmea nesimţirii, după ce, pe vremea când deveniste “fiinţă extra ordinară,”îşi petrecea revelioanele şi concediile şi weekendurile  în ţinutul aceloraşi stegari sau după ce prin 2011, propunea federalizarea  ţării în 12 regiuni şi includea Braşovul în Regiunea Autonomă Maghiară,  să le dea un picior în fund secuiştilor, dar la el nimic nu este exclus. Pe vremea când îşi făcea weekendurile  prin secuime, Băse îi sfătuia  pe secuişti să fie uniţi la alegeri, bineînţeles împotriva românilor. Bun băiat, şi mai şi bea apă dimineaţa . Să mai amintesc de caldele relaţii cu Laszlo Tokeş? Ce rost mai are, oricum nesimţirea se va inflama iară şi se va declara atins în amorul propriu de fotografia domnului Klemm.
Revenind la strategicii ambasadori, vrem nu vrem asta e situaţia, bănuiesc că toată lumea va vedea acuma cu ce se mînâncă americanii. Cu cine stă la masă nu vede nimeni. As îndrăzni să parafrazez un vechi dicton, spunând “ Apără-mă  Doamne de (ambasadorii) americani, că de ruşi mă apără scutul!” Pot pune pariu că se vor găsi câţiva binecunoscuţi analingăi  care şi în cazul Pettit vor încerca să ne traducă ce a vrut să spună Klemm. Doamne ce proşti suntem noi, dacă aşteptăm să ne traducă cineva din “moldovenească” în română  şi să transforme fotografia color în sepia.
Încercarea de explicaţie a domnului Klemm, cum că el este ambasador în toată România, peste toţi românii, indiferent de naţionalitate, este atât de nesimţită încât rivalizează cu pretenţiile de patriot ale lui Băsescu, adeptul renunţării la suveranitate. Mă întreb, ce este mai jignitor pentru români, Klemm cu mâna pe steagul secuiştilor, sau Băsescu sub steagul Ungariei, la Miercurea Ciuc? Apropo, abia aştept să văd UDMR-ul în campanie, că au terminat de ros unghiile şi tras sfori.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi fiindcă tot am amintit de unguri şi de revizuiri, cu Putin timp în urmă, fostul  prieten strategic de la Est anunţa că graniţele României şi ale Ungariei necesită revizuiri.

Măi să fie, parcă sunt vorbiţi strategicii ăştia, unul spune Moldovei că nu se face să se unească cu România, şi să jură cu mâna pe steagul secuiştilor că el e ambasador  în toată România, nu numai  în Bucureşti, deci are putere să schimbe tot ce vrea muşchii lui în Românistan, celălalt vorbeşte despre modificarea graniţelor României şi Ungariei, bineînţeles ale Ungariei cu plus, în timp ce ale României vor suferi o creştere negativă, că tot s-a instituţionalizat expresia asta  de pe vremea lui Boc. În timpul ăsta, guvernatorii României se uită înspre Iuropa fără să vadă ce se petrece sub nasul lor.
Să mai spună cineva că americanii nu se înţeleg cu ruşii, că îl mănânc. Păi Ucraina s-a tranşat, Transnistria e ca şi rezolvată, urmează România. Care vrei o halcă, da repede cât sunt românii la putere, adică  Iohannis  la Cotroceni, Kovesi la Justiţie, Helvig la SRI, Cioloş la Victoria şi Isărescu la Banca Naţională.
Sânge contra promisiuni
În timp ce ambasadorii americani îşi bat joc de noi, dirijorii  francolandezi,  prietenii domnului Cioloş  ne vor carne de tun în lupta împotriva duşmanilor cocoşilor galici. Ei spun că dacă facem asta, ne vor sprijini să întrăm în Shengen. Deştept Hohland ăsta, vinde pielea ursului din pădure. Iohannis a promis că sprijină cu efective şi bani formarea forţei UE, după ce forţa navală a căzut,  Hohland promite că ne va susţine cererea, dar nu poate garanta că nu se va găsi cineva să e opună. Nu e aşa că avem un preşedinte dăştept? Şi totuşi, de ce e nevoie de aceastză forţă? Eu nu mai înţeleg nimic. Păi NATO nu mai este în stare să ne apere graniţele? De ce am primit rachetele americane la Deveselu, de ce am  înfiinţat ditamai comandamentul  NATO, de ce facem bridada multi-glumătătă la Craiova, dacă  nevoie de încă o armată  UE cu soldaţi români care să moară pentru alţii? Pentru noi cine îşi pune capul pe butuc? O să ni se vorbească despre Berthelot, despre Mackensen, despre relaţiile tradiţionale româno- francezo-germane  şi gata, lacrima românului va acoperi slugărnicia şi trădarea. Când nu va mai fi preşedinte, -şi sper ca asta să se întâmple cât mai curând- domnul Iohannis va redeveni patriot şi va blama şi el împrăştierea oaselor şi sângelui românesc  pe teatre de operaţii străine. Kaşay  Românul !
http://www.evz.ro/basescu-maghiarii-trebuie-sa-fie-uniti-la-alegeri-821631.html
http://www.stiripesurse.ro/adrian-nastase-profe-e-te-previziune-sumbra-pentru-romania_1150828.html
http://prinbrasov.com/2011/06/basescu-baga-brasovul-in-tinutul-secuiesc/
http://www.capital.ro/putin-ungaria-si-romania-sunt-pe-lista-tarilor-ale-caror-granite-ar-trebui-reconsiderate.html
Revizionismul american şi românii

