sâmbătă, 27 februarie 2016

Întoarcerea Dragonilor- precizări care nu precizează nimic


afganistan
Motto (c) : „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă,
Noi luptăm  prin ţări străine dar la noi nu are cine”

Prolog
În data de 24.02.3015 în completare la articolul meu „Concluzii la Concluziile unor Comisii ale MApN „ vizând modul în care MApN tratează pensionarii militari, am postat şi un scurt fragment dintr-un articol ce îmi fusese semnalat în comentariu, vizavi de întoarcerea militarilor B. 118 Infanterie din Afganistan şi ”grija„ cu care fuseseră întâmpinaţi şi trataţi de către conducerea MApN, aceştia fiind trimişi la „odihnă” ca la inundaţii, „milităreşte” ar spune unii, pe podelele unei săli de sport. După ce am postat această informaţie la mine pe pagină şi pe reţelele de socializare, a apărut şi un comunicat al MApN, cu nr 57, ca şi ordonanţa (tristă coincidenţă) în care conducerea ministerului se … explică:
Iată fragmentul postat de mine şi explicaţiile care au urmat:
“Dar ca să nu creadă cineva că cei din conducerea armatei au ce au cu pensionarii militari, ia citiţi şi vedeţi cum se poartă conducerea armatei cu militarii întorşi din Afganistan. Dau doar un citat din articolul apărut în Gazeta de Cluj .
„Astfel, in 21 februarie, aproape de miezul noptii, avionul care a adus din Afganistan peste 150 de Dragoni Transilvani a aterizat pe Baza Aeriana 90 Otopeni. La sosire insa, acestia nu au avut parte de o primire asa cum se cuvine si cum vedem in filmuletele postate pe internet de militarii americani, ci dimpotriva, s-au lovit inca din primul moment in care au pasit pe pamant romanesc de prostia si dovada de „barbatie” pe care cred ca o au cei care din motive neintelese de nimeni, inca se mai afla in varful Armatei Romane. Cum avionul Hercules care urma sa-i aduca de la Bucuresti la Campia Turzii decola abia a doua zi dimineata, militarii au fost dusi pentru a-si petrece noaptea intr-o sala de sport din Otopeni, fara paturi, apa sau mancare. Timp de peste sase ore, „dragonii” intorsi de pe frontul de lupta au dormit direct pe podea, folosindu-si ranitele pe post de perne. Urmeaza ca la inceputul lunii martie, in Dej, sa aiba loc festivitatea oficiala de intoarcere a militarilor din Afganistan, festivitate in care cei care le-au pregatit primirea din Otopeni sa se laude si sa culeaga roadele misiunii indeplinite de Dragonii Transilvani in Afganistan” a punctat jurnalistul Alex Prunean, care până nu de mult a fost și el pe câmpul militar alături de Dragonii Transilvani.”
Ce mai e de comentat? Un singur lucru: în goana lor după aprecieri din partea Licuriciului, şefii armatei, şi cel militar şi cel civil întorc spatele militarilor români oriunde ar fi ei. Ce spuneţi despre asta domnule Ciucă, aşa vă respectaţi colegii ? Să nu cereţi respect, că veţi primi exact ceea ce daţi!Aveam pretenţii. Încep să nu mai am.
Un răspuns de doi bani
„Nr. 57
24 februarie 2016
Aceste informaţii sunt disponibile şi în internet, la adresa www.mapn.ro
PRECIZĂRI
Referitor la articolele apărute astăzi, despre repatrierea militarilor Batalionului 811 Infanterie „Dragonii Transilvani”, Secţia presă a M.Ap.N. face următoarele precizări:
Activitatea de repatriere din Afganistan a personalului Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei a fost planificată în perioada 7 februarie – 3 martie, cu aeronave C-17 Globe Master III puse la dispoziţie de NATO prin programul Strategic Airlift Capability. Acest tip de aeronavă operează numai pe Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” Bucureşti.
La data de 21 februarie au fost repatriaţi 152 de militari, majoritatea de la Batalionul 811 Infanterie din Dej. Aeronava C-17 Globe Master III a aterizat la Bucureşti în jurul orei 24.00.
Având în vedere distanţa mare între Bucureşti şi localitatea de dislocare – Dej, Statul Major al Forţelor Terestre a solicitat sprijinul pentru transportarea militarilor cu o aeronavă a Forţelor Aeriene.
Conform procedurilor, deplasarea militarilor de la Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” până la Baza 90 Transport Aerian a fost efectuată cu autobuze, concomitent cu descărcarea materialelor şi echipamentelor. Acestea au ajuns la aerodromul militar în jurul orei 1.00, unde au fost verificate de reprezentanţii Poliţiei de Frontieră şi ai Poliţiei Militare, activitate ce a durat circa două ore. Paletizarea celor aproximativ şapte tone de materiale, pentru a fi încărcate în avionul C-130 Hercules care urma să le transporte la Baza 71 Aeriană din Câmpia Turzii, a început după ora 3.00.
Militarii au aşteptat paletizarea materialelor într-o facilitate a Bazei 90 Transport Aerian, folosită ca sală de sport, având în vedere că durata dintre zboruri a fost prea scurtă pentru cazarea lor într-un spaţiu special destinat.
Primul zbor (cu 53 de militari la bord) spre Câmpia Turzii s-a desfăşurat între orele 6.15 – 7.00, iar al doilea (cu 50 de militari la bord) în intervalul orar 8.30 – 9.15.
Aspectele administrative privind defluirea efectivelor în garnizoanele de dislocare au fost stabilite, de comun acord, între cele două categorii de forţe (SMFT şi SMFA).
Secţia presă /M.Ap.N.
Tel./Fax 021/319.60.22”

Paradoxul armatei române
Nu ştiu, să fiu sincer, de ce a mai fost nevoie de aceste precizări, care nu fac altceva decât să confirme, într-o formă mai blândă, nişte neajunsuri, o lipsă de organizare şi grijă a conducerii ministerului faţă de militarii români întorşi dintr-o misiune. Îmi amintesc că acum un an şi ceva scriam despre alţi militari, cei din Craiova parcă, ce fuseseră repatriaţi separat de bagajele lor şi obligaţi apoi să aştepte zile întregi pentru a fi în stare să îşi ridice efectele. Probabil încercând să evite aceleaşi critici, MApN a adus –după cum se vede în comunicat tot harnaşamentul, odată cu militarii, dar a acordat mai multă grijă materialelor decât oamenilor. Unii ar spune că sunt cusurgiu, că nu îmi convine nici aşa nici aşa, dar eu spun că cei din conducerea armatei sunt incapabili şi absolut indiferenţi la soarta militarilor, că nu depun nici un efort pentru a face viaţa acestora suportabilă, că dacă ar fi fost vorba de o delegaţie a ARMATEI PARLAMENTULUI României s-ar fi găsit şi resurse financiare şi posibilităţi de transport, şi autobuze, şi avioane tot ce era nevoie pentru cazarea sau transportul acestora, dar pentru miniltari nu este posibil deşi aceştia fac ţării o imagine mult mai bună decât toţi parlamentarii. Se ştia de sosirea militarilor, se ştia ce comportă această defluire, se ştia şi la ce oră ajung, şi ce necesită ş c e probleme au şi ce artrebui făcut şi asigurat, dar s-a spus ”lasă-i bă că sunt învăţaţi să fie trataţi ca vitele, nu e prima oară când îi primim aşa, cui îi pasă, şi aşa nu au ce face.“ Asta este orientarea asta este optica celor din conducerea armatei, aşa îşi tratează armata română militarii. Pe undeva asta merităm atâta vreme cât asistăm pasivi la toate aceste rele tratamente adresate militarilor armatei. De fapt cine mai are nevoie de ei? Ei se duc şi luptă pentru drepturile altor state, de aceea civilii îi numesc mercenar iar nouă nu ne place, noi spunem ceva de art 5 şi de obligaţiile noastre ca ţară membră NATO, în timp ce graniţele ţării sunt apărate de lefegii tocmiţi de ţară dar impuşi de NATO. Nu este un paradox care ar trebui să dea de gândit? Soldaţii noştri mor prin Afganistan apărând drepturi iar ai altor ţări vin să apere România(e adevărat, de un inamic ipotetic dar întărâtat permanent) pentru că noi nu avem cu cine şi cu ce.  Ce aţi făcut cu armata României? 
Cine dă răspus la această situaţie tragicomică?
 Nu vă faceţi iluzii
Eu sunt sigur că atunci când va izbucni un conflict cu Rusia, aşa cum a izbucnit în Siria, soldaţii care acuma au venit să se “exerciteze” prin rotaţie la graniţa de Est a României, adică să bage băţul prin gard, vor pleca acasă, că nu vor avea mandat pentru a lupta, ei sunt veniţi la oha, ca Simona la Doha, doar pentru plimbare,  la luptă vom lupta tot noi, cel puţin până ce NATO va realiza că România nu mai există, au murit şi cei care nu voiau să moară şi România este un freeland numai bun de stăpânit. Nu mă credeţi?
Ia vedeţi ce s-a întâmplat în Siria, cum a întărâtat SUA pe ieniceri şi akingii să provoace Rusia, să doboare avioane, apoi să invadeze ei cerul Greciei, ca în final să ameninţe cu invazie terestră. Ce a urmat? SUA tace, turcii stau cu un picior în Siria, iar americanii fac alegeri nu au timp de războaiele altora.
Fă-te că comunici Mihnea !
În fond, comunicatul nu explică nimic, dar absolut nimic, dar probabil iritaţi de articolul apărut în Cluj şi la Dej şi de “imaginea mizerabilă” pe care mărimile lor o fac României vizavi de grija faţă de veteranii armatei, conducerea armatei a decis să dea o replică “viguroasă” printr-un comunicat care nici nu contrazice nici nu explică cele spuse în Dejanul Dej sau în Radical de Cluj, ci doar reformulează pe un ton neutru, cele întâmplate, ca şi când conducerea armatei chiar nu ar fi avut ce să facă, a căzut bomba atomică peste ei şi nu au avut scut anti-bombă.
Acest comunicat, ca şi cel referitor la vizita comisarilor la pensionari, este sublim prin inutilitatea sa, pentru că nu spune nimic, dar arată că “au făcut ceva” au “contracarat” articolele “denigratoare” la adresa conducerii armatei, deci s-au “acoperit”. Nu vreau să spun cu ce, dar da, s-au cam acoperit.
Probabil că ministerul nu a avut bani să închirieze câteva autocare să îi ducă pe oameni acasă, a trebuit să îi lase să aştepte într-un loc total neamenajat fără a le oferi nici măcar un ceai, fără paturi, fără saltele, fără nimic, trimişi acolo cum se transportau pe vremuri părinţii lor în bou-vagon, în timp ce la sfârşitul anului conducerea ministerului se lăuda că a suplimentat bugetul apărării. Da, l-a suplimentat pentru a putea asigura bazele militare străine şi trimiterea militarilor în teatrele de operaţii, căci în ceea ce priveşte soarta şi nivelui de trai al militarilor în ţară, se poate vedea în fotografiile pe care le-a postat “Dejeanul”.
Pentru comisarii care au circulat inutil prin 18 garnizoane s-au găsit bani de transport şi cazare, dar pentru cei 150 de militari nu s-au găsit 5 autocare care să-i transporte în condiţii civilizate şi binemeritate acasă şi nici 50 litri de ceai. Asta este grija conducerii armatei faţă de militarii ei. Să mai vorbim de modul în care sunt întâmpinaţi militarii americani, germani, britanici la întoarcerea din misiune?
Aşteptaţi să vedeţi cum vor fi întâmpinaţi cei care vor veni să bage bătul prin gardul de la graniţa de răsărit şi apoi faceţi comparaţia.
Aşteptaţi să vedeţi cum vor fi primiţi şi cum sunt cazaţi şi plătiţi refugiaţii trimişi de doamna Merkel şi apoi să faceţi comparaţie.
Nici nu mai comentez inutilele detalii din comunicat, privind orele când au sosit militarii, cum au fost întâmpinaţi de poliţia de frontieră, cum au conclucrat conducerile SMFT şi SMFA, despre distanţa dintre Bucureşti şi Dej ca şi cum ne-am fi aflat în Australia, pentru că sunt detalii absolut inutile care dovedesc nu doar lipsa de înţelegere totală a mesajului şi indignării noastre ci şi o reavoinţă incredibilă. Dacă s-ar fi vărsat toată palinca trimisă de la Dej la Bucureşti de-a lungul anilor pe drum, acuma ar fi plecat militarii acasă cu vaporul.
RUŞINE CONDUCERII ARMATEI ROMÂNE!

Pentru cei care vor să vadă cum sunt primiţi acasă militarii americani, pun la dispoziţie un link unde sunt zeci, poate sute de exemple.
Din partea mea, celor care s-au întors, un hotel muzical:

PS: Am auzit că domnul Ilie Năstase, cel care s-a dus la Wimbledon îmbrăcat în tinută de ceremonie ca să îi vad fetele de mingi hainele şi să intrebe cine e papagalul ăla care se uită sub fustelele  lor, ar fi declşarat nu ştiu cu ce ocazie că îi e ruşine că e general al armatei române. Aud că unii au luat atitudine şi l-au apostrofat. Nu ştiu cu ce ocazie a spus asta, nici nu ma interesează. Eu îi dau dreptate, şi mie îmi e ruşine. Şi mie îmi e ruşine că el e general al armatei române!

UPDATE  25.02.16.30 :
PRECIZĂRI LA PRECIZĂRI
În urma comentariilor si criticilor vizavi de repatrierea militarilor romani din Afganistan domnul Ministru Motoc a analizat situaţia şi a constat că totul a decurs conform procedurilor NATO aşa cum procedează şi cum fac şi comandanţii americani cu militarii lor., deci nu are ce-şi reprosa. Iată comunicatul:
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Direcţia Informare şi Relaţii Publice

tel./fax: 021 319 60 22
e-mail: presamapn@mapn.ro
 
  
  
 
  Nr. 59
 25 februarie 2016
Aceste informaţii sunt disponibile şi în internet, la adresa www.mapn.ro
 
Precizări
 
            La cererea ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc, structuri din cadrul M.Ap.N. au analizat situaţia referitoare la repatrierea militarilor Batalionului 811 Infanterie „Dragonii Transilvani” din Afganistan, constatând următoarele:
            Militarilor le-au fost asigurate mijloacele de transport şi condiţiile necesare pe timpul desfăşurării procedurilor de tranzit către garnizoanele de dislocare. Conform legislaţiei în vigoare, mai precis HG nr. 707/2006, privind Regulamentul de aplicare al Codului Vamal, articolul 92, termenul în care se execută controlul vamal este de trei ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare, în funcţie de numărul pasagerilor. La acestea se adăugă procedurile de control interne specifice.
            Spaţiile puse la dispoziţie au asigurat condiţiile pentru aşteptare, nu pentru odihnă, dat fiind timpul relativ scurt între zborurile planificate până la destinaţia finală.
            La sosire, mai precis pe aeroporturile de intrare în ţară, eşaloanele de militari ce au îndeplinit misiuni în teatrele de operaţii sunt aşteptate de către comandanţii ierarhici care îi preiau spre garnizoanele de reşedinţă. Ceremonia oficială de repatriere are loc în momentul în care întreg efectivul a fost repatriat, inclusiv comanda unităţii şi drapelul de luptă, urmând să fie derulată şi de această dată de o manieră reflectând aprecierea Armatei faţă de îndeplinirea cu succes a misiunii încredinţate.
            De-a lungul celor treisprezece ani de participare a României la misiunile din teatrul de operaţii din Afganistan, M.Ap.N. a aplicat aceleaşi proceduri de repatriere, conforme cu legislaţia naţională.
            Ministerul Apărării Naţionale apreciază în mod deosebit eforturile militarilor români în teatrele de operaţii şi sprijină permanent familiile acestora, prin grupurile de sprijin aflate la nivelul unităţilor şi garnizoanelor din care fac parte. Meritele militarilor sunt recunoscute şi apreciate atât de conducerea M.Ap.N., cât şi de partenerii de Coaliţie.
Secţia Presă
http://welcomehomeblog.com/
http://www.dejeanul.ro/content/dragonii-transilvani-intorsi-din-afganistan-intampinati-de-mapn-cu-bataie-de-joc-foto/
Întoarcerea Dragonilor- precizări care nu precizează nimic

vineri, 26 februarie 2016

Concluzii la concluziile Comisiilor MApN


doamna Motoc
Concluzii ministeriale
Am aşteptat, dar a meritat, raportul sau comunicatul de presă al MApN privind concluziile oficiale ale ministrului apărării Naţionale în urma vizitelor făcute de două comisii ale MApN prin garnizoanele ţării privind legea pensiilor.
Spun a meritat în sensul că până la urmă au apărut aceste concluzii, căci puteau să nici nu apară la cât de mult îi pasă domnului ministru de armată şi în special pensionari. Dar să fiu sincer dacă mă uit la concluziile rezultate şi puse pe hârtie, putea foarte bine să nu apară pentru că practic eu nu văd nici o concluzie. Iată ce ne informează secţia de presă a MApN şi, după cum ştiu eu pe o parte din cei care lucrează acolo, cred că le este şi lor ruşine că au fost obligaţi să dea un asemenea comunicat.
Nr. 56
23 februarie 2016
Aceste informaţii sunt disponibile şi în internet, la adresa www.mapn.ro
Concluzii ale campaniei de informare a militarilor în rezervă şi retragere
cu privire la procesul de recalculare şi de actualizare
a pensiilor militare de stat
La încheierea campaniei de informare desfăşurată la nivel naţional în marile garnizoane, au fost reţinute o serie de solicitări şi propuneri formulate de pensionarii militari pe timpul întâlnirilor cu specialiştii M.Ap.N., referitoare la actele normative care reglementează calculul pensiei militare, spre a fi aduse în atenţia conducerii ministerului.
Rezultatele finale au scos în evidenţă atât nevoia de îmbunătăţire continuă a comunicării ministerului cu militarii în rezervă şi în retragere, cât şi necesitatea informării corecte şi oportune a acestora privind modificările şi completările la legislaţia specifică domeniului militar.
***
În perioada 8 – 12 februarie, specialişti ai structurilor Ministerului Apărării Naţionale s-au întâlnit cu cadrele militare în rezervă şi în retragere din 18 garnizoane din ţară (Arad, Bacău, Bistriţa, Braşov, Brăila, Constanţa, Cluj Napoca, Craiova, Galaţi, Focşani, Iaşi, Mangalia, Piatra Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara şi Târgu Mureş), pentru a discuta despre prevederile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M-123/2015 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”. Obiectivul acestei campanii a fost de a informa militarii în rezervă şi în retragere asupra prevederilor legate de aplicarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, în special asupra modului de stabilire a bazei de calcul necesară determinării cuantumului pensiilor.
Secţia Presă
După cum se vede, practic concluziile trase în urma acestui periplu inutil prin ţară, au fost două:
– nevoia de îmbunătăţire continuă a comunicării ministerului cu militarii în rezervă şi în retragere;
– necesitatea informării corecte şi oportune a acestora privind modificările şi completările la legislaţia specifică domeniului militar.
Pe de altă parte primul lucru la care m-am gândit când am citit că au fost reţinute nişte propuneri a fost „pentru care faptă, pentru cât timp şi  dacă li s-au pus cătuşele”. Ce să fac, într-un stat ca al nostru nu poţi să nu te gândeşi la asta când auzi de reţineri.
Concluzii proprii
Acum se pune întrebarea, legitimă şi concretă, dacă era nevoie să se cheltuiască atâţia bani, nervi, să se năruie atâtea speranţe, să se mintă cu atâta neruşinare pentru a afla domnul ministru că e nevoie să comunice cu cei pe care îi păstoreşte? În ceea ce priveşte cea de-a doua concluzie, să fim serioşi, pe lângă faptul că era inutilă, de vreme ce atât legea cât şi simulacrul de metodologie erau cunoscute, dezbătute de pensionari şi pe diferite pagini de internet şi prin forumuri organizate chiar la Parlament, plimbarea asta a fost complet inutilă ca să nu o gratulez altfel şi pentru că practic nu a urmărit nimic concret, nu a lămurit pe nimeni cu nimic. Deci domnul Motoc, dacă el a iniţiat această activitate, a cheltuit banii ministerului pe o activitate absolut inutilă. O să spună probabil un căţeluş din apropierea scaunului ministerial că totuşi comisiile au venit din teritoriu cu o serie de propuneri, că munca nu a fost în zadar. Ba a fost, pe de o parte pentru că acele puncte fuseseră exprimate în nenumărate rânduri pe diferite pagini citite dar nebăgate în seamă la nivel constructiv de către direcţiile MApN şi pe de altă parte pentru că acele propuneri şi mai ales critici vor fi îngropate într-un sertar pe la domnul Maciu. La câte astfel de documente are puse la păstrare cred că mai are nevoie de câteva birouri pline cu fişiere.
Eu dacă aş fi fost în locul domnului ministru aş fi tras următoarele concluzii:
1. Or fi ei bătrâni sau mai uzaţi pensionarii ăştia, dar nu sunt nici proşti şi nici ramoliţi încât să stea toţi aşa cum stau activii;
2. E timpul să facem ceva şi pentru armată şi militari nu doar pentru clasa politică;
3. Armata României trebuie să fie a României nu a altora;
4. Nimeni nu trebuie să se joace cu soarta militarilor, pentru că pe lângă faptul că actualii activi vor deveni -cu ceva noroc- pensionari cândva, nu este exclus ca şi actualii rezervişti să devină activi – tot cu ceva ghinion, dar mult mai probabil- şi atunci e vai de curişorul celor care s-au jucat cu pensiile, drepturile şi vieţile lor;
5. Legea pensiilor este imperfectă şi trebuie amendată, dar cei mai buni specialişti sunt cei care sunt deja pensionari şi ştiu prin ce au trecut, nu cei de la calitatea vieţii;
6. Art 40 din OG 57 este neconstituţional şi nu mai poate fi menţinut sau sprijinit de către MApN;
7. Când mai sunt proiecte de interes cazon acestea să fie cu adevărat popularizate din timp şi să fie trimise spre studiu şi militarilor activi care să aibă posibilitatea reală să îşi spună cuvântul, nu să fie întrebaţi la raportul de dimineaţă dacă sunt de acord cu ce a spus şefu;
8. Este necesar să se menţină cu adevărat o legătură strânsă cu toate asociaţiile militarilor activi sau din rezervă, permanent şi periodic, dar cu toate, nu doar cu şefii obedienţi ai celor două structuri care se împung precum Hăis cu Cea!
9. Apărarea ţării nu este un obiect de negociat şi nici nu poate fi lăsată pe mâna lefegiilor străini pentru că dacă momentan nu are cine să incrimineze trădarea (pentru că trădătorii s-au urcat în cele mai înalte funcţii în stat) va veni momentul când trădarea va ajunge la locul ei şi după cum s-a văzut în cazul Vişinescu, niciodată nu e prea târziu;
Mai sunt şi alte concluzii, punctuale pe care le puteau trage comisiile şi domnul Ministru, dar din câte se vede nu interesează, activitatea a fost pur decorativă şi declamativă, scopul a fost acela de a spune că se doreşte sau s-a dorit dialogul. De fapt abia acum, la sfârşit au aflat şi rezerviştii de ce au venit comisiile respective prin ţară, pentru că întrebaţi prin diferite zone ce caută pe acolo, „comisarii” au dat din umeri neştiind sau neputând să spună care era rolul lor. Toţi se aşteptau ca ei să răspundă că au venit să se consulte cu pensionarii şi să ajungă la soluţii concrete legale şi viabile. Dar nu, scopul lor nu a fost acesta şi nu s-au încumetat să răspundă, în cele mai dese cazuri au spus că au venit să prezinte nişte slide-uri. Abia acum s-a spus care a fost scopul acelor comisii şi îl menţionez şi eu ca să se ştie, deşi eu l-am menţionat din prima vizită efectuată de trimişii împărăteşti: „pentru a discuta despre prevederile Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M-123/2015 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”.
Deci oamenii au venit la discuţii, atâta tot. Şi când te gândeşti că s-au cheltuit atâţia bani, când în fapt noi puteam discuta între noi, iar ei între ei, gratis şi la propriu şi la figurat, rezultatul ar fi fost acelaşi.
Ce urmăresc parlamentarii şi nu ştiu militarii?
Ce urmează? Bineînţeles că OUG 57 îşi vede de parcursul ei, Cu toate rapoartele negative date prin unele comisii, cu toate promisiunilie unor deputaţi care se bat cu puşca în piept că apără drepturile militarilor, cu toate zbaterile cu adevărat supraomeneşti ale unor rezervişti şi asociaţii mici dar neobosiţi, ordonanţa va trece, părerea mea este că fără amendamente, sau cu amendamente minore, neesenţiale. De ce spun asta? Nu din pesiminsm, dar cum crede cineva că le va păsa cu adevărat parlamentarilor de pensionarii militari când chiar pensiile lor speciale sunt în pericol şi au nevoie de toată energia pentru a şi le salva dar şi de banii jupuiţi de la pensiile militarilor? Sau cum să fie ei îngrijoraţi de soarta pensiilor militarilor când Parlamentul este zdruncinat de legea dării în plată sau alegerilor care sunt esenţiale pentru bancherii mondiali şi fundurile lor alese? Sau cum să le pese de militari când nu mai e nevoie de armată că oricum vin lefegii şi se fac că ne apără teritoriul? În plus, nici industria de apărare nu mai face obiectul interesului naţional, s-a dat liber la “privatizarea” industriei de apărare. Cred că nu mai e nici un copil de grădiniţă care să nu ştie ce înseamnă privatizare în România. Şi atunci, cui să îi mai pese de rezervişti şi pensiile lor când chiar preşedintele şi premierul se plâng că nu mai au cum să facă faţi necesarului bugetar pentru menţinerea salariilor şi pensiilor.
Atenţie, dragi colegi, urmează o nouă lege a salarizării unice care va scădea salariile, inclusiv ale militarilor, deci şi a pensiilor celor care sunt recalculaţi prin noua lege. Deci practic urmează o nouă scădere a pensiilor. Apoi urmează o nouă lege a pensiilor, premierul Cioloş a spus-o acum 3 luni şi nici aceea nu va fi mai bună decât asta pentru că dacă nu e bani nu e bani. Păi ei de unde să mai fure? Ce e de făcut? Eu zic să ne mobilizăm toţi, dar toţi la porţile Parlamentului cam ca la 8 mai 1877 şi să îi facem pe parlamentari să voteze cu ţara, nu cu tagma jefuitorilor, asta dacă nu cumva vor să mânânce numai hrană rece şi să îşi facă concediile în sala mare a Parlamentului. Din câte ştiu eu marele protest organizat de abonatul de joia seara al televiziunilor, domnul Dogaru,  pe data de 6 Mai, este un fâs, organizat după ce ordonanţa va fi deja votată aşa că protestul  va avea efectul discuţiilor cu  comisiile MApN. De aici se vede şi jocul de glezne al marelui sindicalist. Cu aşa apărător al drepturilor aşa rezultate. Nu vreau să mai comentez ce s-a întâmplat prin garnizoanele pe unde au fost comisiile, a făcut-o Olescu şi încă f bine, au făcut fiecare ce au crezut de cuvinţă, nu sunt eu cel care să le judece modul în care îşi apără interesele sau ce interese au. Mă gândesc însă că unele garnizoane vor afla abia acuma că aceste comisii au fost şi pe la ei şi să te ţii scandal cu cei care au participat pe muteşte.  Dar eu cred că este cazul să nu mai facem atâta caz de unitatea militarilor, sau de spiritual militant al acestora, astea sunt deja glume nesărate. Eu o să continui să militez pentru aceste obiective dar, aşa cum spune un banc, aceste obiective nu cred că se vor atinge în “mandatul” meu.
Dar sunt curios câţi rezervişti vor veni la Parlament când se va vota în plen OUG 57.
În final, pentru domnul Ministru două întrebări:
1. De ce nu se bate pas de defilare şi nu se merge în cadenţă pe poduri?
2. Ce va faceţi când toţi militarii vor intra în cadenţă?
Hai Libi!
PS : Vrând să postez o fotografie cu actualul ministru al apărării, am scris pe Google “Motoc” şi am dat search. Şi .. spre surprinderea mea au apărut mai multe şi în primul rând fotografiile cu doamna Motoc. Mi-am spus să caut mai departe, dar apoi am realizat că nimic nu e întamplător. Este clar din chiar motorul de căutare Google de ce este domnul Motoc ministru. Aşa că am ales să ilustrez articolul meu cu fotografia doamnei Motoc, persoană publică mult mai cunoscută de Google decât domnul Mihnea.
Cum spune vorba aia, în spatele fiecarui bărbat de succes stă o femeie cu spatele acoperit.
Dar ca să nu creadă cineva că cei din conducerea armatei au ce au cu pensionarii militari, ia citiţi şi vedeţi cum se poartă conducerea armatei cu militarii întorşi din Afganistan. Dau doar un citat din articolul apărut în Gazeta de Cluj .
„Astfel, in 21 februarie, aproape de miezul noptii, avionul care a adus din Afganistan peste 150 de Dragoni Transilvani a aterizat pe Baza Aeriana 90 Otopeni. La sosire insa, acestia nu au avut parte de o primire asa cum se cuvine si cum vedem in filmuletele postate pe internet de militarii americani, ci dimpotriva, s-au lovit inca din primul moment in care au pasit pe pamant romanesc de prostia si dovada de „barbatie” pe care cred ca o au cei care din motive neintelese de nimeni, inca se mai afla in varful Armatei Romane.  Cum avionul Hercules care urma sa-i aduca de la Bucuresti la Campia Turzii decola abia a doua zi dimineata, militarii au fost dusi pentru a-si petrece noaptea intr-o sala de sport din Otopeni, fara paturi, apa sau mancare. Timp de peste sase ore, „dragonii” intorsi de pe frontul de lupta au dormit direct pe podea, folosindu-si ranitele pe post de perne. Urmeaza ca la inceputul lunii martie, in Dej, sa aiba loc festivitatea oficiala de intoarcere a militarilor din Afganistan, festivitate in care cei care le-au pregatit primirea din Otopeni sa se laude si sa culeaga roadele misiunii indeplinite de Dragonii Transilvani in Afganistan” a punctat jurnalistul Alex Prunean, care până nu de mult a fost și el pe câmpul militar alături de Dragonii Transilvani.”
Ce mai e de comentat? Un singur lucru: în goana lor după aprecieri din partea Licuriciului, şefii armatei,  şi cel militar şi cel civil întorc spatele militarilor  români oriunde ar fi ei. Ce spuneţi despre asta domnule Ciucă, aşa vă respectaţi colegii ? Să nu cereţi respect, că veţi primi exact ceea ce daţi!Aveam pretenţii. Încep să nu mai am.
Concluzii la concluziile Comisiilor MApN