Declarații și gargară

Declarația ambasadorului SUA  la Kișinău a eliberat energiile patriotarde ale multor politicieni de pe ambele maluri ale Prutului. Inițial am zis să nu mă leg de subiect, pentru că eu nu sunt politician, iar patriotismul nu se calculează în declarații, dar văzând că patriotarzii nu se mai opresc mi-am spus că e timpul să li se pună stop, pentru că marea majoritate a celor care s-au declarat lezați de declarația  lui Pettit,  una declară și alta simt, sau mai pe românește, spun că îi doare inima de soarta neamului românesc dar durerea o simt de fapt în cot sau cel mult în părțile ascunse soarelui.
Patriotul cu două cetățenii
Unul dintre ei, primul care s-a simțit dator să sforăie ca un armăsar în călduri și să dea cu copita în stânga și în dreapta,  este tocmai cel care îi critică pe alți politicieni mai mult sau mai puțin scăpătați, ca el,  că vor să se reafirme, adică domnul Băsescu, zis Băse. Domnul Băsescu a uitat că a promis că după ce pleacă de la Cotroceni se lasă de politică și acum se vrea președinte și în Moldova ultima sa ”mare iubire”, după moldoveanca Elena. Fiind acum pe jumătate   și cetățean al Republicii Moldova, domnul  Băse, se simte dator să reacționeze la declarația domnului Pettit  și să condamne cu mânie vaporeană lipsa de… delicatețe a ambasadorului, spunând că declarația acestuia este un ”afront grosolan adus istoriei României.”  Să avem pardon domnule Băsescu, fost președinte al României, fost coordonator al diplomației, actualmente gargaragiu, dar mie mi se pare că cel mai mare afront adus istoriei României a fost chiar… recunoașterea de către România a noului stat Moldova. Păi, când tu ca român accepți că există un alt stat locuit de români care de fapt este bucată ruptă din România, și accepți oficial, prin declarații oficiale, acte semnate și diplomație oficială, că acolo este alt stat care vorbește altă limbă, deși e aceeași limbă, ce pretenții poți să ai de la un străin a cărui istorie națională începe acum 200 de ani?
Un alt afront adus Istoriei României, domnule Băse, este momentul în care  domnia ta a declarat că România trebuie să cedeze din suveranitate și să își subordoneze interesele, celor ale Statelor Unite ale Europei. Și, cel mai clar și mai recent  afront adus de domnia ta personal,  este cererea de primire  a cetățeniei moldave. Păi cum, luminăția ta, militezi pentru unitatea de neam și teritoriu, dar ceri cetățenia unui stat pe care vrei să îl dizolvi spre… slava românismului internațional? Asta este cea mai mare curvărăsie politică și numai un personaj de teapa dumitale o putea gândi. Deci matale te ceri cetățean moldovean, ca de acolo din interiorul țării să lupți pentru dizolvarea statului? Alooooooooooooo, vede cineva absurdul situației?  Păi cum, vrei  Unirea, vrei România Mare, dar îți împarți cetățenia statutând astfel  despărțirea celor două țări nu numai în fapt dar și în inima ta? Ori român și moldovean e tot una și atunci nu ai nevoie de cetățenia moldavă, pentru că e ca și cum ai accepta separarea lor,  ori sunt două lucruri diferite și atunci  nu mai vorbi de unitate. Curat murdar !
Mutul amuțit
Dar nu numai  ex-președintele României joacă la două capete, ci și actualul. Îmi amintesc că pe vremea când era încă un pârlit de candidat la președinție,  declara săsește că prima vizită pe care o va face oficial ca președinte al românilor, va fi în Republica Moldova, la frații români. Bineînțeles că nu a fost așa, prima vizită a făcut-o la cei care l-au pus pe scaun, pentru a primi firmanul de domnie și instrucțiunile de exploatare a jucăriei primite cadou. Și-a mai adus aminte de Moldova cu ocazia alegerilor locale și gata. Lui, cel puțin,  nici nu îi poți cere mai mult, limba lui maternă nu e limba română,iar el are dublă cetățenie din născare. În plus, el este moștenitorul Grupului Etnic German, nu al Marii Adunări Naționale de la Blaj.  De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Ei bine, actualul coordonator al Diplomației românești, nu a auzit ce a spus ambasadorul Pettit,  deci nu are ce comenta. Păi cum să ia el atitudine împotriva unui oficial american, că doar americanii sunt singurii care îl mai bagă în seamă. Dacă se ceartă cu ei, cine îl mai ține în scaun? Norocul lui că e recunoscut ca un tip care ”vorbește mult”, mai ales ”liber” deci e posibil ca lumea să nici nu bage în seamă că el tace din lașitate.