joi, 25 februarie 2016

Săptămâna crăcănaţilor


cracanat
Săptămâna trecută a fost săptămâna crăcănaţilor la nivel înalt. Oameni politici cu funcţii mari în stat şi prin partide s-au crăcănat stand cu un picior în căruţă şi cu unul în teleguţă mai ceva ca Van Damme pe tiruri.  Cum credeţi că le-a stat şi cum le-a ieşit mişcarea? Ia să vedem .
Ce a înţeles Iohannis
Preşedintele unei părţi din ce în ce mai mici din România, acest Johannis Walker fără cuburi de gheaţă, veşnic pe drum, dar prin ţară nicidecum, revenit totuşi acasă după plimbările deja tradiţionale prin toată Europa mai puţin România, a făcut-o iară de oaie săsească. În urma scandalului cu “suprimarea” antenelor, văzând el că totuşi destulă lume se inflamează şi riscă să iasă boborul în stradă şi să strige “ieşi afară fiinţă tutelară”, a ieşit din proprie iniţiativă, sau poate împins de un consilier adormit, să spună el că ceea ce a făcut ANAF nu este prea coşer şi că el personal crede că lucrurile se vor rezolva. Bineînţeles nu a spus mare lucru, a scăldat-o ca de obicei, numai că s-a trezit fără să vrea într-o scăldătoare de sugar fără pamperşi pe el. Mare rahat mare, atât de mare încât brusc şi fără preaviz o grămadă de facebucişti s-au înghesuit să îşi ia like-urile înapoi, cam aşa cum zicea el că şi-a luat ţara, simţindu-se trădaţi . Unii dintre ei vedeau în aceste “scalde” nu doar un caracter oscilant, lipsit de verticalitate, nu doar o lipsă totală de simţ politic, care oricum nu strălucise niciodată la herr Klauss, ci şi o trădare, o posibilă înţelegere între preşedinte şi Antene pentru susţinerea catindaţilor acestuia la viitoarele alegeri. Părerea era întărită de prezenţa din ce în ce mai intensă a Alinuţei pe platourile Gâdei. Şi uite aşa s-a trezit Iohannis cu un minus de 16 123 de voturi contra în patru zile, bob numărat de mine intre 18.02-22.02. 2016. Nu e mult, nici puţin, este însă un fenomen care continuă şi cine ştie câte eforturi fac “băieţii” să păstreze o rată a nepopularităţii cât de cât scăzută. Debeaba a încercat apoi să dreagă căruţa, că el nu se opune legii, că niciodată nu a simpatizat cu Antenele, încercarea nu a făcut altceva decât să toarne gaz peste foc. Începe să iasă fum de sub scaunul prezidenţial şi parcă parcă şi miroase un pic, probabil de la scăldătoarea aia. În încercarea de a drege busuiocul îi anunţă pe cetăţeni că a înţeles mesajul lor. Aiurea,nu a înţeles nimic, aşa spunea şi după incendiul de la colectiv, că a înţeles mesajul străzii şi în loc să schimbe politica a schimbat doar culoarea celor de la guvernare cu cetăţeni “instruiţi” şi direcţionaţi pe alte meleaguri urmărind alte interese decât ale celor care încă mai trăiesc în România. Un om care vorbeşte prost româneşte nu poate să înţeleagă bine mesajele în aceeaşi limbă. El înţelege foarte bine doar mesajele doamnei Mekel şi asta pentru că în România lui Iohannis, cetăţenii români de altă naţiomnalitate învaţă limba română ca pe o limbă străină iar ei rămân străini de limba română şi nevoile românilor.
Update : Apropo, înainte puteam posta pe pagina domnului Klauss orice, fără probleme. Acuma, de când cu pierderea simpatiei, pe pagina sa a apărut un mesaj :
„Show that you’re interested in this Page by liking it.” Bine că nu scrie ” Licking it ” deşi ar fi tot una. Iată deci că domnul Iohannis a trecut la cerşit .. de like-uri. Ajutaţi un om sărman să-şi ia case şi merţan.
Vraciul Cioloş
Premierul Cioloş se mişcă şi el după cum bate vântul dar trebuie să recunoaştem că ceva mai subtil şi mai puţin prosteşte. Legat de Antene el a aplicat tactica inversă. Mai întâi s-a urcat la tribuna Parlamentului, chemat acolo de cei care încă mai formează majoritatea şi a apărat faptele ANAF arătând că matematic şi scriptic ANAF nu a greşit, deci ANAF nu poate merge la închisoare. Apoi, pentru că i-au sărit prea mulţi la gât, a lăsat-o mai moale, dar fără a abdica de la principii, deci pe undeva merită o bilă albă. Dar a dat-o şi el în bară cu sănătatea. Cazul copiilor din Argeş i-a creat şi încă îi creează insomnii, pentru că ministrul sănătăţii face vizite neoficiale în spitale, le vizitează în calitate de medic, dar dă declaraţii în calitate de ministru. Cum vine asta, că eu nu înţeleg. Când e de bine eşti ministru, când e de rău eşti doctor. Nici după 10 zile medicina românească cu ministrul ei cu tot nu ştie de ce mor copii, dar în mod cert nu sunt de vină nici apa, nici produsele alimentare impuse de un CODEX Alimentarius criminal românilor încă din 2011, nici condiţiile intraspitaliceşti deşi după Colectiv s-au recunoscut decese datorate acestor condiţii tocmai în spitalul în care condiţiile de sterilizare şi izolare sunt cele mai stricte. Bineînţeles că în concepţia ministrului sănătăţii nu puteau fi de vină decât părinţii, condiţiile de igienă de acasă modul în care sunt păstrate acasă la consumatori alimentele, DE PARCĂ TOŢI COPII ĂIA LOCUIAU ÎN ACEEAŞI CASĂ. Nu doar absurdă ci absolut cinică şi inumană declaraţia celui care se crede doctor. Domnul Cioloş iniţial a cedat şi el presiunii mediatice şi era gata gata să anunţe schimbarea domnului Patriciu Achimaş-Cadariu, dar a zis să facă mai întâi o vizită prin spitale cu el, probabil să îi explice el cum e cu bolile. Şi minunea s-a înfăptuit. Nici nu a ajuns bine premierul în Argeş, că medicii din spitale s-au grăbit să anunţe că copii sunt pe drumul cel bun, că se însănătoşesc văzând cu ochii… premierului, că nu ştim încă cine e boala şi ce vrea ea, dar aceasta a cedat ca şi când prezenţa domnului Cioloş a acţionat cam ca prezenţa lui Arsenie Boca pe parbrizele tiriştilor. Atenţie preafericite Daniel, notează această minune, că nu se ştie când va dori cineva să îl sfinţească pe Cioloş şi vei spune că nu ai dovezi că ar fi săvârşit minuni. Una la mână. Până una alta , în urma declaraţiilor că lucrurile au intrat pe un făgaş normal şi Antenele ocupate cu mutarea sediului sau cumpărarea lui, nu se mai uită prin spitale, Cioloş a renunţat la remaniere. Dar nici Cioloş şi nici Cadariu nu au pomenit nimic despre cele 300 cazuri de gropă porcine, din care  19   au decedat.Nu e aşa că este un subiect care nu trebuie să ne îngrijoreze?

Crăcănatul Dragnea
Poate el da, dar Dragnea nu, căci după ce a încercat să pună botniţă anchetelor şi investigaţiilor de presă prin legea defăimării, o Arie a Calomniei rebranduită, domnul Dragnea s-a gândit să schimbe guvernul, apoi văzând el că nu prea are şansă s-a gândit să schimbe doar câţiva miniştri, aşa ca să vadă lumea că încă mai are dinţi ăn spatele mustăţii. Apoi, că tot era oala pe foc, a trecut lângă Gâdea să plângă pe umerii anteniştilor pentru că nu mai puteau să vadă şi să asculte defăimările acestora. Să îţi baţi copilul cu moţul de la bască şi alta nu. E ca şi cum l-ai vedea pe Vişan, candidatul la primăria Craiovei din partea PMP, că plânge soarta fetelor de liceu violate de pedagogi, pe Mircea Băsescu că plânge de mila ţiganilor înscenaţi de o justiţie coruptă, sau pe Motoc, ministrul apărării că se stropşeşte la cizmele lefegiilor din armatele NATO pentru că dau cu băţul prin gardul de pe Prut. Cum poţi domnule să vorbeşti despre libertatea presei după ce ai încercat să dai legea defăimării, o încercare clară de a opri anchetele şi investigaţiile din media? Iar Gâdea cât de disperat şi penibil să fie să apeleze la călău pentru a cere graţierea? Domnul Dragnea a dovedit astfel că între nesimţire şi ridicol nu e nici o deosebire. E bun de paznic la stână chiar şi în condiţiile noii legi a vânătorii.
Crăcănarea  interesului naţional
Din schemă nu putea lipsi interesul naţional, cel pe care mulţi îl cred deja cu un picior în groapă, sau cu stelele ruginite, domnul Oprea zis… în toate felurile că nici nu mai contează, oricum i-ai zice i se potriveşte. Domnul Oprea, cercetat dar nu prea, judecat dar mai bland, vinovat dar nu se ştie de ce, pare, după opinia unor privitori, pe undeva pe la marginea carierei sale politice. Ei bine, eu nu cred asta, Oprea ca persoană poate nu mai face nici două cepe degerate, nu va mai fi ministru, poate va ieşi, ca şi vânzătorul de proiecte Berceanu din viaţa politică, sau mai bine spus din atenţia televiziunilor, aşa ca să i se ştearga urma, dar cât este încă şeful unui partid plin de penali şi gudurăi, de păpuşi dirijate prin sfori care nu se rup niciodată, nu va fi mazilit, nici judecat şi nici condamnat. Ca şi Băsescu, Oprea a ştiut cu cine să se .. încurce în afaceri în aşa fel încât să nu fie mătrăşit. Fie şi numai pentru schimbarea semnatarului contractelor pentru avioanele multirol, Oprea are asigurat pe veci sprijinul partenerului strategic, dar nu e numai asta. În plus, cât are partidul în mână şi voturile la alegeri şi diferite majorităţi prin parlament, nici un partid, nici un guvern, nici un preşedinte şi nici o Kovesi nu îi va atinge un fir de păr în cap. De aia se uită el aşa des în sus, să se asigure că are toate firele pe cap, că în cap .. nu are ce să verifice. Aşa se face că ancheta… trenează cu succes, ca şi a lui Piedone, iar el, Oprică face declaraţii din care fiecare înţelege ce vrea. Referitor la moţiunea de cenzură pe care o doreşte Dragnea, UNPR-ul încă nu a spus cum va vota, dar chiar dacă va promite că va vota … conform “principiilor” naţionale , vor vinde pe sub mînă tot, în aşa fel încât să nu fie învinuiţi nici de Dragnea, care ba îl vrea, ba nu îl vrea în căruţă la alegeri, nici Iohannis care l-a mai folosit odată pentru a da jos cu Ponta. Oprea va face ce ştie, va sta cu curul ăla mare în mai multe luntrii şi va trage de colţurile gurii în jos privindu-şi freza. Atâta ştie, atâta face.
Crăcănaţii din PNL
O ştire de ultimă oră ne anunţă că PNL-ul schimbat şi el calimera, renunţând la candidatul Buşoi la primăria Bucureştiului, înlocuindu-l pe acesta cu mister Orban, Ludovic Orban. Ciiiiiiiiiiine vorbeşte şi atunci când tace? Ciiiineeeeeee fură şi atunci când are mâinile în buzunar? Ciiiiineeeeeeee sare dintr-o barcă în alta ca Doina la inundaţii? Ciiiiiiiineeeee s-a făcut de râs la toate alegerile făcând campanii groteşti şi penibile tuturor şefilor de partid? Luuuuuuuudoviiiiiiiic. Iată că în sfârşit penibilul este ridicat pe cai mari. Nu mă bucură candidatura lui, nici nu mă întristează, este treaba lor cu cine se fac de râs, dar recunosc cu ruşine că a meritat să văd faţa lui Buşoi când se anunţa că nu va mai candida. Există pe undeva totuşi o dreptate divină. Dar să nu ne grăbim, alegerilie încă nu au început. Cu valurile astea ne aşteaptă crăcănari de neimaginat. O certitudine există totuşi, aceea a faptului că încep să cadă “toţi oamenii preşedintelui” fie că i-a păcălit el fie că .. a fost păcălit. Mister Cătălin Predoiu a luat ţeapă cu guvernul, Buşoi cu primăria capitalei, se aude că şi Alinuţa va lua ţeapă cu preşedinţia PNL. Ce mai tura-vura, cine pune bază în promisiunile lui Iohannis o cam fură. Atenţie mare Opreo! Apropo, cine credeţi că a anunţat înlocuirea lui Buşoi cu Ludovic? Fata aia care vorbea prin uşă cu minorii cerându-le să o lase în casă să îi facă un pic capul călundar cu politica ei? Nuuuuuuu. Buldogul ăla cu ochii bulbucaţi de zici că l-a înghiţit pe broscoi? Nuuuuuuuuuuuuu. A făcut onorurile casei exact primul ţepuit de Iohannis, domnul Predoiu. Pot pune pariu că la şampania care s-a băut cu ocazia schimbării, Cătălin copil de casă, i-a cântat lui Buşoi copil de mingi, “ce bine-mi pare că ai luat .. şi tu ţeapă” Că aşa-i în PNL. Dacă mă gândesc bine, pe lista celor doi mai au loc şi Dragnea şi Ponta şi cred că în curând şi Oprea. Lista rămâne deschisă. Eu cred că trebuie să aducem un “antrenor” din afară, eventual pe Murinho , e singurul care ştie să cum să îl pună pe Mutu cu botul pe labe. Şi mai e unul, dar nu spun cine că ia vaporul foc.
Săptămâna crăcănaţilor

miercuri, 24 februarie 2016

Motive de mândrie


Crucea de pe Caraiman
Who let the dogs aut?
Nu ştiu cum se face, dar zilele astea, două doamne, foarte vocale fiecare în ţara ei, au avut ce au avut cu câinii. La prima nu mă miră, este o foarte mare iubitoare a patrupedelor, poate să confirme şi Nerro al meu, de aceea nu mă mir că a apărut în faţa Parlamentului să apere „ câinele de pază al democraţiei”, presa, mai concret Antena 3. Că domnia sa, doamna Cristiana Anghel a considerat şi consideră că Antena 3 reprezintă presa liberă este un alt aspect, pe care eu personal nu îl împărtăşesc. Antena 3 ca şi celelalte televiziuni cu acoperire naţională sau locală, sunt libere doar să facă politica celui care dă banul sau are cuţitul în mână şi în fapt toate învrăjbesc românii care îi privesc împotriva românilor care se uită la alte programe. În principiu însă, doamna Anghel are dreptate, trebuie apărat dreptul la exprimare, dar cred eu că mai trebuie apărat şi drepturile cetăţeanului de rând care practic mai are un singur drept, acela de a plăti taxe şi impozite către stat şi dobânzi către bănci. Că cei de la Antene au aşteptat să le cadă sabia pe gât ca să se poată victimiza, în loc să îşi ia măsuri de schimbare a sediului încă din Iunie 2015 când sediul fusese confiscat de stat, este iarăşi altă treabă, eu nu o să plâng pentru asta, este vorba pur şi simplu de o forţare a situaţiei de către ambele părţi, dar Antenele vor să schimbe un guvern de dragul lor şi fac din ambiţia şi prostia lor o cauză naţională. Nu aşa procedează o televiziune liberă, aşa procedează o televiziune manipulatoare. Se pare că au ajuns în situaţia iepuraşilor despre care făcea vorbire doamna Anghel dar să nu uităm că este şi vina iepuraşilor şi în anecdotă şi în cazul Antenelor. Sper să nu creadă cineva că prin asta insinuez cumva că B1 sau România Tv sau Realitatea sunt altceva.
Şi totuşi sunt aici două aspecte despre care nu vorbeşte nimeni. Primul este acela că nimeni nu întreabă de ce Antena 3 nu poate emite din alt sediu şi de ce nu au căutat în 7 luni alt sediu pentru a evita această situaţie? Al doilea aspect este ciudata coincidenţă privind schimbarea şefului ANAF-ului. Nu cumva acesta a fost schimbat nu (numai) pentru afacerea Voicu ci (şi) pentru că s-a opus acestei măsuri luate de interimar acum ? Şi dacă da, ceea ce este mai mult decât probabil, atunci de ce se fac Cioloş şi Iohannis că „condamnă” modalitatea în care a acţionat actualul şef interimar al ANAF şi de ce nu îi cere Cioloş demisia? Şi pentru că numai la noi ridicolul face casă bună cu nesimţirea, este absolut incredibil cât tupeu a putut să aibă Liviu Dragnea,  iniţiatorul Legii Defăimării,   care era tot o botniţă, dar mai mică, să vină la Antena 3 să plângă pe umerii libertăţii de exprimare.
O altă doamnă, dar ceva mai departe pe acolo pe unde se ţin alegeri pentru conducerea lumii, prin Statele Unite ale SUA, le spune alegătorilor ar fi bine ca fiecare să aibă un câine dresat care să latre ori de câte ori cineva spune o minciună şi astfel de câte ori „cineva„minte, câinele va lătra şi va arăta lumii cine este mincinosul. Domnule, ce le mai plac la aleşii ăştia alegoriile şi cum îşi aduc ei aminte de „Ferma Animalelor” din patru în patru ani. În plină campanie prezidenţială, doamna Clinton, ca un adevărat câine de pază al „democraţiei” mondiale, învaţă câinii să latre şi urmărind-o pot spune că latră bine că … pardon, doamna. Numai că unii americani au făcut un colaj cu câteva minciuni ale domniei sale şi au pus câinele Hillary să latre. Uite că la asta nu s-a aşteptat doamna candidat. Dacă şi americanii vor alege un preşedinte care urlă la lună, atunci poate să înceapă al treilea. Păi nu au dreptate cei de la BaHa Men să întrebe cine a dat drumul la câini ? Oricum dacă pe malul Dâmboviţei, oamenii apără câinii, pe malul Potomacului se vede invers, ceva ca în anecdota cu Andromaca. Deocamdată sunt mândru că sunt român.