Apropo, îmi amintesc declarația președintelui Iohannis, după eșecul Summitului de la Varșovia, trâmbițat de noi ca un mare succes: ”Moldova inclusă datorită insistențelor României”. Inclusă în ce, nu spunea domnul Iohannis, dar din declarația domnului James Pettit, rezultă că dacă Moldova o ia pe urmele României, va intra în ceva care miroase. Din nou, sau iarăși,  domnul Iohannis o ia peste bot, așa pe mutește.
Despre ceilalți declarangii nici nu e cazul să mai comentăm, indiferent cine sunt ei, sunt în plină campanie electorală, pot spune orice, e prost cine îi bagă în seamă.
Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?
Dar ia să vedem ce a spus monsieur Pettit, să vedem dacă merită să ne supărăm și mai ales, de ce:  ”Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova. …..Consider că este foarte important şi aceasta, desigur, este politica noastră, cred că şi politica de aici. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova”
Ce a spus domnul ambasador, ne convine sau nu, este diplomatic sau nu,  dar este adevărat.
Da, Moldova are –și cu acordul României – o istorie-e adevarat recentă- diferită de a României deci nimic greșit. Că domnul Pettit crede că istoria lumii a început după războiul de secesiune, sau că statele Europei s-au format după ce au aruncat ei bombele la Hiroșima și Nagasaki, nu e vina lui, așa cred cam toți americanii, în special cei din Administrația SUA, deci nu poate fi urecheat dacă nu știe că alții au existat ca popor până să dispară pieile roșii. Declarația sa privind istoria Moldovei arată de fapt limitele sale, poate nu trebuie să îl certăm, ci să  îi spunem că nu toate statele au cartea de istorie cât revista play- boy de groasă.
Da, este adevărat, problema Transnistreană  există, iar SUA nu a luat niciodată și din câte se vede nici nu va lua nici o atitudine vizavi de această situație, chiar dacă vede și admite că se va acutiza, poate chiar cu acordul tacit al SUA. De aici moldovenii pot înțelege că sunt de fapt vânduți rușilor.
Da, Republica Moldova este o țară multietnică așa cum și viitoarea brigadă româno-bulgară  de la Craiova, este multinațională. Dacă acceptăm eufemismul ”multinațional” pentru o brigadă compusă din contingentele a două țări, atunci trebuie să acceptăm și componența multietnică a unei țări unde se vorbesc două limbi.
Da, Moldova este la această oră un stat suveran, independent, cu o Constituție și conducere proprie, orice declarație contrară poate fi considerată o încălcare a tratatelor la care și România și Moldova sunt semnatare. Numai un referendum ar putea schimba situația, dar după experiența din Crimeea cine ne garantează că nu se va spune că nu este legal și cine ne garantează că va fi acceptat de marile puteri?

Mai departe, insinuările domnului ambasador pot fi opinii personale sau indicații de la Centru și este treaba Departamentului de Stat să lămurească până unde ceea ce a spus musiu Petit reprezintă punctul oficial și unde începe incompetența sa.  Deci este absurd să cerem NOI, românii, sau România, retragerea sa de la post,  ar fi un amestec  nepermis în problemele Republicii Moldova , respectiv relațiile bilaterale moldavo-americane.
Că SUA duce o politică duplicitară, că nouă ne spune că ne susține în sentimentele și dorințele noastre de unire, dar de fapt face altceva, sau moldovenilor le spune că nu ar fi recomandat să fie lângă noi, nu trebuie să ne mire, așa a făcut întotdeauna, așa au făcut și fac toate marile puteri, proști suntem noi dacă punem botul și ne vindem independența și suveranitatea pe niște declarații de dragoste de moment.
Așa că dacă asta e diplomația și nu putem schimba nimic, de ce ne dăm cocoși, doar pentru că a ne face campanie electorală?