România nu mai are armată naţională
În timp ce noi ne uităm la iepuraşi autohtoni şi căţeluşe interstelare, armata României se autodesfiinţează sub comanda şi indiferenţa unei conduceri care în loc să lupte pentru întărirea armatei, o vând  en gros şi en detaliile. Unităţile militare dezafectate se dau pe şpăgi frumoase primarilor, apoi intră în posesia unor bişniţari de cartier după modelul Jiji- Cioflină  iar unităţile militare care încă mai au soldaţi în ele se dau pe degeaba prietenilor strategici. După Kogălniceanu, Deveselu, Cincu, Galaţi, Câmpia Turzii, Târgu Mureş şi altele în faza de proiect, de prin Septembrie 2015, o unitate militară, o structură militară operaţională a armatei a fost scoasă din comanda structurii naţionale şi transformată în Raia  NATO care va fi formată din „lefegii”, care vor executa ordinele şi misiunile ordonate de un Basta modern. Aici a ajuns armata Română şi ca o ironie a sorţii chiar locul unde a căzut Mihai, este împânzit acum de „bastarzi” sau cum s-or chema nepoţii lui Basta. Cea mai mare divizie din România, care apăra 30% din teritoriul ţării, a încetat să existe. Unităţile ei de luptă au fost preluate de celelalte două divizii: a doua Getica şi a patra, Gemina. Comadamentul Diviziei care tocmai a fost desfiinţată se pune în subordinea NATO. Asta cică se numeşte „interoperabilitate” dar de fapt altă dată i-am fi spus trădare. Nu este suficient că practic nici o unitate a armatei române nu mai execută nici instrucţie şi nici aplicaţii pentru apărarea teritoriului, toate învaţă să lupte pentru „misiuni specifice” de luptă împotriva „terorismului” ca şi când asta am făcut toată viaţa şi asta e menirea armatei române. În curând însă vom învăţa să „apărăm” sau să invadăm teritoriul Ucrainei, al Irakului, al Coreei, iar când va fi nevoie de soldaţi pentru apărarea României nu vom găsi decât oase. Până acum ne credeam un partener strategic al SUA, de curând am realizat că suntem doar o gubernie, sau paşalâc. Până acum armata română lupta alături de trupele NATO, de acum militarii românii sunt în subordinea comandanţilor americani. MÂINE VOM AVEA ÎN FRUNTEA CSAT UN GENERAL AMERICAN SAU POATE CHIAR PORTARUL DE LA AMBASADĂ, CĂ AM MAI AVUT NOI SITUAŢII ÎN CARE MEMBRII COMISIILOR JURIDICE ALE PARLAMENTULUI ERAU CHEMAŢI LA ORDIN LA ŞOFERUL AMBASADEI SAU CAM AŞA CEVA. Domnul Chirieac ştie mai bine cine i-a chemat, că tot acolo mergea şi domnia sa.

Crucea…. lor
O ştire de ultimă oră ne anunţă că Crucea de pe Caraiman va fi preluată de MApN pentru că Primăria Buşteni nu are bani să o repare. De ce nu o ia turismul, sau ministerul dezvoltării? Domnul Motoc, care habar nu are cum se încheie şireturile la cizme, se trezi om de cultură şi vrea să ia crucea în subordinea sa, probabil ca să intre în istorie, drept omul care a pus cruce armatei naţionale. Aparent grija domniei sale faţă de crucea Caraiman poate înduioşa ca şi lacrimile crocodilului, dar sunt unii care ar spune că de fapt mişcarea este mult mai parşivă, sunt unii oameni care au auzit că acea cabana de la Cruce, pe care vânătorii de munte o cunosc şi care va trece şi ea în gestiunea armatei, ar ascunde sub ea oarece. Vânătorii din Predeal, cei pe care îi vrea afară din casă Mihai, cunosc neşte poveşti spuse din gură în gură care ar fi legate şi de elicopterul căzut prin Colţii Ţapului. Deci nu vă bucuraţi, crucea cu cabană cu tot vor deveni obiectiv militar, apoi interzis, apoi „observator” NATO apoi ….. fiţi mândri că încă mai  sunteţi români.  Îmi e teamă că uşor-uşor, Bucegii, munţii Buzăului vor deveni „obiectiv protejat” NATO iar românii le vor vedea numai în poze. Vă amintiţi „călătoriile pe hartă” din anii de generală?

Nasul Simonei
Un alt motiv de mândrie pentru români este ultima performanţă a idolului   iubitorilor de tenis din lumea întreagă, cea mai bine plătită sportivă româncă pe anul 2015, „Tigaia de aur” a magazinelor DEDEMAN pupila lui Ţiriac, Siiiiimonaaaaaaa Haaleeeeeeeep. După ce a renunţat la câteva turnee din lipsă de adversari de valoare, după ce ne-a sensibilizat cu problemele ei de sănătate în special nasul ei care când trebuia operat când trebuia lăsat în pace, după ce am auzit că ar vrea să facă şi câţiva puradei pe care maica Românie să îi declare steluţe naţionale, după ce ne-a fericit la Fed Cup cu diafana ei prezenţă, făcând poze cu toţi copii, după ce s-a plimbat printre panterele din Dubai, Simona a făcut ce ştie ea mai bine în ultimul timp, a clacat din primul meci. Tradiţionalistă convinsă, Simona noastră nu a vrut să îşi dezamăgească fanii şi a furat-o ca la Sydney. Nu mai aştept comentariile fanilor sau declaraţiile apropiaţilor de la federaţie sau din DEDEMAN, ştiu de acum, a jucat în condiţii foarte grele, practic nu se putea mişca, nici nu s-a mişcat pe teren a fost teleportată, nasul îi face mari probleme, s-a lungit exagerat de mult şi din cauza lui nu mai vede nici mingea, nici adversarii şi nici măcar propria rachetă. Da, eu o înţeleg, şi Năstase a avut şi încă mai are această boală, el însă îşi ascunde nasul sub epoleţii lui Oprea. Boală grea de sportiv cu ştaif. Apropo de meciul pierdut cu 0-2 in faţa lui Ivanovic, este relevat un mic .. incident. La un moment dat meciul a fost întrerupt pentru a se şterge apa de pe .. lângă teren, care ar fi putut duce la accidentări. Domnişoara Halep, din poziţia domniei sale de cap de listă sau mă rog mai bine spus primă creditată la titlu, era foarte nervoasă că se întârzie meciul, că ea avea treabă probabil şi nu avea timp de pierdut. Să fiu sincer încă de atunci, când conducea în primul set, mă gândeam că se grăbeşte să ajungă acasă la tigaie şi îi e teamă că din cauza ălora cu prosoape va pierde avionul săraca.
Nu ştiu ce spun medicii, ce spun specialiştii, ORL-ştii, sau moftalmologii, sau mai ştiu eu cine, dar eu am două sugestii, de care dacă va ţine seama, Simona va mai câştiga şi ea câte un meci. Primo : să meargă urgent să se opereze la nas, dar să îl cheme pe Ciomu că problema ei nu e deviaţia de sept ci lungimea, i s-a lungit nepermis de lung şi trebuie musai scurtat. Secundo: să îşi schimbe numele, în loc de Halep să îşi spună Halepova sau Halepovici că uite toate care au nume din astea bat de rup fratele meu. Cred că schimbarea numelui va fi benefică şi din punct de vedere politic şi nu ar fi rău să îşi ia şi altă cetăţenie, că tot se poartă prin România oameni mari cu dublă cetăţenie şi subordonare. Aţi văzut ce succesuri au, nu le ia nimeni nici un ghem, nici o casă, nimic, fac ce vor pe serviciul lor, nici nu îţi vine să crezi. Păi cine va mai îndrăzni să îi ia un set ştiind că are dublă cetăţenie şi mai este şi prietenă cuuuuuuuuuuuuuu… Ce ziceţi de numele Simonova Halepovici, nu că ar face praf orice adversară? Doamne, ce mândru aş fi!

http://cyd.ro/cea-mai-mare-divizie-a-armatei-romane-a-trecut-de-luni-in-subordinea-nato-ce-se-intampla-de-azi-cu-armata-romana/
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/ministerul-apararii-nationale-va-prelua-crucea-de-pe-caraiman-document-275921.html/
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/05/13/pana-unde-merge-amabilitatea-guvernelor-3991

Motive de mândrie

luni, 22 februarie 2016

Apel colegial – Promoţia 1966


lantEste greu de crezut, mai ales în condiţiile în care guvernanţii -şi aici includ şi conducerile MApN care s-au succedat în ultimii 27 de ani, cu o excepţie poate, la cârma ţării şi MApN- au făcut totul pentru decimarea rezervei armatei, dar, anul acesta, promoţia 1966 a Scolii Militare de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, arma Infanterie sărbătoreşte o jumătate de secol de la absolvirea  şcolii. ŞI TOTUŞI UITE CĂ ÎN CIUDA ATÂTOR EFORTURI CONJUGATE, REZERVIŞTII CONTINUĂ SĂ RESPIRE ŞI SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ. Am primit de la col. Vladimir Nussem un material întocmit de col(r)  Puiu Ion, el însuşi membru al acestei promoţii,  prin care îşi invită colegii să se întâlnească pentru a celebra evenimentul, cu rugămintea de a-l populariza şi trimite pe unde pot pentru a face posibilă această întâlnire. NU POT DECÂT SĂ DAU CURS ACESTEI RUGĂMINŢI CU TOT RESPECTUL ŞI SĂ APELEZ LA RÂNDUL MEU LA TOŢI DEŢINĂTORII DE PAGINI DE FB, BLOGURI, SITE-uri,  ZIARE, SĂ RĂSPÂNDEASCĂ ACEST ANUNŢ PENTRU A AJUNGE LA CÂT MAI MULŢI DIN CEI INTERESAŢI. De asemenea, rog pe toţi cei care au relaţii  prin armată, printre pensionari, militari sau civili,  unchi, vecini, prieteni, simple cunoştinţe, care sunt de această vârstă să îi  anunţe, să îi informeze, pentru că cei mai mulţi dintre ei nu folosesc internetul, nici nu au pagini pe FB deci „nu există” deşi ei se încăpăţânează să trăiască. Anunţaţi prin „lanţul  slăbiciunilor”  pe toţi cei care ar putea face obiectul acestui anunţ sau cunosc pe cineva care face obiectul acestui anunţ.
Haideţi să facem toţi ce putem pentru a face posibilă această întâlnire. Vă mulţumesc !
Iată anunţul :
„Dragi colegi,
Rolul acestui mesaj este acela de a ne asigura ca avem o punte comuna de legatura si de a incerca sa completam, cat mai rapid cu putinta, baza de date cu punctele de contact ale cat mai multor colegi. Asa cum veti putea constata, in tabelul anexat, se gasesc (aproape) toate numele celor care au facut parte din promotia 1966 Ofiteri Infanterie Sibiu.
In ceea ce va priveste, prin efortul colectiv al un grup destoinic de „oameni ai muncii”, am reusit sa strangem si sa punem cap la cap numerele de telefon. Din pacate, nu toti colegii au raspuns apelului nostru. Este foarte probabil ca numerele de telefon pe care le avem sa nu fie valide sau ca unii sa nu fi putut raspunde apelului nostru.
De asemenea, din nefericire, asa cum foarte probabil deja stiti, 22 dintre colegi au plecat intr-o alta lume si nu ii mai putem contacta decat sufleteste (ii veti gasi marcati cu fond negru in tabel). In plus, pentru unii dintre colegi nu am reusit sa obtinem niciun punct de contact.
Tocmai de aceea, va rog respectuos ca, in limita disponibilitatii si in virtutea relatiilor de amicitie si de colegialitate pe care le aveti cu cei pe care nu i-am putut contacta pana in acest moment, sa verificati tabelul anexat si sa incercati sa ii contactati si sa le comunicati ca ii asteptam alaturi de noi.
Pe cale de consecinta, va rog sa comunicati persoanelor desemnate pentru organizarea intalnirii promotiei (ii veti regasi in prima parte a tabelului anexat) punctele de contact ale acestora, pentru a putea actualiza tabelul. Ideal ar fi ca, inainte de comunicarea prin mail sa aveti un contact telefonic cu colegul respectiv, pentru a ne asigura ca apoi isi verifica si corespondenta electronica.
Centralizarea datelor finale, respectiv strangerea avansului necesar achitarii rezervarii cazarii se va efectua de catre PUIU ION, iar in acest context, rog ca pana pe data 21.03.2016, colegii care confirma participarea la intalnire sa vireze prin mandat postal pe numele subsemnatului la adresa localitatea Ramnicu Sarat, judetul Buzau, strada Constantin Brancoveanu nr. 33, suma echivalenta cazarii pentru o noapte, cu mentiunea “Intalnire promotie ofiteri infanterie 1966 Sibiu”.
PROGRAM ACTIVITATI PROPUSE
Intalnirea va avea loc in perioada 22-25.08.2016, astfel:
1. pe parcusul zilei de luni 22.08.2016:
Incepand cu ora 14:00, se va asigura cazarea la Pensiunea Dumbrava (Web: www.pensiunesb.ro) situata la iesirea spre statiunea Paltinis, str. Padurea Dumbrava nr. 1.
Conform mesajului primit sunt practicate urmatoarele tarife:
„From: pensiunea dumbrava sibiului <rezervari@pensiunesb.ro>
Buna ziua ,
Mai jos va redam preturile practicate de noi in perioada 22-24.08.2016:
– cazare cu mic dejun inclus 70 lei /pers./noapte,
– masa festiva intre 70-80 lei /persoana si este compusa din:
– gustare ,
– ciorba de (vacuta , pui porc ) sau file de peste in fulgi cu
garnitura de cartof si morcov natur,
– preparat de baza la alegere ( muschi de porc Sibian,cotlet
de porc Poiana , cotlet de porc umplut la tava , gratar de
porc si pui,) garnitura si salata ,
– salata de fructe sau inghetata asortata ,
– cafea,
– apa,suc,
– bere,
Facem precizarea ca meniul este orientativ si poate suferii modificari in functie de preferinte.
Am facut rezervarea pentru cele 20 de camere si contul IBAN in care trebuie sa virati un avans este: RO48BTRLRONCRT0V19342601 BANCA TRANSILVANIA.”
2. pe parcusul zilei de marti 23.08.2016:
Dimineata:
- activitati in AFT (festivitate centralizata, vizitarea AFT);
- servirea unei gustari la restaurantul militar.
Seara:
- masa festiva la Pensiunea Dumbrava
3. pe parcusul zilelor de miercuri si joi 24-25.08.2016:
Vizitarea locatiilor DAIA, POPLACA, sau PALTINIS, intalniri pentru socializare fiecare unde si cu cine doreste, respectiv plecarea catre case.
Cu deosebit respect,
Col. (r.) PUIU ION    „
Persoane de contact
1 Filip Dorin 0263212027 0744679482
2 Ivanov Dan 0264546103 0723050561
3 Nicolae Constantin 0241258633 0728312431
4 Oltei Ion 0722303541
5 Puiu Ion 0238562269 0728252740