Adevărul  nevăzut din spatele declarației  
Dar, totuși, declarația domnului Pettit are o latură care trebuie studiată profund de politologi, diplomați, politicieni, servicii secrete și armată, pentru că dacă Departamentul de stat nu se delimitează de acest aspect, va trebui să ne revizuim atitudinea și politica față de SUA. Este vorba de sfatul pe care îl dă domnul ambasador Moldovenilor, și anume: ” Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova.”
Ei bine, stimați români dar mai ales stimați conducători ai României, acest sfat ne arată nu (numai) faptul că SUA , prin ambasadorul său dorește ca România și Moldova să rămână separate, ci mai ales faptul că SUA CONSIDERĂ ROMÂNIA UN STAT NOCIV CARE NU ADUCE NIMIC BUN MOLDOVEI ȘI CĂ  SOARTA , DAR ȘI VIITORUL ROMÂNIEI NU SUNT DE LOC DE  ÎMPĂRTĂȘIT. Asta ne arată de fapt nu doar părerea SUA vizavi de România ci și intențiile sale. Mai adânc, sau mai concret, ambasadorul SUA,  în mod voalat sfătuiește pe moldoveni să se delimiteze de România dacă vor să le  fie bine, pentru că soarta României  nu va fi demnă de urmat.
Ei bine, aici ar trebui să caute politicienii României să lămurească lucrurile, dar eu cred că sunt clare. Mai clar de atât nu se putea spune.
În rest, apă de ploaie și vorbe de clacă.
Și totuși, cât de parșivi suntem noi românii, când lătrăm la declarațiile câte unui reprezentant străin, care nu are nici o obligație față de noi, istoria, independența sau poporul nostru, în timp ce dormim și ne facem că nu vedem cum cei aleși, care au datoria morală și obligația constituțională să respecte, apere și iubească istoria, țara, suveranitatea și independența nației, le încalcă și își bat joc de ele primii, la adăpostul imunității dar și al lașității și indiferenței noastre. Sunt convins că dacă zvonul cu mutarea rachetelor de la Incirlik în România  se va concretiza,când vor afla, dacă vor afla vreodată,  românii vor da vina pe Erdogan, că nu le-a mai ținut la el. Ăștia suntem noi.
Declarații și gargară

Iohannis, pass după pass

Pokerul patimă mare

Multă lume nu l-a plăcut pe Băsescu pentru că era un preşedinte „jucător”. Alţii spuneau ca era mai degrabă băutor, mai ales că în două rânduri, public, acesta a dat vina pe băutură pentru unele declaraţii sau fapte.  După  plecarea matrozului şi venirea  sasului, cel cu ceasul bunicului,  românii au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de picior. De care nu ştiu, dar cred că Dumnezeu are cel puţin un picior de lemn, dacă ar fi să analizăm pe ce am pus mâna. Cum piciorul este de lemn, pe lângă lemnul lustruit românii au mai luat şi ţepe. Una dintre ele este speranţa că au terminat cu preşedintele jucător. Păi Băsescu a fost mic copil pe lângă jucătorul Iohannis.  Acesta joacă de rupe şi numai poker, în toate variantele. Asta nu înseamnă însă şi că este un jucător bun, dimpotrivă, şi aici e drama.  De fapt chiar el recunoaşte că joacă poker, în prima sa carte, numită sugestiv Primul Pas.  După ea a urmat o a doua carte, Pas cu Pas.
Primul Pass

Şi totuşi primul Pass l-a primit Iohannis de la preşedintele bulgar, când cu Flota Mării Negre. Atunci, crezând că are Royală, Klauss a mizat totul pe trefl(ot)ă,  anunţând în gura mare că a luat po(r)tul cel mare de la Marea Neagră. Numai că sărăcuţul nu a luat în calcul nici Riga de Roşu, nici valetul de (v)erd(e)ogan. Şi uite aşa s-a trezit cu primul pass, de râdeau de el  toţi pasionaţii de Hold em Texas.
Al doilea Pass