Apel colegial – Promoţia 1966

joi, 18 februarie 2016

Ce ziceţi, să mă bucur?


trupe straine
Când în 89 Ceauşescu era dat jos cu concursul concentrat al serviciilor marilor puteri, m-am bucurat şi nu prea. M-am bucurat pentru că speram la o viaţă mai bună, nu m-am bucurat pentru că a fost omorât ca un câine în baza unui proces care a arătat către ce ne îndreptăm. Şi nu m-am mai bucurat pentru că am schimbat un comunist convins cu un comunist pârât, dar tot comunist.
Când au început protestele în Piaţa Universităţii m-am bucurat şi nu prea. M-am bucurat pentru că am crezut că cei care au ieşit urmăresc toţi o viaţă ca afară, nu m-am bucurat pentru că am realizat că de fapt cei care se considerau partide istorice nu vor decât să ia ele puterea. Şi nu m-am mai bucurat pentru că am constatat, privind la cei care se declarau occidentali, liberali sau ţărănişti erau tot comunisto-securişti dar mascaţi, din cei care împânzeau pe vremuri diaspora pe post de cârtiţe.
Când au început mineriadele m-am bucurat şi nu prea. M-am bucurat pentru că iniţial am crezut că e o mişcare spontană a unor oameni cu simţ civic. Nu m-am bucurat pentru că până la urma s-au dovedit a fi nişte unelte folosite pentru înlocuirea altor unelte. Şi nu m-am mai bucurat pentru că am constatat că nici „intelectualitatea” şi nici cei din clasa de jos nu sunt ce par a fi.
Când americanii s-au oferit să ne ajute să ne „restructurăm” armata şi societatea, m-am bucurat şi nu prea. M-am bucurat pentru că am crezut că vom deveni o armată suplă, echipată, că militarii vor deveni ceea ce sunt militarii în armatele occidentale, iar apărarea şi securitatea statului vor deveni litere de lege. Nu m-am bucurat pentru că am realizat că de fapt tot ce se doreşte este decimarea armatei- pentru care americanii au pompat bani grei inventând categoria disponibilizaţi- distrugerea industriei proprii de armament şi subordonarea intereselor naţionale intereselor americane, nici măcar NATO. Şi nu m-am mai bucurat pentru că de fapt în loc să ne recâştigăm demnitatea şi locul în lume, am devenit vaca de mult a celor care ne priveau aşa cum ne-au privit timp de 2000 de ani, adică o bucată de pământ pentru care alţii se băteau între ei.
Când România a fost invitată să adere la structurile Euro-Atlantice şi apoi acceptată, m-am bucurat şi nu prea. M-am bucurat pentru că speram că România va fi primită ca o ţară cu drepturi egale, că va fi ajutată să îşi dezvolte industria, economia, că vor dispărea toate obiceiurile balcanice şi vom avea conducători cu deschidere către civilizaţie. Nu m-am bucurat pentru că am constatat că de fapt România a fost invitată şi acceptată pentru resursele ei, nu pentru dezvoltarea ei, că românii sunt priviţi doar ca o forţă de muncă ieftină, umilită sau carne de tun în conflictele pe care NATO şi Europa le deschidea în diferite anotimpuri, mai ales Primăvara. Şi nu m-am mai bucurat pentru că în loc să dispară corupţia şi corupţii, aceştia au înflorit, pentru că cei din afară aveau nevoie de oameni corupţi ca să poată conduce ţara prin ei şi ca atare se asigurau că oricine va fi votat de popor, aleşii să fie cât mai corupţi şi coruptibili.
Când România a început să participe la misiunile „umanitare” internaţionale m-am bucurat şi nu prea. M-am bucurat pentru că asta însemna că militarii români vor intra în contact cu militari ai altor ţări, vor câştiga experienţă şi vor vedea cum se luptă, chiar şi pentru pace, în zone de conflict, în plus, vor câştiga şi ei ceva bani în plus şi nu vor mai fi nevoiţi să ceară case de la un stat care nu mai avea ce să le ofere şi abia avea bani pentru văruitul de paşte al gardurilor unităţilor militare. Nu m-am bucurat pentru că am realizat că de fapt militarii români erau trimişi în zonele cele mai fierbinţi, la sacrificiu, acolo unde alte ţări nu se prea înghesuiau să îşi trimită oamenii. Aşa s-a întâmplat în Bosnia, în Irak, în Afganistan, în Albania. Şi nu m-am mai bucurat pentru că datorită proastei echipări, a condiţiilor în care erau obligaţi să lucreze, a misiunilor prea multe şi prea repede acceptate de comandanţii români ai detaşamentelor, a fricii împăinsă până la laşitate de a nu accepta o misiune atunci când oamenii erau prea obosiţi, prea surmenaţi sau nu erau asigurate condiţiile optime pentru desfăşurarea misiunii, am avut mai multe incidente şi pierderi de vieţi omeneşti decât alte contingente.

De la un timp după atâtea experienţe cu un pas înainte şi doi înapoi am început să nu mai văd nici un motiv de bucurie.
Când am auzit că prietenul strategic va instala un scut antirachetă la Deveselu nu m-am bucurat deloc, pentru că ştiam că acesta pe de o parte nu ne ajută pe noi românii cu absolut nimic, fiind prea aproape de lovitură pentru a o putea contracara, iar pe de altă parte vom fi primii vizaţi în cazul unui conflict Ruso-american, tocmai pentru că acest scut trebuie distrus în perspectiva loviturilor ce ar urma să fie apoi trimise altor ţinte.
Când a început revoluţia portocalie în Ucraina nu m-am bucurat de loc pentru că am ştiut că este băgată mână străină plină de bani pentru a împinge graniţele NATO cât mai aproape de Rusia şi România va fi folosită ca bază de plecare la ofensivă, cap de pod, teatru de operaţii şi ţap ispăşitor, iar flota Mării Negre a ruşilor şi Marea Neagră obiect de dispută. Şi nu m-am mai bucurat pentru că am ştiut că interesul „occidental” nu era pentru „emanciparea” bieţilor Ucrainieni ci pentru graniţa lor cu Rusia.
Când a început „achiziţionarea” de tehnică „modernă” pentru armata română nu m-am mai bucurat de loc, pentru că în frunte armatei deja erau politicieni sau foşti generali de paie care erau mai interesaţi de obţinerea unor avantaje financiare sau politice pentru ei şi partidul lor, decât de dotarea armatei cu tehnică competitivă. Aşa ne-am procopsit cu sicrie plutitoare sau zburătoare care înainte chiar de a intra în lucru trebuie să sufere reparaţii, reparaţii care se fac apoi din doi în doi ani sub pretextul „îmbunătăţirii” performanţelor. Şi nu m-am mai bucurat pentru că în fapt asta însemna că nimeni nu mai acordă nici o privire producţiei autohtone de tehnică militară. Singurul armament care se mai face în România sunt copiile după celebrele Kalaşnikovuri care se fabrică la comandă şi aprovizionează mişcările teroriste, aşa cum s-a constatat recent după atentatele din Franţa şi de aiurea.
Când SUA prin NATO a decis ocuparea unor teritorii din România fostă independentă şi suverană prin instalarea unor baze şi comandamente americane nu m-am mai bucurat, pentru că efectiv nu le văd rostul , în fapt aceste nu pot apăra România, pentru că nu au cum dar din nou, ca şi scutul de la Deveselu, ca şi baza de la Mihail Kogălniceanu, constituie provocări la adresa Rusiei şi ca atare obiective ale loviturilor acestora. Nu m-am mai bucurat şi pentru că ştiam că dacă de ruşi am reuşit să scăpăm şi să îi scoatem din ţară, de americani nu vom mai scăpa niciodată, pentru că Gheorghiu Dej a murit, urşi nu mai avem pentru a organiza partide de vânătoare, iar fetele şi vinul sunt oricum la dispoziţia ocupantului, nu mai e nevoie să îi fie oferite pentru a-l convinge să semneze retragerea.

Acum suntem anunţaţi că SUA a multiplicat de patru ori investiţiile la graniţele de Est a alianţei sub pretextul „descurajării” unor presupuse intenţii ale Rusiei de a ataca vezi Doamne, cuceririle democraţiei. Îmi amintesc că atunci când Rusia invadat Cehoslovacia, fiind gata să invadeze şi România, NATO nu a mişcat un deget, a organizat olimpiade şi s-a bucurat că a luat mai multe medalii prin lipsa ruşilor de la competiţie, arătând superioritatea sportului capitalist. Îmi mai amintesc că atunci când Rusia şi-a mobilizat trupele la graniţa cu Ucraina în urma infuziei de capital financiar şi uman american pentru schimbarea regimului, acea mişcare a fost numită agresiune, PROVOCARE. Acum aceeaşi mişcare, dar din partea cealaltă e numită „descurajare” când mie mi se pare o provocare clară care nu va aduce nimic bun, ci alte provocări de o parte şi de alta, pe spinarea ţărilor gazdă. Ce spuneţi, trebuie să mă bucur, sau să mă întristez, că nu mai ştiu ce să fac.

De asemenea mai aud că România va trimite din nou oameni în Irak pentru a-i instrui pe tovarăşii Irakieni să lupte împotriva ISIS. Iniţial nu ştiam de ce e nevoie de instructori români, neştiind că au devenit atât de specializaţi în acte de terorism dar apoi mi-am dat seama că au fost aleşi pentru că românii sunt de fapt specialişti în lupta împotriva propriilor conaţionali. Păi este notoriu faptul că în nici o ţară nu există atâta dezbinare şi autodistrugere ca în România, atâta luptă între partide, sindicate, grupuri, grupuleţe, activi şi rezervişti, civili şi militari, profesori cu doctori, judecători şi procurori între ei, etc etc. Deci alegerea românilor pentru a-i învăţa pe irakieni să lupte cu irakienii este justă. Dar tot nu ştiu, trebuie să mă bucur că din nou românii sunt trimişi să lupte în războaie care nu le aparţin? Şi ca un corolar suntem anunţaţi că toate cheltuielile pentru această misiune vor fi suportate de MApN. Un nou motiv de „bucurie”. Acum este clar pentru toată lumea DE CE A FOST MĂRIT BUGETUL ARMATEI? Unii, mai slabi de înger se speriaseră că pentru înzestrarea armatei, echiparea militarilor, sau – şi mai rău- salarii şi pensii. Glumeţilor!