Ai  fi crezut că după o aşa gafă se linişteşte. Ei aş, ai văzut tu neamţ să se lase? Tot înainte, ca la Verdun. A urmat partida chinezească. Potul era mare. Iohannis juca două reactoare de la Cernavodă. Kitaiul juca prima carte, Primul Pas, pe care promisese că o vor citi câteva miliarde de perechi  ochi oblici, măcar pe budă, strop cu strop. Mare bucurie, dealerul,  o editură  din China, pe numele ei  Zhong Yi,  urma să “facă cărţile” şi să  le distribuie la târgul de carte pe data de 25 August. Surpriză surprizăă, cum ar spune Almăşanca, pe 25 de agost, Iohannis a mai primit un Pass, cartea sa a fost prezentată la stand  în limba română. Probabil conţinea secrete de stat şi organili  nu şi-au dat acordul să fie cunoscute de toţi orezarii. De fapt ruşinea nu se opreşte aici, după ce cancelaria domnească s-a lăudat cu succesul de carte al preşedintelui şi dorinţa chinezilor de a-i traduce opera de valoare internaţională, cam de valoarea polimerilor  codoiului, aflăm că de fapt un linge blide cotrocene  de pe la ICR ar fi propus, insistat şi intermediat al doilea Pass, deci nu chinezii sunt cei care au făcut invitaţia la poker. Cum –necum, am rămas ca proştii-n drum.
Al treilea Pass

Să mergem mai departe, ca Rebengiuc, călătoria continuă. După passul primit de la bulgari şi cel cel de la chinezi a urmat altul, cel mai dureros, pentru că a venit de la fraţii de limbă. Sâmbătă, 20 august aflam din media internă şi internaţională, că  doamna Merkel,  muther das alles fritzen,  a decis să se vadă cu oarece şefi de state din Ioropa,  mergând prin Italia apoi prin Estonia, Cehia şi în final în Varşovia unde  programase o întâlnire cu membrii grupului de la Vişegrad.

Trec  peste faptul că, aşa cum remarca un mucalit, dacă inviţi pe cineva la discuţii îl inviţi la tine acasă, nu la altul în ogradă, şi mă întreb de ce România, sau mai bine spus preşedintele ei, neamţul Iohannis nu a fost vizitat şi nici chemat la discuţii, mai ales că de la Summitul NATO de la Varşovia încoace, ne batem cu cărămida în piept că nu există ţară mai importantă ca România în lume şi nici preşedinte mai apreciat decât Klauss. Cum vine asta, tocmai “mama lui” să nu îl cheme şi pe el?
Cip
Este adevărat, primul semn de întrebare trebuia să ni-l punem de la marea întrunire a Consiliului Europei când plăvanul nostru se înfipsese pentru poză exact în centrul dispozitivului, sperând ca doamna Merkel să se aşeze acolo la locul de onoare  şi să arate lumii că el e pupy-ul favorit, dar ea, văzându-l acolo a tras mai acana, lăsându-l, ca şi ceilalţi, singur, ca un  vultur  pleşuv între colibri.

Atunci trebuia să vadă şi românul şi sasul, că cine suge de la mai multe oi poate rămâne nemâncat.
În fine, pentru a nu da ocazia “duşmanilor” să îl întrebe de ce nu e băgat în seamă, Mutul  se dă la fund, lansează zvonul că e prin Germania, insinuând astfel, dar fără a spune, că el se întâlneşte în secret cu Angela, Cancelaria Domnească tace mâlc, neconfirmând dar nici infirmând zvonul că ar fi în Germania, iar el, săracul, îşi linge rănile prin Mallorca.

Să mai spună cineva că nu este jucător. Este, dar joacă  cu ochelari reflectorizanţi pe nas, să nu i se vadă ochii, lăsând, ca un ageamiu,  să i se vadă cărţile.
Din cauza asta primeşte el pass după pass. Ce ziceţi, se opreşte?
Surse:
http://psnews.ro/minciuna-are-picioare-scurte-cartea-lui-iohannis-sustinuta-de-statul-roman-135674/
http://www.b1.ro/stiri/externe/lovitura-pentru-presedintele-klaus-iohannis-cartea-pas-cu-pas-prezentata-in-romana-la-beijing-video-160158.html
http://www.evz.ro/merkel-ofensiva-diplomatica-inainte-de-brexit-romania-exclusa-de-pe-lista-discutiilor.html
http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/klaus-iohannis-pe-aeroportul-din-palma-de-mallorca-cum-fost-surprins-presedintele-1580825
Iohannis, pass după pass