Aflăm de pe diferite surse că pe lângă tehnică, tunuri, tancuri americane cu muniţie germană, vom primi şi militari, trupe din Anglia Germania şi SUA ca să ne apare graniţa de est. Împotriva cui, că până la EUROMAIDAN nu ne ameninţa nimeni, Ruşii cumpărau de la noi toate combinatele siderurgice fără să ne atace, ne dădeau gaze fără să le cerem şi ne supravegheau fără avioane militare. De când cu „democratizarea” Ucrainei şi măsurile „propuse” de Băsescu împotriva Rusiei, urmate de ameninţări belicoase şi lipsite de suport efectiv la adresa lui Putin, Mama Rusia şi-a adus aminte de noi, dar noi tot nu ne lăsăm, umblăm cu curul gol pe lângă barieră. Mă întreb eu aşa ca prostul e cazul să mă bucur că ne vin trupe străine în ţară fără să le ceară nimeni? Eu nu mai ştiu sigur, poate îmi spune cineva ce prevăd tratatele internaţionale cu privire la trimiterea de trupe militare pe teritoriul unui stat, sau ce prevede Constituţia României cu privire la acelaşi aspect şi dacă suntem cumva în stare de război, necesitate, lovitură de stat, tulburări sociale, conflict la graniţă cu alt stat, invazie, sau ceva asemănător. Cum adică noi acceptăm trupe străine în ţară pentru că acele trupe au considerat că vom fi atacaţi şi ei trebuie să ne apere? EXISTĂ O CERERE A PARLAMENTULUI TRIMISĂ CĂTRE ONU PRIVIND UN CONFLICT EXISTENT CU CINEVA ŞI NOI ROMÂNII NU ŞTIM ? Există o rezoluţie ONU privind trimiterea de trupe străine pe teritoriul României? Dacă nu, ce să fac, să mă bucur sau să mă îngrijorez?

Acum după ce am re- văzut toate astea, ştiu şi de ce a trebuit să „restructurăm” armata şi de ce nu mai avem industrie de război, ştiu de ce nu mai avem aviaţie şi de ce avem două fregate veşnic în reparaţie, ştiu de ce nu mai fabricăm tancuri şi de ce la Marea Neagră avem bază americană, ştiu de ce ne trimitem soldaţii să lupte pe teritoriu străin şi de ce rezerva armatei practic nu mai există ştiu şi de ce cariera militară a fost batjocorită şi adusă în poziţia în care nu mai atrage pe nimeni, ştiu şi de ce au fost corupte vârfurile armatei şi de ce unii conducători din armată cer să nu mai fie prezentate în presa militară subiecte care „nu sunt de actualitate” adică tradiţiile militare, ştiu de ce sunt aduşi la conducerea MApN şi a serviciilor secrete alogeni, „multicetăţeni” sau agenţi dubli şi de ce resursele de petrol şi gaze au fost concesionate reprezentanţilor aceloraşi armate care acum ne vor „apăra” graniţa. Păi dacă nu s-ar fi întâmplat toate astea, mai puteau ei acum, „prietenii strategici” să îşi trimită tancurile si avioanele şi soldaţii să ne apere? Nu, nu ar fi putut, pentru că am fi avut armată proprie, trupe proprii, industrie militară proprie. Asta da strategie. Cum dracu că nu a văzut-o nici unul din capetele luminate ale serviciilor sau statului? Sau au văzut, au ştiu şi au tăcut?
Ce ziceţi, să mă bucur?
PS: Pentru cei care vor să spună că măsura aducerii de trupe străine în România este determinată de ameninţările recente ale Rusiei vizavi de România, amintesc că de fapt această măsură nu este determinată de intenţiile Rusiei ci de ale altcuiva, deoarece încă de acum un an Iohannis promulga o lege privind ocuparea şi tranzitarea României de către trupe străine.

http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iohannis-a-promulgat-legea-privind-stationarea-si-tranzitul-trupelor-straine-pe-teritoriul-romaniei-1371403
Ce ziceţi, să mă bucur?

luni, 15 februarie 2016

Fracturi de logică la nivel înalt


fractura
Aberatiile unui medic
Virusul Ecoli si cazul copiilor din Argeş a dat naştere unor răspunsuri date de unii medici, care în loc să se ocupe de aflarea cauzelor şi tratarea bolii, izolarea sursei şi eventual instituirea unei carantine, se ocupă de eliminarea cauzelor care ar putea fi imputabile oficialităţilor şi marilor mafii din farmacii. Prima grijă a domnilor doctori este să scoată din cauză ipoteze care ar încurca anumite interese, nu să afle cauzele bolii şi situaţiei. Doamna dr. Mihaela Bălgrădean, şefa Clinicii de Pediatrie de la Spitalul “Marie Curie”, ne linişteşte spunând că nu e cazul să ne impacientăm, să ne panicăm. Dar de unde ştie domnia sa asta, dacă nu ştie de unde vine răul ? Să îmi fie cu iertare dar doamna doctor nu mai este doctor, este politician sau reprezentant al industriilor de tot felul. Intervine şi o doamnă doctor de la Piteşti care face acelaşi lucru ca şi doamna Bălgrădean, încearcă să deturneze atenţia de la eventuale culpe ale oficialităţilor sau mafiei, dând vina pe modul în care părinţii prepară hrana copiilor. Astfel aflăm că în mod categoric „nu este nici o problema cu laptele praf, cu absolut nici un fel de lapte praf, eventual cu modul in care a fost preparat laptele praf, aici putem discuta”.
De asemenea, ni se spune că nu este nici o problemă cu apa. Dar că se recomandă părinţilor să fiarbă bine alimentele.
Şi ne mai asigură doamnele doctor că “E exclus ca bacteria să fie luată din spital, pentru că unii dintre cei internaţi la Bucuresti nici nu au fost internatţ la Piteşti”. Ei poftim, dar cu cei internaţi de la Colectiv cum a fost până la urmă? Doamna doctor chiar nu învăţaţi din greşeli?
Ei bine, doamnnele stau foarte, dar foarte prost la capitolul logică. Pot să ne explice şi nouă cum poate apărea boala, dacă laptele nu este infestat sau infectat sau contaminat, dar apare, dacă nu este fiert bine? PĂI DACĂ APA ESTE OK, LAPTELE ESTE ŞI EL OK, CUM PUII MEI APARE VIRUSUL DACĂ LAPTELE NU E BINE FIERT? Îmi crapă capul ca şi piatra în patru dar nu pricep. Punem în ibric două elemente curate, apa şi laptele praf,  amândouă fiind ok, fără bacterie. Le fierbem normal apare virusul, le fierbem mai mult, dispare virusul. PĂI DE UNDE APARE VIRUSUL DOAMNĂ DOCTOR, DACĂ ATÂT APA CÂT ŞI LAPTELE SUNT OK ? Ştiţi dumneavoastră ce se întâmplă prin fierbere? Prin fierbere – asta am învăţat eu la şcoală- sunt distruse bacteriile sau viruşii sau microbii, din apă şi ceea ce pui în apă. Păi DOAMNA DOCTOR, DACĂ APA ŞI LAPTELE SUNT OK, DE UNDE APAR MICROBII SAU BOLILE SAU CE MAI DISTRUGE PROCESUL DE FIERBERE? Eu zic că virusul nu poate să apară acolo unde nu există. La asta nu s-a gândit căpuşorul dumneavoastră cel blond.
Dumneavoastră, într-o matematică a culorilor, dacă amestecaţi alb cu alb, vă dă negru, pentru că nu ai amestecat ca lumea. Puteţi fi doctor docent în orice domeniu, dar la capitolul logică sunteţi repetentă.

Aberaţiile unui premier
La fel de repetent este domnul Cioloş, cel care declară, legat de mult prea cerută demisie a şefului ANAF, că problema e ca şi rezolvată, acesta a înţeles că chiar dacă se consideră sau chiar este nevinovat, TREBUIE SĂ ÎŞI DEA DEMISIA DATORITĂ ACUZAŢIILOR DEOSEBIT DE GRAVE. Ce prezumţie de nevinovăţie, ce justiţie, ce dreptate, ce drepturi rahat pe băţ, ceea ce este important este gravitatea acuzaţiilor şi cu asta basta. Deci dacă vrei să demiţi pe cineva şi să pui în locul lui un om de-al tău, găseşti un jurnalist, un turnător sau un procuror care să îl acuze de ceva grav, dar grav de tot, apoi asmuţi nişte posturi tv pupincuriste pe subiect, în aşa fel încât câteva zile să nu se mai discute în ţară despre nimic altceva şi gata, formula îşi face efectul i se cere demisia datorită acuzaţiilor deosebit de grave.
Asta este politica lui Cioloş asta ne aşteaptă, asta este democraţia adusă de tehnocraţi de la Bruxelles, de la Soroş. Dar dacă eu, domnule Cioloş, urmându-vă exemplul dar şi formula, vă acuz, aşa că vor muşchii mei, de trădarea intereselor naţionale, de subordonare faţă de cancelariile externe, de susţinerea unor incompetenţi pe funcţii de conducere în ministere, de epurare politică în structurile statului, de subminarea capacităţii de apărare a ţării, de genocid la adresa sănătăţii mentale şi fizice a populaţiei dumneavoastră vă daţi demisia? Ce contează dacă învinuirile sunt sau nu reale, dacă pot sau nu să fie probate, dacă justiţia şi-a spus sau nu cuvântul, acuzaţiile sunt foarte grave aşa că aştept să vă daţi demisia. Este irelevant faptul că şeful ANAF este învinuit de un procuror iar eu sunt un biet cetăţean fără funcţii de presiune juridică, în ultimă instanţă şi procurorul este doar un om, un om supus greşelii deci nu e obligatoriu să aibă dreptate, iar dreptatea o împarte doamna aia legată la ochi. Aşadar domnule prim-ministru Cioloş, vă rog să consideraţi că sunteţi învinuit de acuzaţii foarte grave şi ca atare, spre binele instituţiei pe care o reprezentaţi să vă daţi puţin demisia. Aştept să văd şi eu asta aşa cum şi dumneavoastră aşteptaţi demisia pe care o vânaţi de ceva timp. Pe lângă toate acuzaţiile trebuie totuşi să admit ca aveţi o mare calitate, sunteţi un demn urmaş al lui Beria un om „de mare calitate” al vremurilor pe care le credeam de mult apuse. Parcă el spunea: „daţi-mi omul că de dosar mă ocup eu.”
România este intrată într-o perioadă a fracturilor logicii, o perioadă care va abunda de astfel de exemple, pentru că românul doarme. Somnul naţiunii naşte astfel de manifestări. Dormiţi voi oropsiţi ai ţării.

Aberaţiile unui preşedinte de partid penal
Domnul Dragnea, cel care a pupat apoi a muşcat mâna care l-a hrănit bătând palma în şi prin interes naţional cu duşmanii de partid numai ca să fie el The New Kid in Town, s-a trezit propunând legi. După ce calomnia a fost scoasă din codul penal pentru că la ora asta a calomnia un politician este echivalent cu a spune despre el că este cinstit, domnul Dragnea a pus mâna pe dicţionar şi a căutat un sinonim al cuvântului calomnie, pe care gândeşte că lumea sau judecătorii de la CCR nu îl cunosc şi s-a gândit să aşa a ajuns la defăimare. Conform DEX defăimarea înseamnă „bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură”. Deci domnul Dragnea, uitând că defăimarea înseamnă de fapt calomnie, încearcă să reintroducă în fapt calomnia în codul penal, după ce a votat cu frenezie scoaterea ei din cod. Să îţi dai palme cu piciorul şi alta nu. Unii politicieni care mai au cap şi îl mai şi folosesc, sau poate doar aşa pentru că e campanie electorală şi vor să arate că Dragnea nu trebuie votat, s-au grăbit să critice proiectul penalului de Alexandria. Nu e nimic, în caz că va cădea acest proiect în Parlament sau la CCR, domnul Dragnea sau alt coleg de-al domniei sale va prelua proiectul, va înlocui sintagma „defăimare” cu ponegrire şi va da legea ponegririi. Apoi dacă şi aia va pica cine ştie în cadrul căror alegeri, se va transforma în legea dispreţului, apoi legea desconsiderării, legea umilirii, legea batjocurii şi aşa mai încolo. Vă daţi seama câte mandate îi trebuie domnului Dragnea ca să îşi vadă legea aprobată? Aşa că să nu vă bucuraţi dacă inepţiile teleormănene vor pica, voinţă există, posibilităţi ibidem iar DEXUL se îmbogăţeşte cu fiecare „auto” care ajunge în Parlament.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20787600-bacterie-periculoasa-pentru-bebelusi-12-copii-din-arges-dolj-sunt-stare-grava-medicii-asteapta-rezultatele-analizelor-pentru-inca-5-copii-aflati-cumpulung-muscel-dosar-penal-cazul-decesului-fetitei-si.htm?nomobile=
Fracturi de logică la nivel înalt

sâmbătă, 13 februarie 2016

Şi activii se sacrifică nu-i aşa ?


departamentul pentru relatia cu parlamentul
În plin boom rezervisto-pensionăresc legat de Legea Pensiilor şi OUG 57, cu ochii pe siluirea continuă a militarilor mai mult sau mai puţin activi, tocmai când menţionam că cele mai multe documente supuse transparenţei şi discuţiilor publice sunt legate de terenuri şi clădiri ale armatei dăruite primarilor, pe pagina MApN apare un document peste care eşti tentat să treci uşor cu vederea pentru că se referă la o categorie în care nu se bagă toată lumea, uneori nici cei care se bagă nu ştiu în ce intră sau ce caută pe acolo. Este vorba de Proiectul de ordin al ministrului Apărării- pe scurt domnul Motoc- pentru aprobarea instrucţiunilor privind activitatea de informare şi relaţii publice in MApN.

Nu treceţi peste
Aşa cum spuneam, cei care nu prea au treaba cu activitatea celor din trustul de presă sau doar citesc când apare câte un subiect legat de drepturi si eventual obligaţii, trec peste acest document pentru că este ceva de ordine internă a celor din presă şi ştiu ei ce trebuie să facă. Da, cam aşa ar trebui să fie, să ştie ce au de făcut şi să facă bine. Numai că şi ei sunt militari ca toţi militarii şi români ca tot românii, aşa că fac şi ei de multe ori ce pot, ce sunt lăsaţi să facă sau ce li se spune. Am putea vorbi de conştiinţă, de necesitatea de informare a cititorilor, de deontologie profesională, dar hai să fim serioşi, într-o ţară în care nici aşa zisa „presă liberă” nu este liberă şi mai ales nu este tocmai curată, fiind împănată de agenţi, turnători, informatori în loc de formatori de opinie, pupincurişti de profesie, a cere presei militare să fie echidistantă şi să prezinte adevăratele probleme ale armatei şi nu fotografii cu ministrul asistând la aducerea trupurilor cadavrelor celor decedaţi ar fi o glumă. Sau a fost până acum.

E pur si muove
Şi totuşi nu ştiu, parcă-parcă ceva se întâmplă. Acum o lună, mai precis pe 11 Ianuarie, scriam un articol, „Armata faţă în faţă cu reacţiunea” legat de protestele care se prefigurau printre rezervişti vizavi de OUG 57 dar, remarcam cu oarecare surprindere şi îngrijorare şi apariţia unui articol al colonelului Sperlea Florin în chiar „Observatorul Militar”, ziarul armatei. Mă miram atunci că articolul său a văzut lumina tiparului şi mai ales eram îngrijorat pentru soarta lui, pentru că articolul nu prea cădea bine peste conducerea MApN. Am crezut însă că este un caz izolat, sau că Sperlea a băut cucută şi vrea să iasă la pensie mai devreme. Uite că m-am înşelat, sau poate a comis neglijenţa să lase paharul pe birou şi după el au băut şi domnii colonel Ion Ciontea şi comandor Alexandru Leaua. Acestor 3 oameni li s-a urât cu binele în armată şi au îndrăznit să spună că pe undeva prin respectivele instrucţiuni există unele aberaţii.  Am citit şi documentul şi articolele celor 3 din numărul 6 al Observatorului de anul acesta (paginile 18 şi 19) şi fără a mai intra în amănunte,  le dau ceea ce au, adică DREPTATE.
Să fiu sincer, atitudinea lor este pe cât de dreaptă pe atât de riscantă, dar mai ales onorabilă şi deşi nu am activat ca jurnalist militar, (chiar dacă am mai trimis ceva articolaşe de prin Angola, publicate în ziarul mai sus menţionat prin 96), mă simt apropiat de această ceată a celor din presă, în special presa militară, prin prietenii pe care îi am şi prin abordările mele, chiar şi aşa neprofesioniste cum sunt, dar în mare parte cu tematică militară. Mă bucur că măcar ei au curajul să spună ce gândesc, chiar şi în ceasul al 12-lea, mai ales că o fac într-un ton mult mai domol şi mai puţin critic decât aş fi făcut-o eu.
Regim stalinist?
Şi totuşi, pentru o societate în care nu mai ai voie să strănuţi cu telefonul la gură, sau în faţa calculatorului, pentru că îi dai gripa stimatului ascultător, sau chiar partenerului strategic, sau în care politicienii pro-pun nu doar botniţe câinilor de la stână ci şi cetăţenilor şi presei printr-o lege a „defăimării”, a ieşi tu, militar activ al armatei române, să spui că legea presei militare propusă de ghioceii din preajma capului lui Motoc, este şchioapă şi abuzivă, mi se pare de o „gravitate” extremă. Nu ştiu dacă Stalin ar fi admis aşa ceva, dar Motoc, sau Otilia Pauker în mod sigur nu vor înghiţi. Spun Otilia, soţia domnului Sava de la băieţii cu ochiul şi timpanul, şefa departamentelor etc etc, pentru că de la un timp încoace armata română asistă la transformări istorice, pe care nu mulţi le sesizează.
Pentru cine  se pregăteşte ?
Poate unii îşi mai amintesc de perioada când domnul Oprea, zis fixativ, zis izmană, zis ospătarul, zis girofar, zis cum îi vine fiecăruia la gură, pompa cu frenezie structuri şi departamente, comandamente şi servicii în structura logistică a domnului Zisu, zis Cătălin, până a ajuns să o facă o nouă categorie de forţe a armatei, numai şi numai pentru a îi putea pune lui Cătă, tot atâtea stele câte are şi cârnăţarul de la sectorul 2. Ei bine, hai să spunem că totuşi logistica, „spatele” este foarte importantă, pentru că fără ea rămâi ca Rommel în deşert şi o furi cu strigături, dar să faci dintr-un departament politic acela al relaţiilor cu Parlamentul pe care îl conduce un om politic nu contează sexul – mai ales în dragoste- un ditamai mastodontul care să acapareze tot ce înseamnă legătura ministrului, de fapt a armatei, cu lumea externă vie sau moartă, mi se pare deja prea mult. Nici Goebels, marele ministru al propagandei naziste nu a avut atâta putere în mâna sa, nu dirija şi nu „coordona” chiar toate uşile şi ferestrele lui Hitler câte controlează acum doamna Otilia. Cel mai recent şi-a subordonat şi casa de pensii ca să poată închide gura şi rezerviştilor. Deci tot ce poate ţipa sau scoate un zgomot uman în armată se află în mâinile doamnei Otilia. Domnule Motoc, un sfat gratuit: nu daţi prea multă putere unui om, că s-ar putea să prindă gustul sau să nu se mai sature şi nici nu ştiţi ce pierdeţi. Sau, mai pe româneşte, nu-i da nas lui Ivan, că se şterge cu el la cur.
departament-organizare
O nouă categorie de forţe?
Priviţi organigrama acestei structuri şi spuneţi dacă a rămas ceva necontrolat de doamna Sava sau de domnul Sava, că nici eu nu mai ştiu cine cântă pe acolo. Tot ce se face în minister începând de la activităţi de propagandă, imagine, presă, veterani, eroi, morţi, răniţi, pensionari, contestaţii, rezervişti, viaţă socială, reclamaţii, sesizări, monitorizare media, intrări, ieşiri, până la zboruri militare, pământuri şi clădiri ale MApN, nu se mişcă fără avizul doamnei Otilia. Păi la câte acte are de semnat, ar trebui să nu mai aibă mână şi nici timp să îşi vadă familia. Şi totuşi sărmana femeie îşi găseşte timp să facă fotografii cu diferiţi răniţi, veterani, sau câteva fetişcane în uniformă, cadeţi şi tot ce dă bine la imagine. Probabil şi renumitele slide-uri ale domnului contraamiral Dumistrăcel erau avizate tot de ochiul de cerber al doamnei Otilia sau aveau câteva imagini cu mecla coordonatoare. Doamne, ce am pierdut, o să îmi dau palme toată viaţa.
Şi totuşi eu mă întreb cine şi de ce urmăreşte să pună atâta putere şi forţă în mâinile acestui departament sau ale acestei delicate doamne, care chiar dacă se plângea recent că mai are câteva luni şi îi expiră mandatul, nu cred eu că e îngrijorată, că doar domnii Cioloş şi Motoc abia au prins gustul puterii şi cum poate să lipsească marţea din post? Aşa cum Iohannis are nevoie de doamna Motoc, şi domnul Motoc are nevoie de domnul Sava. După cum se vede, noua putere face schimbări majore la nivelul structurilor de forţă şi control. Deci doamnă,  eu vă întrevăd o carieră lungă cu sau fără Oprea, dar eu cred că şi cu Oprea, pentru că nu e aşa, e în interesul naţional să nu păţească nimic. Unii ar fi tentaţi să spună că totuşi transferarea DDI din mâinile lui Zisu în gingaşele mâini ale DRPIP ar fi un semn că Zisu nu mai este la modă, dar eu mă întreb dacă nu cumva se pregăteşte trecerea în rezervă a lui Zisu şi promovarea lui ca civil în locul doamnei Otilia care va primi o nouă însărcinare pe undeva prin afară, sau chiar ministru plin, că de putut poate şi vrea. Oricum ar fi, bine nu este pentru armata română, nu e bine pentru că s-a decis închiderea gurii presei militare.

Şi totuşi
Un lucru însă este pozitiv şi anume faptul că unii militari, plecând de la Curtea de Argeş până spre Bucureşti, nu mai sunt dispuşi să tacă, îşi asumă riscuri, responsabilităţi spun lucrurilor pe nume, arată ce nu e bine, vor ca armata să nu mai fie Marea Mută. Este de datoria noastră, a rezerviştilor să fim lângă ei, să urmărim acest proces care poate să nu însemne nimic, sau poate să însemne un început, dar în mod cert este un semnal peste care nici conducerea armatei dar mai ales nici noi, nu putem trece.
Eu zic că toate acele puncte foarte bine sesizate şi prea uşor condamnate de domnul colonel Ciontea, sunt ticluite cu scopul de a pune frâu libertăţii presei dar mai ales oamenilor din presa militară, de a le limita iniţiativa şi liberul cuget, de a îi speria şi subordona pe plan emoţional dar şi conceptual, mergându-se până acolo încât li se sugerează ce anume ar trebui să scrie şi mai ales despre cine. Atunci când li se cere să abordeze lucruri de „actualitate”, fără a se specifica nici ce înseamnă actualitate, nici a cui actualitate, sau când li se spune că articolele, subiectele nu doar planurile trebuiesc avizate ca pe vremea odiosului Cabinet doi , de fapt li se îngrădeşte nu doar gândirea ci şi exercitarea profesiei, respectarea deontologiei profesionale, li se atinge demnitatea, li se contestă aptitudinile şi pregătirea, li se ia dreptul de a informa cititorii cu subiectele care sunt de real interes, sugerându-li-se sau impunându-li-se subiecte şi evenimente care gâdilă în mod plăcut urechile conducerii politice. Probabil Doamna Otilia consideră că nu îi sunt reflectate în totalitate zâmbetele şi toaletele cu ocazia vizitelor oficiale sau private pe care le face. Codoiul nu a murit, codoiul există în armată prin doamna Otilia. Domnia sa a declanşat Jihadul împotriva tuturor militarilor din structurile din subordine, care nu îi pun la dispoziţie fondurile şi resursele pentru mesele oficiale pe care le dă cu diferite ocazii.Au căzut şi or să mai cadă capete de ofiţeri urmăriţi  inclusiv la domiciliu de slugile doamnei Otilia, pentru a vedea dacă sunt bolnavi sau nu.   UNDE EŞTI TU Stalin, unde eşti tu Ana Pauker, unde eşti tu Elena Ceauşescu, să vedeţi, să vă bucuraţi că nepoatele voastre trăiesc, şi încă bine, şi fac, ca şi voi, mult rău.
Rog pe toţi colegii condeieri, şefi de asociaţii, filiale ale militarilor şi nu numai, să nu lase ca efortul acestor oameni să fie călcat în picioare, să nu dea voie ca politicienii să facă din trustul de presă al armatei un organ de slăvire a puterii, e şi aşa prea îngenuncheat. SCOATEŢI ARMATA DIN MÂNA CIVILILOR, DIN MÂNA PARTIDELOR, DIN MÂNA CORUPŢILOR, DIN MÂNA TRĂDĂTORILOR!
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/01/11/armata-fata-in-fata-cu-reactiunea-10484
http://www.presamil.ro/ultimul_nr/#18/z
Şi activii se sacrifică nu-i aşa ?